Consumer jurisdiction: invalidity of pre-dispute choice-of-court clauses in collective savings and credit contracts under civil procedure law

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată la 12 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Zalău sub număr de dosar x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi B. S.A. - Banca Pentru Locuinţe, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei B. S.A. la plata sumei de 5000 euro cu titlu de daune morale plătibili în RON la cursul BNR din ziua plăţii; la plata sumei de 6.775,75 RON cu titlu de daune materiale compus din 5.625 RON - primă de stat, 398,75 RON - corecţie dobândă aferentă primei de la stat, 500 RON - comision de deschidere cont şi 252 RON - comision de administrare; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. Banca pentru Locuinţe S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Zalău, susţinând, în esenţă, că nu ne aflăm în situaţia competenţei alternative prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, pretenţiile reclamantului izvorăsc din contractul de economisire şi creditare nr. x din 19.12.2013 încheiat cu B. Banca pentru Locuinţe S.A, iar conform Condiţiilor Generale ale Contractelor de economisire-creditare ale B. Banca pentru Locuinţe S.A. (denumite în continuare şi CGC), care fac parte integrantă din contractul de economisire creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ mai sus menţionat, la Capitolul 24 părţile au stabilit competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti din mun. Bucureşti pentru soluţionarea oricăror litigii izvorâte din aceste contracte.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei Judecătoriei Zalău raportat la prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 838/2024 din 19 septembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Zalău, invocată de către pârâtă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti cererea a fost înregistrată la sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut, în esenţă că, faţă de natura raportului juridic litigios dedus judecăţii şi de locul încheierii contractului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 109 C. proc. civ., întrucât, faţă de raporturile juridice izvorâte din contractul de economisire-creditare nr. x din 19.12.2013, reclamantul are calitatea de consumator, iar pârâta are calitatea de profesionist. Dispoziţiile legale menţionate anterior instituie o formă de competenţă teritorială alternativă, fiind aşadar competentă fie instanţa de la sediul pârâtei sau sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, fie instanţa de la domiciliul reclamantului, alegerea aparţinând exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

Instanţa a constatat că reclamantul are domiciliul în judeţ Zalău, introducând acţiunea la Judecătoria Zalău, instanţa din circumscripţia domiciliului său, respectând pe deplin dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În acest fel, reclamantul a ales instanţa competentă să judece acest litigiu, competenţa teritorială definitivându-se şi devenind astfel o competentă de ordine publică.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 1585 din 27 februarie 2025 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Zalău competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Se constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea în pretenţii formulată de reclamantul (consumator) A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi B. S.A. - Banca Pentru Locuinţe (profesionişti), pretenţii ce derivă din Contractul de economisire şi creditare nr. x din 19.12.2013 încheiat cu B. Banca pentru Locuinţe S.A..

Astfel, acţiunea este formulată de un consumator împotriva unui profesionist, fiind incidente în materia competenţei teritoriale dispoziţiile art. 107 şi ale art. 113 pct. 8 C. proc. civ., prezenta cauză fiind guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă.

Or, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În speţă, opţiunea reclamantului-consumator A., conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul său, respectiv de Judecătoria Zalău.

Aşa fiind, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial (în speţă Judecătoria Zalău), opţiunea reclamantului nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Nu în ultimul rând, este de reţinut că, în jurisprudenţa sa (Costa vs. Enel), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a consacrat principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre şi că, obiectivul integrării pe care îl urmăreşte Uniunea nu poate fi realizat decât dacă dreptul comunitar este respectat şi interpretat uniform în toate statele membre, supremaţia dreptului comunitar asupra celui naţional fiind o condiţie sine qua non a integrării.

În consecinţă, aplicarea jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru judecătorul naţional.

În materia protecţiei consumatorului (Cauza Océano Grupo Editorial S.A. vs. C.), Curtea a mai reţinut că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva profesionistului, care i-a încălcat drepturile, la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

Este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că părţile au stipulat prin contractul încheiat că:

"Toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie", întrucât art. 126 alin. (2) C. proc. civ. statuează că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), însă numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu poate produce efecte clauza cuprinsă la capitolul 24 din Condiţiile Generale ale Contractelor de economisire-creditare ale B. care fac parte integrantă din Contractul de economisire şi creditare nr. x din 19.12.2013, întrucât părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire, ci anterior, prin contractul de economisire-creditare.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2025.