Withdrawal of appeal against revision inadmissibility leaves final judgment on dealer contract compensation in force
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice took note of the plaintiff's withdrawal of its appeal, thereby leaving in force the appellate court's decision that had dismissed the request for revision as inadmissible. The underlying dispute involved a commercial claim by a company against a counterparty for compensation regarding investments made under authorized dealer contracts and lost profits, which was initially rejected by the first-instance tribunal and subsequently upheld by the appellate court; the plaintiff had sought to revise this final judgment based on procedural grounds but later filed an authenticated declaration withdrawing the appeal. Relying on the principle of party autonomy (disposability) under Articles 9 and 22(6) of the Code of Civil Procedure, the court characterized the withdrawal as an "acquiescence" to the attacked judgment pursuant to Article 463(1), applying Articles 404 and 464 to validate the procedural act without substantive review, noting that the opposing party also waived any claim for litigation costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 453 din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ; Withdrawal of appeal against revision inadmissibility leaves final judgment on dealer contract compensation in force: The underlying dispute involved a commercial claim by a company against a counterparty for compensation regarding investments made under authorized dealer contracts and lost profits, which was initially rejected by the first-instance tribunal and subsequently upheld by the appellate court; the plaintiff had sought to revise this final judgment based on procedural grounds but later filed an authenticated declaration withdrawing the appeal. Relying on the principle of party autonomy (disposability) under Articles 9 and 22(6) of the Code of Civil Procedure, the court characterized the withdrawal as an "acquiescence" to the attacked judgment pursuant to Article 463(1), applying Articles 404 and 464 to validate the procedural act without substantive review, noting that the opposing party also waived any claim for litigation costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the decision, as it defines 'achiesare' (acquiescence/waiver of appeal) which is the legal basis for taking note of the appellant's withdrawal.
Procedural rule cited in the dispositive section regarding the effects of the waiver on the proceedings.
Procedural rule cited in the dispositive section regarding the general provisions on waiver ('renunțarea').
Full text
Şedinţa publică din data de 27 martie 2025
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la:
1. plata sumei de 10.500.799 Euro, fără TVA, echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând contravaloarea investiţiei realizate de către societatea reclamantă în perioada 2003 - 2011 în vederea îndeplinirii criteriilor de selecţie şi a executării contractelor de dealer autorizat, respectiv distribuitor şi reparator autorizat încheiate cu B. S.R.L.;
2. plata daunelor-interese în suma de 14.150.000 Euro, fără TVA, echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, reprezentând beneficiul nerealizat generat de atitudinea neloială, abuzivă a B. S.R.L.;
La termenul din 7 martie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., suspendarea judecării cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă prin rezoluţia din 8 septembrie 2015, în sensul de a preciza obiectul cererii, respectiv de a indica în concret în ce constă investiţia realizată de către reclamantă în perioada 2003-2011; modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea sumei solicitate cu titlu de investiţie realizată de către reclamantă în perioada 2003-2011, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; obiectul cererii, respectiv de a indica în concret în ce constă beneficiul nerealizat generat de atitudinea neloială abuzivă a B. S.R.L.; modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea sumei solicitate cu titlu de beneficiu nerealizat generat de atitudinea neloială abuzivă a B. S.R.L., cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
Împotriva încheierii din 7 martie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, înregistrat la data de 19 aprilie 2016, sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 411 din 5 octombrie 2016, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva încheierii din 7 martie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015; a casat încheierea atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 477 din 26 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administratori judiciari - practician în insolvenţă C.. şi practician în insolvenţă D.., în contradictoriu pârâta E. S.R.L., ca neîntemeiată; s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 25 iunie 2020.
Prin decizia civilă nr. 1437/A din 21 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin administratori judiciari - practician în insolvenţă C.. şi practician în insolvenţă D.., împotriva sentinţei civile nr. 477 din 26 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015; s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă E. S.R.L., împotriva considerentelor aceleiaşi sentinţe.
Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2023, revizuenta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1437/A din 21 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa admiterii acţiunii.
Prin decizia civilă nr. 1105/2023 din 30 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 1437/A din 21 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă (dosar nr. x/2020), în contradictoriu cu intimata E. S.R.L., ca inadmisibilă.
La data de 21 septembrie 2023 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 1105/2023 din 30 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Recurenta-revizuentă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, ca neîntemeiată, urmând să fie trimisă cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru judecata pe fond a căii de atac în retractare. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei E. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.
Intimata E. S.R.L. a transmis întâmpinare la data de 16 noiembrie 2023 (e-mail), prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele dezvoltate în cuprinsul întâmpinării. De asemenea, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., a cerut obligarea revizuentei A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-revizuentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; numai recurenta şi-a prezentat punctul de vedere.
Prin încheierea din 11 aprilie 2024 s-a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata E. S.R.L.; s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 1105/2023 din 30 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, stabilindu-se termen la data de 13 iunie 2024, pentru judecata pe fond a acestuia, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La termenul din 13 iunie 2024, Înalta Curte a încuviinţat cererea de amânare a judecăţii cauzei, formulată de apărătorul recurentei-revizuente A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., iar la termenul din 31 octombrie 2024 a fost încuviinţată cererea de amânare a judecăţii, formulată de părţi, în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata căii de atac a recursului formulată de recurenta-revizuentă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., Înalta Curte reţine următoarele:
La data de 20 decembrie 2024 recurenta-revizuentă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a depus la dosarul cauzei, în original, "declaraţie de renunţare la calea de atac", autentificată sub nr. x din 19 decembrie 2024 de F. . Recurenta-revizuentă a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de renunţare la calea de atac şi să pronunţe o hotărâre, în conformitate cu art. 463-464 din C. proc. civ.
Cu privire la manifestarea de voinţă a recurentei-revizuente, în sensul renunţării la calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de dispoziţiile art. 9 şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia, ci au şi libertatea de a-i pune capăt.
Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, precum desistarea (renunţarea), achiesarea şi tranzacţia judiciară.
Potrivit dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. civ., "renunţarea se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.".
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale precitate rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului instanţei superioare, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 din C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.
Cererea recurentei-revizuente de renunţare la judecata căii de atac a recursului, astfel cum este formulată, reprezintă o achiesare la hotărârea atacată, în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia, "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.".
Aşadar, manifestarea de voinţă a recurentei-revizuente privind renunţarea la judecata căii de atac a recursului, în sensul achiesării la decizia civilă nr. 1105/2023 din 30 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei.
Înalta Curte reţine că declaraţia de renunţare la calea de atac a fost întocmită cu respectarea cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., fiind autentificată sub nr. x din 19 decembrie 2024 de F..
Totodată, se reţine că intimata E. S.R.L. a depus la dosar declaraţia autentificată sub nr. x din 22 noiembrie 2024 de G., prin care a arătat că înţelege să renunţe în mod expres la dreptul de a solicita orice cheltuieli de judecată în legătură cu dosarul nr. x/2023, aflat în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 464 alin. (2) şi art. 404 din acelaşi cod, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-revizuente A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. la judecata recursului declarat de împotriva deciziei civile nr. 1105/2023 din 30 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentei-revizuente A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. la judecata recursului declarat de împotriva deciziei civile nr. 1105/2023 din 30 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.