Revision for res judicata and loss-of-use damages rejected as time-barred; appeal costs awarded

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 04.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ŢARA BÂRSEI S.A., obligarea pârâtei să plătească suma de 79.664 RON, reprezentând câştigul net nerealizat pe ultimii 4 ani anteriori introducerii cererii, pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 45.783 mp înscris în CF nr. x Ghimbav nr. top x, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată la data plăţii, începând de la data introducerii cererii de chemare în judecată; să plătească lunar suma de 1452 RON, reprezentând câştigul nerealizat pentru terenul mai sus menţionat, începând cu data introducerii cererii şi până la data predării efective a terenului; să aducă la starea iniţială terenul, pe cheltuiala sa, în caz contrar urmând să fie autorizată reclamanta să aducă terenul la starea iniţială pe cheltuiala pârâtei, în vederea implementării proiectului Aeroportului Internaţional Braşov Ghimbav.

În drept, cererea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, fiind indicate dispoziţiile art. 1349, art. 1357, ar. 1372, art. 1381, art. 1385 C. civ., respectiv art. 219 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6940 din 10 august 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată, prin întâmpinare, de către pârâtă şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Ghimbav, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Ţara Bârsei S.A., fiind obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Ghimbav, prin primar, a declarat apel, solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 890/A din 06 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta-reclamantă U.A.T. Ghimbav, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ţara Bârsei S.A., împotriva sentinţei civile nr. 6940/2022 a Judecătoriei Braşov, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Ghimbav, prin primar, a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 20/R din 23 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis cererea de recurs formulată de recurentul reclamant U.A.T. Ghimbav, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ţara Bârsei S.A., împotriva deciziei civile nr. 890/A din 06.06.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, a casat în tot hotărârea şi rejudecând:

A admis cererea de apel introdusă de către apelantul reclamant U.A.T. Ghimbav, împotriva sentinţei civile nr. 6940/10.08.2022 pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care a schimbat-o în parte şi pe cale de consecinţă:

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul U.A.T. Ghimbav, în contradictoriu cu pârâta Ţara Bârsei S.A.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 37.934,05 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă aferentă perioadei 01.12.2015-01.11.2018, pentru suprafaţa de 30194 mp.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 18.243,02 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanţei de fond.

A obligat intimata pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 7743,02 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

Prin cererea înregistrată la 29 martie 2024 pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2024, pârâta Ţara Bârsei S.A. Braşov a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 20/23.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019 şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în temeiul art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată că există autoritate de lucru judecat, respectiv instanţele s-au pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei deciziilor de impunere emise de pârât, anulând titlurile executorii şi formele de executare emise, în dosarele enumerate în contestaţia introductivă.

Prin nota depusă la 29.05.2024, urmată de nota de şedinţă depusă la 17.09.2024, revizuenta a arătat că înţelege să-şi întemeieze cererea şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faţă de decizia civilă nr. 911/Ap/30.06.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care Tribunalul Braşov a anulat actele de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2013, inclusiv titlurile executorii care stăteau la baza executării silite.

La termenul din 18 septembrie 2024, instanţa a constatat că, prin nota de şedinţă privind precizarea motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se face referire la decizia civilă nr. 911/Ap din 30.06.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, în raport de care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, prin decizia a cărei revizuire se solicită.

Prin decizia civilă nr. 284/R din 9 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia tardivităţii şi, pe cale de consecinţă:

A respins ca tardivă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 20/23.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuenta Ţara Bârsei S.A. Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

A respins cererea de revizuire a aceleiaşi decizii, formulată de revizuenta Ţara Bârsei S.A. Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi a obligat revizuenta Ţara Bârsei S.A. Braşov la plata sumei de 3.000 de RON către intimata U.A.T. Ghimbav, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta ŢARA BÂRSEI S.A., prin avocat, a declarat, în termen legal, recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea deciziei atacate (284/R din 9 octombrie 2024) şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivare, recurenta a arătat că a formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 20/23.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Detaliind, a arătat că, aşa cum a precizat şi în cererea de revizuire, instanţa a ignorat aspectele invocate în procedurile judiciare preexistente, soluţionate în mod definitiv, că a folosit terenul şi datorează o sumă mare de bani cu titlu de pretenţii drept contravaloare a lipsei de folosinţă pentru perioada decembrie 2015- octombrie 2018 şi că există numeroase hotărâri judecătoreşti cu caracter definitiv pronunţate în materie fiscală, prin care se arată că aceasta nu datorează sume cu titlu de impozit, deoarece nu a avut folosinţa terenului indicat de intimată.

