Debtor's appeal over recusal rejected as inadmissible; full court challenge barred under Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2016, creditorul MUNICIPIUL GALAŢI PRIN PRIMAR a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 5 pct. 20 şi pct. 72, art. 70 din Legea nr. 85/2014, cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017, Tribunalul Galaţi a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Vrancea, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin sentinţa nr. 15/2017 din 18 august 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 11 septembrie 2017.

Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, prin încheierea nr. 49/2023 din 23 februarie 2023, a respins cererea de suspendare a cauzei, ca neîntemeiată; a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional al Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Galaţi, ca inadmisibilă; a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 304 din C. proc. civ., ca inadmisibilă; a respins celelalte excepţii şi incidente procedurale, ca neîntemeiate; s-a respins contestaţia formulată de debitoarea A. S.R.L., ca neîntemeiată; a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în formă generală faţă de debitoarea A. S.R.L.; în temeiul dispoziţiilor art. 73 coroborat cu art. 45 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 a fost desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, B.., cu atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva încheierii nr. 49/2023 din 23 februarie 2023, pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x/2017, debitoarea A. S.R.L. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 20 aprilie 2023.

Prin încheierea din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu; s-au respins, ca inadmisibile, cererile de asistenţă judiciară sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru şi a cauţiunii, precum şi sub forma asistenţei judiciare sub forma desemnării unui apărător din oficiu, formulate de societatea debitoare A. S.R.L.; cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de apelanta-debitoare A. S.R.L.; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de asistenţă judiciară formulată de apelantă; s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013 în ansamblu, cerere formulată de apelantă; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare ajutor public judiciar formulată de apelantă.

Curtea de Apel Galaţi a reţinut că apelanta-debitoare A. S.R.L. a formulat, în contextul judecării cererii de reexaminare a încheierii prin care s-a respins acordarea asistenţei judiciare, o cerere de recuzare, o cerere de asistenţă judiciară şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 80/2013, toate aceste cereri fiind analizate în cuprinsul încheierii din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

La data de 27 decembrie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023/a3, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în ansamblu.

Recurenta A. S.R.L. a depus o altă cerere de recurs, prin care a criticat încheierea din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare formulate pentru termenul din 7 iunie 2023.

La termenul din 8 februarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a disjuns cererea de recurs formulată de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare, sens în care s-a format dosarul nr. x/2023.4, la data de 5 martie 2024.

Autoarea căii extraordinare de atac a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.

Încheierea recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Instanţa a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile legii - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanţa a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii - motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază; totodată, recurenta apreciază că hotărârea cuprinde motive contradictorii - caz de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Hotărârea este nelegală - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea este netemeinică - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a arătat că în mod nelegal instanţa a soluţionat cererea de recuzare înainte de a se judeca definitiv şi irevocabil cererea de asistenţă judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu.

Instanţa a soluţionat neprocedural cererea de recuzare prin aceeaşi încheiere prin care a soluţionat cererea de asistenţă judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu.

O altă critică se referă la faptul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 46 şi art. 47 din C. proc. civ.

Societatea recurentă a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor care au alcătuit completul de judecată "C1Av - C + MF" şi nu a cunoscut modificarea completului de judecată, deoarece aceasta nu a fost scrisă în fişa dosarului.

Judecătorii care au alcătuit completul şi au judecat cererea de recuzare nu şi-au exercitat rolul activ şi nu au comunicat părţii care a formulat cererea de recuzare faptul că s-a modificat componenţa completului. Instanţa nu a dispus emiterea unei adrese prin care să solicite petentei A. S.R.L. să precizeze dacă înţelege să formuleze cerere de recuzare şi împotriva judecătorilor care au alcătuit completul de judecată la termenul la care s-a soluţionat cererea de recuzare.

Petenta A. S.R.L. nu a formulat cerere de recuzare împotriva Curţii de Apel Galaţi.

Judecătorii C. şi D. au încălcat normele de procedură, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată nepărtinitoare de către o instanţă independentă.

