Motion to annul dismissed; prior stay-of-proceedings ruling stands final.

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1855 din 16 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei mai sus menţionate, a formulat contestaţie în anulare A., invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatorul arată că instanţa a respins recursul ca nefondat, deşi soluţia legală şi temeinică a fi fost cea de admitere a căii de atac şi de a se dispune continuarea judecăţii apelului, suspendat în mod abuziv de instanţa de apel.

Contestatorul apreciază că această eroare juridică este consecinţa imixtiunii factorului politico-economic, într-o cauză ce are ca obiect o sumă considerabilă.

Contestatorul mai arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de nelegalitate pe care l-a invocat.

În concluzie, contestatorul a solicitat desfiinţarea deciziei atacate, iar pe fond să se dispună continuarea judecăţii dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Craiova, deoarece a complinit toate lipsurile cererii de apel, astfel cum a solicitat instanţa.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

Prin încheierea de şedinţă din 22 ianuarie 2025, s-a dispus amânarea judecăţii cauzei în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu intimata B., PRIN CURATOR SPECIAL C. şi pentru ataşarea dosarului necesar soluţionării cererii, fiind fixat termen de judecată la 26 martie 2025.

Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, urmează să o respingă, motivat de următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Înalta Curte arată că în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noţiunea de eroare materială reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziţii legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziţia părţilor o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

În susţinerea cererii, contestatorul a arătat că a complinit lipsurile sesizate de instanţa de apel, astfel că se impunea ca recursul să fie admis, iar judecata cererii de apel să fie reluată.

Aspectele invocate nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că dezlegarea cauzei, în opinia contestatorului, nu a fost corectă.

Totodată, anularea hotărârii instanţei de recurs pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este condiţionată de îndeplinirea următoarelor condiţii: obiectul contestaţiei este o hotărâre prin care instanţa de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte; necercetarea vreunuia dintre motivele de casare trebuie să fie rezultatul unei omisiuni a instanţei de recurs; motivele de recurs omis a fi fost cercetate să fie cele care au fost invocate în termen.

Înalta Curte reţine că, în susţinerea recursului soluţionat prin decizia nr. 1855 din 16 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, recurentul A. a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a încadrat şi a analizat motivele de recurs invocate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţinând că este criticată suspendarea judecăţii cauzei, deci aplicarea sancţiunii procedurale reglementate de art. 242 alin. (1) C. proc. civ., caz particular de suspendare legală facultativă a judecăţii, subordonat condiţiei culpei reclamantului.

Instanţa de recurs a reţinut că recurentul a criticat întreruperea judecăţii cauzei, afirmând că şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa de curtea de apel şi a analizat motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui motiv de casare presupune completa lui ignorare şi, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, ipoteză nerealizată în cauză, căci, aşa cum rezultă din decizia ce formează obiectul prezentei contestaţii în anulare, instanţa de control judiciar a analizat motivul de recurs invocat de recurent, arătând de ce acesta este nefondat.

În realitate, contestatorul invocă nelegalitatea hotărârii date în recurs, or, instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare nu exercită un control de legalitate a deciziei atacate şi nici nu cenzurează modul în care instanţa de recurs, analizând motivele de casare, a răspuns acestora.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1855 din 16 octombrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2025.