A mai învederat că, în speţă, există autoritate de lucru judecat, instanţele pronunţându-se asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei de impunere emise de pârât, anulând titlul executoriu şi formele de executare emise.

În concret, a arătat că, în perioada 1991-2006, a depus documentaţia pentru eliberarea titlului de proprietate pentru terenul din proximitatea balastierei Beselcin Stupini cu suprafaţa de 10,6941 ha, în vederea eliberării titlului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991, fără a obţine acest titlu de proprietate. Însă, în vederea obţinerii titlului de proprietate, arată că a plătit în fiecare an taxele aferente acestui teren, până în anul 2011, când a fost convocată la Consiliul Judeţean Braşov, împreună cu reprezentantul A. S.A. cu care avea contract de închiriere pentru staţia de sortare, ocazie cu care i s-a comunicat că acel teren va intra în proximitatea aeroportului Ghimbav şi că nu va putea obţine titlul de proprietate.

De asemenea, a mai învederat că, din 2011 până în prezent, nu a mai completat declaraţii de impunere pentru terenul susmenţionat şi nici nu a mai plătit taxele aferente acestuia şi, întrucât nu are drept de proprietate asupra terenului şi nici nu îl exploata, apreciază că nu există un temei legal în baza căruia să i se impună obligaţii fiscale, singurul act încheiat între părţi fiind contractul de închiriere nr. x/2013.

A mai arătat că, din contractul de închiriere depus la dosarul cauzei rezultă că nu este proprietar, că obligaţiile sale nu includeau plata impozitelor şi că obiectul închirierii era balastiera Beselcin-Stupini, nu şi terenul aferent acesteia, pentru care i s-au calculat obligaţii fiscale.

În plus, a mai arătat că pârâtul a răspuns în sensul că nu i se va acorda acest teren în patrimoniu, întrucât acesta va fi afectat aeroportului Ghimbav, recunoscând, astfel, explicit, că recurenta nu avea drept de proprietate şi nici de folosinţă.

A mai arătat că, în opinia sa, observând că instanţele de judecată s-au pronunţat în sensul că titlul executoriu nu este legal, pârâtul a emis alte trei titluri executorii, posibil antedatate, pe care i le-a comunicat în decembrie 2019, fără să ţină cont de aspectele invocate în procedurile judiciare.

Mai mult, susţine că, din istoricul cărţii funciare a terenului în discuţie, rezultă că, începând cu anul 2007, pe teren a exercitat un drept de folosinţă societatea B. S.A., drept recunoscut şi opozabil terţilor, pentru care recurenta presupune că intimata a calculat şi încasat obligaţii fiscale.

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, recurenta a solicitat ca instanţa de control judiciar să aibă în vedere că toate actele de executare silită şi titlurile executorii sunt anulate în mod definitiv de hotărârea civilă nr. 911/30.06.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2019, sens în care apreciază că, din moment ce instanţele au constatat în mod definitiv că nu există temei pentru impunerea unor obligaţii fiscale în sarcina sa în legătură cu acel teren, cu atât mai mult nu se putea reţine că ar exista motive pentru obligarea sa la plata lipsei de folosinţă pentru terenul respectiv.

În ce priveşte tardivitatea invocată, recurenta apreciază că instanţa în mod eronat s-a raportat la data rămânerii definitive a hotărârii invocate ca având autoritate de lucru judecat.