Toţi judecătorii Curţii de Apel Galaţi se află în aceeaşi situaţie de incompatibilitate şi lipsă de imparţialitate, ca şi judecătorii cauzei.

Motivările instanţei sunt contradictorii şi se anulează reciproc, consecinţa fiind nemotivarea hotărârii şi, implicit, nulitatea absolută, de ordine publică, a soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de recuzare.

Printr-un pseudo-raţionament, judecătorii cauzei - C. şi D. - au pronunţat o hotărâre vădit nelegală, netemeinică, părtinitoare şi nulă de drept. De asemenea, recurenta consideră că judecătorii anterior menţionaţi au eludat legea şi fondul cererii de recuzare, pronunţând o hotărâre fără temei şi lipsită de probatorii.

În cuprinsul cererii de recurs, societatea A. S.R.L. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 - art. 53 din C. proc. civ., arătând că aceste texte de lege sunt neconstituţionale, în măsura în care încalcă drepturi şi principii constituţionale prevăzute de art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 148 din Constituţia României.

Recurenta solicită admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.

Recursul declarat în cauză de recurenta A. S.R.L. a fost comunicat intimaţilor B.. şi MUNICIPIUL GALAŢI la data de 12 martie 2024, cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; numai recurenta şi-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2025 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare, stabilindu-se termen la data de 27 martie 2025, pentru judecata pe fond a recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs vizează soluţia Curţii de Apel Galaţi de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare, soluţie care, în opinia recurentei, este nelegală, deoarece instanţa a soluţionat cererea de recuzare înainte de a se judeca definitiv şi irevocabil cererea de asistenţă judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu. Recurenta a invocat încălcarea regulilor de procedură, întrucât instanţa a soluţionat cererea de recuzare, prin aceeaşi încheiere, în cadrul dosarului nr. x/2023, în care a judecat şi cererea de asistenţă judiciară sub forma desemnării unui apărător din oficiu.

Înalta Curte înlătură această critică, întrucât, chiar dacă a pronunţat o singură încheiere prin care a soluţionat, la acelaşi termen de judecată, atât cererea de recuzare formulată de apelanta-debitoare A. S.R.L., cât şi solicitarea de acordare a asistenţei judiciare formulată de aceeaşi apelantă, curtea de apel a indicat în mod distinct calea de atac ce putea fi declarată împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare şi termenul de exercitare a ei (în termen de 5 zile de la comunicare pentru cererea de recuzare); ca atare, modul de soluţionare a acestor cereri nu este de natură a anula actul jurisdicţional atacat, de vreme ce nu s-a produs vreo vătămare recurentei din cauza de faţă.

Deşi autoarea căii de atac nu a indicat textele de lege încălcate de către instanţa de apel, prin modalitatea de soluţionare a celor două cereri, se poate concluziona că recurenta susţine incidenţa în speţă a unei caz de nulitate condiţionată, dat fiind că acestea nu vizează niciuna dintre dispoziţiile legale prevăzute de art. 176 din C. proc. civ.

O altă critică se referă la faptul că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 46 şi art. 47 din C. proc. civ.. Astfel, societatea recurentă a învederat că s-a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor care au alcătuit completul de judecată "C1Av - C + MF" şi că nu a cunoscut modificarea completului de judecată, deoarece aceasta nu a fost scrisă în fişa dosarului.

În ceea ce priveşte cererea de recuzare, Curtea de Apel Galaţi a constatat că partea a formulat-o în privinţa doamnelor judecător E. şi F. care, la momentul înregistrării cererii de reexaminare, intrau în alcătuirea completului de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluţionare. Partea a invocat excepţia lipsei de imparţialitate, precum şi excepţia de incompatibilitate a Curţii de Apel Galaţi şi a judecătorilor acestei instanţe. Petenta nu a invocat niciun temei de drept în susţinerea acestor două excepţii, însă Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a stabilit calificarea juridică a acestora. Cum, în ambele cazuri, partea apelantă a invocat încălcarea condiţiei de imparţialitate, instanţa de apel a calificat cele două excepţii ca fiind recuzare privind Curtea de Apel Galaţi şi toţi judecătorii acestei instanţe. Aşadar, s-a reţinut că apelanta A. S.R.L. a formulat cererea de recuzare cu privire la următoarele persoane:

