Jurisdictional declination for civil revision challenging administrative res judicata under specialized section competence rules.

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 7363 din 09.06.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a fost respinsă cererea principală şi cererea subsidiară privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru perioada cuprinsă între momentul expirării unui termen de 30 de zile de la depunerea cererilor de plată/rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asigurătorului, respectiv de la momentul împlinirii termenului de un an de la data înregistrării cererilor de plată şi până la data de 09.03.2019, ca prescrisă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri egale cu dobânda legală aferentă sumelor achitate în baza cererilor de plată anexate acţiunii, stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, de la data de 09.03.2019 până la data de 09.03.2021.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 24.08.2023, sub nr. x/2023.

Prin decizia civilă nr. 488/2025 din 28 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 7363/09.06.2023 şi a încheierii din 28.04.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. x/2022 şi a admis apelul formulat de apelantul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva aceloraşi hotărâri; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei decizii, la 28 februarie 2025, A. S.A., prin avocat, a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a susţinut, în esenţă, că decizia atacată cu revizuire contravine dezlegărilor date cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 5177 din 10.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1152 din 25.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

La 25 martie 2025, intimatul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din acelaşi cod, "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Raportând textele legale evocate la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetenţa este de ordine publică: în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.", instanţa supremă constată că dispoziţiile citate anterior atribuie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.

Competenţa instanţei mai mare în grad vizează atât competenţa materială funcţională care presupune o delimitare pe verticală între instanţe de grad diferit după felul atribuţiilor jurisdicţionale, cât şi competenţa materială procesuală care presupune o delimitare pe orizontală între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe.

Pretinsa nerespectare a autorităţii de lucru judecat, invocată în cadrul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi examinată de o secţie a instanţei mai mare în grad având aceeaşi specializare cu secţia instanţei care a pronunţat prima hotărâre.

Aceasta deoarece pretinsa încălcare a autorităţii primei hotărâri pronunţate de o secţie specializată nu ar putea fi tranşată de o altă secţie a instanţei mai mare în grad decât cu încălcarea principiului specializării judecătorilor şi, în mod implicit, a competenţei materiale procesuale.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reţine că revizuenta invocă în cadrul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. încălcarea dezlegărilor date cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 5177 din 10.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 (rămasă definitivă prin decizia nr. 1152 din 25.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018).

Cum hotărârea pretins încălcată a fost pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, verificarea respectării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ataşat acestei hotărâri se impune a fi efectuată de secţia corespunzătoare din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 raportat la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 488/2025 din 28 ianuarie 2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale procesuale.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 488/2025 din 28 ianuarie 2025, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.