Competence consolidation after declination: territorial choice of a branch-office court under Art. 109 CPC and material jurisdiction vested despite pending objection
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning the case to the Bucharest Sector 2 Court, which is now competent to hear the claim on both merit and material jurisdiction. The dispute arose when the plaintiff, a limited liability company, filed an action for the constancy of the limitation of the right to enforce a credit and mortgage contract, coupled with an ancillary request to remove these instruments from the land registry; the defendant bank challenged territorial and material jurisdiction, leading to a procedural loop where the Sector 2 Court declined on territorial grounds, the Cluj-Napoca Court declined on material grounds due to the value exceeding statutory thresholds, and the Cluj Specialized Court ultimately reversed both declinations, invoking the consolidation of material jurisdiction. The decisive legal basis rested on Article 135 of the Civil Procedure Code for resolving the negative conflict, Article 109 and 116 of the Civil Procedure Code confirming the lawfulness of the initial choice of a branch-office court as a territorially competent forum, and the doctrine of *consolidatio jurisdictionis* (material consolidation), which held that because the initial court heard the parties on the material jurisdiction objection without ultimately ruling against itself, its material jurisdiction became irrevocably vested.
Legislator headnote
AI generatedart. 709 C. proc. civ, art. 1800 C. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ; Competence consolidation after declination: territorial choice of a branch-office court under Art. 109 CPC and material jurisdiction vested despite pending objection: În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 405, art. 709 C. proc. civ., art. 1800 C. civ., Legea nr. 7/1996, Legea nr. 287/2011.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub număr de dosar x/2023, având ca obiect acţiune în constatare, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate împlinită prescripţia dreptului de a cere executarea silită a sumelor rezultate din contractul de credit x/26.08.2008, modificat prin actele adiţionale subsecvente 1-5, cât şi din contractul de ipotecă x/26.08.2008; să dispună radierea contractului de ipotecă x/26.08.2008 din cărţile funciare a Mun. Bucureşti, sec. 2, respectiv a somaţiei 499/uni/2012 din 20.06.2012 emisă de C. şi înscrisă la poziţia C11. Partea III sarcini în CF x şi poziţia 9 în CF x şi a somaţiei x/2023 din 18.03.2013 emisă de executor judecătoresc D. înscrisă la poziţia C10. Partea III sarcini în CF x şi poziţia C13. partea III sarcini în CF x.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că dreptul pârâtei de a cere executarea silită este prescris, puterea executorie atât a contractului de credit, cât şi a ipotecii fiind stinse, de la momentul declarării scadenţei anticipate, 15 martie 2012, scurgându-se peste 11 ani.
Pentru toate aceste considerente, a solicit admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.
În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 405, art. 709 C. proc. civ., art. 1800 C. civ., Legea nr. 7/1996, Legea nr. 287/2011.
La data de 17 ianuarie 2024, pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 7965/2024 din 27 mai 2024 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ.
Aşa fiind, s-a constat că raportat la obiectul principal al acţiunii, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este instanţa de la domiciliul pârâtului, iar din actele dosarului rezultă că pârâta B. S.A. are sediul în mun. Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că faţă de valoarea obiectului cererii (974.479,7 RON), care este superioară limitei de 200.000 de RON prevăzută în art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., devin incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competent material să soluţioneze cererea fiind tribunalul. Capătul accesoriu de cerere urmează a fi soluţionat de instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului, chiar dacă la art. 7.2 din Contractul de ipotecă există o clauză atributivă de competenţă, prezenta acţiune nu se încadrează în dispoziţiile clauzei, nefiind o acţiune care decurge strict din contractul de ipotecă. De asemenea, în condiţiile în care instanţa a reţinut deja că prezenta cauză are ca obiect principal acţiunea în constatare, nici argumentele reclamantei referitoare la competenţa instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în rectificare CF nu pot fi primite, această acţiune fiind accesorie celei în constatare.
Pe cale de consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ. care stabilesc competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul/sediul pârâtului.
Pentru aceste motive, prin sentinţa civilă nr. 5540/2024 din 13 noiembrie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Primind dosarul, Tribunalul Specializat Cluj a reţinut, în esenţă, că prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a operat o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, iar, în privinţa competenţei sale teritoriale învestirea instanţei a fost făcută în mod legal în raport de prevederile art. 109 şi art. 116 C. proc. civ.
Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 282/2025 din 13 februarie 2025 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea promovată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună asupra împlinirii prescripţiei dreptului pârâtei de a cere executarea silită a sumelor rezultate din contractul de credit x/26.08.2008, modificat prin actele adiţionale subsecvente 1-5, cât şi din contractul de ipotecă x/26.08.2008. De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună radierea contractului de ipotecă x/26.08.2008 din cărţile funciare a Mun. Bucureşti, respectiv a somaţiei 499/uni/2012 din 20.06.2012 emisă de C. şi înscrisă la poziţia C11. Partea III sarcini în CF x şi poziţia 9 în CF şi a somaţiei x/2023 din 18.03.2013 emisă de executor judecătoresc D. înscrisă la poziţia C10. Partea III sarcini în CF x şi poziţia C13. partea III sarcini în CF x.
Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L. a ales să învestească Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în considerarea prevederilor art. 109 C. proc. civ., contractul de credit nr. x/26.08.2008 şi contractul de ipotecă nr. x/26.08.2008 fiind încheiate cu Sucursala Unirii din Sectorul 2, Bucureşti a pârâtei B. S.A. şi contractul fiind derulat exclusiv în Bucureşti, aspect ce rezultă şi din răspunsul reclamantei la întâmpinare .
Potrivit art. 109 C. proc. civ.:
"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".
Potrivit art. 116 C. proc. civ.:
"Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
Cu referire la competenţa materială, se constată că la termenul din 7 mai 2024, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (instanţa iniţial învestită) a acordat cuvântul părţilor pe excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, rămânând în pronunţare asupra acestor aspecte.
Având în vedere că potrivit soluţiei de declinare a competenţei, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a considerat că nu este competentă exclusiv din punct de vedere teritorial, rezultă că în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, aceasta s-a consolidat în favoarea judecătoriei.
Concluzionând, în raport de considerentele expuse, se constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti (instanţa iniţial învestită) în favoarea căreia a operat o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv, iar, în privinţa competenţei teritoriale se constată că învestirea acestei instanţe a fost făcută în mod legal în raport cu prevederile art. 109 şi art. 116 C. proc. civ., aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2025.