Arbitral award annulment challenge mooted by insolvency proceedings ceasing judicial claim enforcement

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat la 10 februarie 2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.052,43 RON, reprezentând diferenţă de despăgubire în dosarul de daună x şi a penalităţilor de întârziere aferente acestui debit; cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea arbitrală nr. 88 din 25 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul numărul x/2022, a fost admisă cererea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 1.052,43 RON, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,2 %/zi de întârziere, raportat la acest debit, de la data de 08.03.2019 şi până la plata integrală, precum şi la plata cheltuielilor arbitrale în cuantum de 842,62 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 27 septembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu A. S.R.L., anularea hotărârii arbitrale nr. 88 din 25 iulie 2022.

Prin sentinţa nr. 1 din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, a fost admisă cererea în anularea hotărârii arbitrale nr. 88 din 25 iulie 2022, pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în dosarul nr. x/2022 şi, în consecinţă, a fost anulată hotărârea arbitrală şi s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. A fost obligată pârâta A. S.R.L., să plătească reclamantei B. S.A., cheltuieli de judecată în sumă de 200 RON.

Împotriva deciziei menţionate a formulat recurs reclamanta A. S.R.L.

Pe cale de excepţie, recurenta a invocat, în temeiul art. 810 C. civ., excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal al reclamantei a numitului C. (Director General), apreciind că se impune a se constata şi lipsa împuternicirii legale a împuternicitei D., având funcţia de Coordonator Direcţie Juridică, cât şi a consilierului juridic, dat fiind lipsa împuternicirii de la dosarul cauzei, prin care ar fi fost mandatat legal în cauză.

În motivare, recurenta arată că România a transpus în legislaţia internă dispoziţiile Directivei 2009/138 prin Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 18/2017 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare şi reasigurare şi brokerilor de asigurare.

Conform dispoziţiilor Legii nr. 24/27.03.2000 (republicată), Norma nr. 18/2017 a A.S.F. reprezintă un act normativ cu caracter special, ale cărui dispoziţii au caracter de lege.

Astfel, potrivit recurentei, în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile Normei nr. 18/2017 a A.S.F. care este, în temeiul prerogativelor Autorităţii de Supraveghere Financiară, o lege specială, ale cărei dispoziţii au prioritate faţă de normele generale, respectiv faţă de dispoziţiile art. 548 din C. proc. civ.

Recurenta expune aspecte ce vizează incidenţa dispoziţiilor Normei A.S.F. nr. 18/2017 asupra evoluţiei arbitrajului în România, apreciind că aceasta are caracter de lege, operând o derogare de la regula convenţiei arbitrale în domeniul asigurărilor.

În raport de dispoziţiile art. 4, art. 5, art. 6, art. 7 din Norma A.S.F. nr. 18/2017, recurenta apreciază că se poate recurge la arbitraj chiar în lipsa unei convenţii arbitrale.

Recurenta concluzionează în sensul că este greşită interpretarea că în lipsa unui acord privind judecarea litigiului pe calea alternativă, instanţa jurisdicţională nu poate soluţiona cererea de arbitrare.

Recurenta consideră că tribunalul arbitral poate soluţiona orice petiţie sub forma cererii care are la bază pretenţiile şi procedurile născute din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie şi din Norma nr. 18/2017 a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Recurenta expune şi argumente referitoare la soluţionarea pe cale alternativă a litigiilor din domeniul asigurărilor, concluzionând în sensul că litigiile izvorâte din contractele RCA nu fac parte din cele prevăzute de art. 542 pct. l din C. proc. civ. ca fiind exceptate de la soluţionarea pe calea arbitrajului, astfel că nu există impedimente legale în ceea ce priveşte obiectul litigiului supus arbitrajului.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023, s-a prorogat discutarea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată din oficiu, faţă de lipsa împuternicirii avocaţiale, şi a fost suspendată judecarea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Faţă de referatul din 13.02.2025, s-a fixat termen de judecată la 26 martie 2025, în vederea discutării incidenţei dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a luat în analiză cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, referitoare la încetarea judecăţii, reţinând următoarele:

Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat a fost învestit cu o acţiune având ca obiect realizarea unei creanţe pretins deţinute de reclamantă împotriva pârâtei S.C. B. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosar nr. x/2023, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. B. S.A.; această sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 174 din 11 februarie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Din interpretarea textelor legale citate, rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, încetarea acţiunii judiciare intervine ope legis, iar instanţa învestită cu soluţionarea unui astfel de litigiu va constata incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi, pe cale de consecinţă, va dispune încetarea judecării procesului, în etapa procesuală în care se află. Dreptul de creanţă născut anterior deschiderii procedurii va putea fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvenţă, cu respectarea exigenţelor legii speciale.

În cauză, calea de atac nu este promovată de debitoare şi nu reprezintă o acţiune civilă din procesul penal îndreptată împotriva acesteia; de asemenea, nu este incidentă nici altă excepţie reglementată de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului formulat de recurenta-reclamantă, iar acţiunea are ca finalitate urmărită obligarea intimatei-pârâte, aflate în faliment, la plata unor sume de bani, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi va înceta judecata recursului, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare promovate pentru realizarea unei creanţe asupra intimatei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1 din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2025.