Totodată, a mai arătat că decizia civilă nr. 418/R/2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în data de 22.11.2023 este relevantă ca având autoritate de lucru judecat, întrucât stabileşte lipsa de fundament a titlurilor executorii emise pentru obligaţii fiscale în legătură cu acel teren, însă revizuirea avea ca obiect desfiinţarea hotărârilor pronunţate într-un alt dosar, mai recent, având ca obiect obligarea sa la plata aceloraşi sume de bani care fuseseră anulate în alte dosare, însă cu titlul de pretenţii pentru lipsa de folosinţă a terenului, şi nu ca obligaţii fiscale.

În drept, recursul nu a fost întemeiat în mod explicit pe niciunul din motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta indicând doar dispoziţiile art. 488 şi următoarele din C. proc. civ.

La 20 ianuarie 2025, intimatul, prin avocat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, iar, la 12 februarie 2025, recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Având în vedere că acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 04.12.2019, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Demersul judiciar al recurentei în etapa căii de atac a revizuirii a vizat decizia civilă nr. 20/23.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, în recursul formulat de reclamanta U.A.T. Ghimbav, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ţara Bârsei S.A., împotriva deciziei civile nr. 890/A din 06.06.2023 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, fiind fundamentat pe motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 284/R din 9 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului, s-a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 20/23.01.2024, pronunţată (în recurs) de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuenta Ţara Bârsei S.A. Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi s-a respins ca tardivă cererea de revizuire a aceleiaşi decizii, formulată de revizuenta Ţara Bârsei S.A. Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (6) teza I C. proc. civ., "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Cum hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 20 din 23 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel Braşov, este o decizie dată în recurs, care, în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi recurată, în considerarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ. este definitivă, cu excepţia soluţiei date asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru care legiuitorul a prevăzut calea de atac a recursului, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Prin urmare, aceasta are deschisă calea de atac a recursului exclusiv în privinţa soluţiei date asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, deşi recurenta nu a indicat în mod expres niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea faptului că, prin decizia recurată, instanţa a respins ca tardivă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 20/23.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la interpretarea şi aplicarea unor prevederi procedurale referitoare la termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Astfel, cererea de revizuire, aşa cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că, în etapa căii de atac a revizuirii, recurenta a invocat faptul că decizia civilă nr. 20/R din 23.01.2024 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 911/Ap din 30 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, iar potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire de o lună se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, Înalta Curte constată că dezlegarea dată de către Curtea de Apel Braşov cererii de revizuire întemeiate pe motivul contrarietăţii de hotărâri este conformă dispoziţiilor legale incidente.

De altfel, recurenta nu contestă că decizia civilă nr. 20/23.01.2024 a Curţii de Apel Braşov, a cărei anulare s-a solicitat pe motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este o hotărâre dată în recurs, care are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 634 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost depusă prin mijloace electronice (e-mail) la data de 29.03.2024, la mai mult de o lună după împlinirea termenului de declarare a revizuirii, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În circumstanţele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului, în mod corect s-a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece, în speţă, cererea de revizuire a fost formulată la data de 29.03.2024; având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a respins ca tardivă cererea de revizuire, chiar dacă, în motivare, s-a strecurat o eroare materială cu privire la ultima hotărâre şi la data rămânerii definitive a acesteia.

În consecinţă, având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ŢARA BÂRSEI S.A. împotriva deciziei civile nr. 284/R din 9 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Cu privire la cererea formulată prin întâmpinare de intimatul ORAŞUL GHIMBAV, prin primar, de obligare a recurentei ŢARA BÂRSEI S.A. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, prin concluziile scrise depuse la dosar, înregistrate la 04.04.2025, intimata a depus dovada cheltuielilor de judecată (constând în onorariu avocaţial - redactare întâmpinare), astfel încât înscrisurile aflate la filele x coroborate cu înscrisul aflat la fila x (împuternicirea avocaţială) din dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimatul ORAŞUL GHIMBAV a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 3000 RON.

Faţă de soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta ŢARA BÂRSEI S.A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 3000 RON, către intimatul ORAŞUL GHIMBAV, prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ŢARA BÂRSEI S.A. împotriva deciziei civile nr. 284/R din 9 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Obligă recurenta ŢARA BÂRSEI S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 RON, către intimatul ORAŞUL GHIMBAV, prin Primar.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.