- Curtea de Apel Galaţi;

- toţi judecătorii Curţii de Apel Galaţi;

- doamnele judecător E. şi F.;

Referitor la recuzarea Curţii de Apel Galaţi, instanţa de apel a reamintit că, potrivit art. 44 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate (dintre cele stabilite la art. 41-42 din C. proc. civ.) poate fi recuzat. Prin urmare, cererea de recuzare se poate îndrepta contra unui judecător, iar nu contra unei instanţe (ca entitate cu organizare proprie). Conform art. 47 alin. (4) din C. proc. civ., nerespectarea condiţiilor acestui articol (referitoare la formularea cererii de recuzare) atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, ceea ce înseamnă că recuzarea Curţii de Apel Galaţi este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte recuzarea judecătorilor Curţii de Apel Galaţi, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 46 din C. proc. civ. pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare, în caz contrar intervenind aceeaşi sancţiune a inadmisibilităţii, prevăzută de art. 47 alin. (3) din acelaşi cod. Rezultă că recuzarea apelantei A. S.R.L., care priveşte toţi judecătorii instanţei, este şi ea inadmisibilă.

Referitor la recuzarea doamnelor judecător E. şi F., Curtea de Apel Galaţi a constatat că, faţă de momentul învestirii instanţei (23.05.2023), a intervenit o modificare a componenţei completului de judecată, la data soluţionării cererii de recuzare acesta fiind alcătuit din doamna judecător D. şi judecător C.. Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (3) coroborat cu art. 46 din C. proc. civ., este inadmisibilă cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei care intră în alcătuirea completului de judecată, astfel încât că este inadmisibilă şi recuzarea formulată cu privire doamnele judecător E. şi F..

Curtea de Apel Galaţi a reamintit şi faptul că, în conformitate cu art. 47 alin. (4) din C. proc. civ., nerespectarea condiţiilor privitoare la formularea cererii de recuzare atrage inadmisibilitatea acesteia, care se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat. Rezultă că legiuitorul a urmărit evitarea tergiversării judecăţii, prin amânarea cauzei pentru complinirea unor lipsuri formale ale cererii de recuzare, dacă această cerere este inadmisibilă. Or, exact aceasta este situaţia din speţă, cauza fiind amânată pentru complinirea taxei judiciare de timbru, cerere care formează obiectul dosarului nr. x/2023 În concluzie, instanţa de apel a apreciat că nu mai are de ce să aştepte soluţionarea respectivei cauze, putând constata, în mod direct, inadmisibilitatea cererii de recuzare.

Faţă de ansamblul acestor considerente, Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate, ci s-a rezumat la a afirma că nu a formulat cerere de recuzare împotriva Curţii de Apel Galaţi, dar şi că judecătorii C. şi D. au încălcat normele de procedură, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată nepărtinitoare de către o instanţă independentă.

Totodată, se cuvine a fi menţionat că instituţia recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, iar nu colectivă. De asemenea, recuzarea nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.

Prin urmare, cererea de recuzare este inadmisibilă dacă nu îi vizează pe judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată spre soluţionare, aşa cum în mod corect şi legal a statuat Curtea de Apel Galaţi.

Încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, curtea de apel analizând corespunzător condiţiile necesare pentru a se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare.

Argumentele expuse de recurentă cu privire la temeinicia cererii de recuzare din perspectiva motivelor de casare invocate nu pot fi primite, în condiţiile în care nu a existat o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, au fost indicate motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor şi s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor din C. proc. civ. ce reglementează instituţia recuzării, dându-se eficienţă în sensul avut în vedere de legiuitor, iar nu de parte.

Aceste dispoziţiile legale au fost prevăzute atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient al modului de desfăşurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare, raţionamentul juridic al instanţei de apel fiind logic, argumentat şi solid.

