Peremption of appeal against refusal to refer constitutional unconstitutionality exception due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. (2) şi art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, A. a declarat recurs, arătând că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, ulterior comunicării încheierii atacate.

La 29 mai 2024, recurentul a depus la dosar motivele recursului, arătând că instanţa, pronunţându-se în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

O altă critică de nelegalitate vizează faptul că prin Regulamentul de Ordine Interioară H.C.S.M. nr. 1375/2015 s-a stabilit ca, în situaţia în care într-o cauză civilă se invocă excepţia de neconstituţionalitate a unui text legal, se va forma dosar asociat, în care se dă posibilitatea părţilor să participe şi să îşi exprime punctul de vedere. Potrivit recurentului, excepţiile invocate nu au fost comunicate tuturor părţilor din dosar, iar comunicarea trebuia să se realizeze conform prevederilor Regulamentului nr. 1848/2020.

Mai invocă recurentul faptul că, deşi instanţa a apreciat că excepţia invocată nu interferează cu litigiul dedus judecăţii şi că soluţia pe care partea preconizează a o obţine de la instanţa de contencios constituţional nu are aptitudinea de a influenţa soluţionarea cererii de strămutare, dispoziţia legală nu garantează faptul că instanţa analizează motivele invocate de petent în solicitarea strămutării cauzei, din moment ce soluţia dată în cauză nu este motivată.

Sub un ultim aspect, recurentul arată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată admisibilă.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor, aceştia nu au formulat întâmpinări.

Prin încheierea din 12 iunie 2024, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind repusă pe rol la 26 martie 2025.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2024.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 12 iunie 2024, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 26 martie 2025.

În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimat recursul declarat în cauză, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 mai 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2025.