Cu privire la nulitatea absolută a hotărârii recurate, art. 457 din C. proc. civ. se referă la mijloacele de invocare a nulităţii hotărârii, consacrând principiul potrivit căruia nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin intermediul căilor de atac. Acest principiu este valabil pentru orice fel de hotărâre, chiar şi pentru încheieri, inclusiv pentru cele premergătoare, care sunt susceptibile de apel sau, după caz, de recurs odată cu fondul [art. 466 alin. (4) şi art. 494 din C. proc. civ..]. Aşadar, în materia nulităţii hotărârilor, nu sunt incidente dispoziţiile art. 178 din C. proc. civ., referitoare la mijloacele de invocare a nulităţii actelor de procedură, astfel încât vor fi respinse criticile formulate de recurentă şi sub acest aspect.

Contrar susţinerilor recurentei, judecătorii care au alcătuit completul şi au judecat cererea de recuzare nu aveau obligaţia de a comunica părţii care a formulat cererea de recuzare faptul că s-a modificat componenţa completului. Rolul activ al judecătorului nu trebuie interpretat extensiv, în sensul că ar fi trebuit ca instanţa să dispună emiterea unei adrese prin care să solicite petentei A. S.R.L. să precizeze dacă înţelege să formuleze cerere de recuzare şi împotriva judecătorilor care au alcătuit completul de judecată la termenul la care s-a soluţionat cererea de recuzare.

Prin edictarea dispoziţiilor art. 10 din C. proc. civ., legiuitorul a instituit, cu valoare de principiu, obligaţia pentru părţi de a-şi îndeplini actele de procedură, în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, neputându-se, aşadar, reproşa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de recuzare faptul că nu a avut un rol activ în judecarea cererii de recuzare. De asemenea, se constată că normele prevăzute de art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile", au un caracter supletiv, confirmat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale - Decizia nr. 38/2017 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 403 din 29 mai 2017.

Recurenta a mai arătat că încheierea atacată nu este motivată, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare, cu referire la faptul că motivările instanţei sunt contradictorii şi se anulează reciproc.

Faţă de această susţinere, Înalta Curte reaminteşte că exigenţele motivării presupun nu ca instanţa să răspundă fiecărui argument adus de către parte, ci să explice în mod coerent raţionamentul juridic care a condus la pronunţarea soluţiei.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că aceasta cuprinde considerente suficiente care justifică respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare şi permit părţii să înţeleagă argumentele care au stat la baza soluţiei pronunţate, fiind posibilă realizarea controlului judiciar.

Cu privire la critica recurentei ce vizează pretinsele motive contradictorii, instanţa supremă constată că acestea nu pot fi reţinute, în măsura în care ipoteza de casare invocată se referă la contradicţia dintre considerentele hotărârii şi dispozitiv sau între considerentele acesteia, făcând de neînţeles raţionamentul propus.

Or, prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac nu indică în concret niciuna dintre situaţiile sus-indicate, ci prezintă argumente în raport cu care apreciază că judecătorii cauzei - C. şi D. -, printr-un pseudo-raţionament, au pronunţat o hotărâre vădit nelegală, netemeinică, părtinitoare şi nulă de drept. De asemenea, recurenta consideră că judecătorii anterior menţionaţi au eludat legea şi fondul cererii de recuzare, pronunţând o hotărâre fără temei şi lipsită de probatorii.

De aceea, în cauză nu se verifică incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motiv pentru care vor fi respinse criticile recurentei privitoare la nemotivare şi la motivarea contradictorie.

Referitor la criticile încadrate de parte în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în realitate, nu se arată în ce constă interpretarea eronată a vreunui text legal sau că s-ar fi aplicat vreo dispoziţie de drept material, deşi aceasta nu era incidentă raportului juridic dedus judecăţii, după cum nu se invocă nicio altă situaţie care ar putea fi subscrisă ipotezei acestui text de lege - încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. De altfel, nici nu s-ar putea pune problema de încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material în soluţionarea unei cereri de recuzare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.