Consumer contract claim assigned to consumer’s domicile court; later domicile change irrelevant.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la 7 decembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de 695,12 RON, cu titlu de debit principal, 82,2 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, 1333,61 RON, cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, şi a penalităţilor de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadentă indicată în ultima factură emisă şi până la data plăţii, iar în subsidiar, în măsura în care nu vor fi acordate penalităţi de întârziere în cuantumul prevăzut în contract, a dobânzii legale penalizatoare, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.026 şi următoarele C. proc. civ., art. 1.566 şi următoarele C. civ. şi ale art. 2 şi art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 4027/2024 din 3 octombrie 2024, Judecătoria A. a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere formulată de un profesionist împotriva unui consumator, iar competenţa de soluţionare a acţiunii se determină potrivit dispoziţiilor art. 1.028 alin. (1) şi (2) coroborate cu art. 121 C. proc. civ., iar cum din verificările efectuate în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date s-a constatat că domiciliul pârâtului este situat în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, iar prin sentinţa civilă nr. 18378/2024 din 3 decembrie 2024, s-a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei A. şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 1.028 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 121 din acelaşi cod şi că părţile puteau conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., normă legală care nu este aplicabilă în cauză, întrucât părţile nu au avut o astfel de înţelegere după naşterea dreptului.

Totodată, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că la data sesizării instanţei, respectiv la 7 decembrie 2023, pârâtul avea domiciliul activ în localitatea A., începând cu data de 29 octombrie 2010, iar schimbarea domiciliului intervenită la 7 martie 2024, ulterior momentului învestirii instanţei de judecată, nu produce efecte în privinţa determinării instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, fiind incidente prevederile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13 februarie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei A., pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă formulată de reclamanta B. S.A., prin care se solicită obligarea pârâtului C. la plata debitului aferent serviciilor furnizate de societatea D. S.A. în baza contractului nr. x din 7 iunie 2017 încheiat cu pârâtul, a despăgubirilor pentru încetarea prematură a contractului şi a penalităţilor de întârziere, în temeiul art. 1.026 şi următoarele C. proc. civ.

Potrivit art. 1.028 alin. (1) C. proc. civ., "Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, "Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Întrucât acţiunea a fost promovată de un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum sunt definiţi în cuprinsul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000, devine incidentă norma imperativă de competenţă prevăzută de art. 121 C. proc. civ., potrivit căreia "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Astfel, în considerarea calităţii părţilor, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este exclusivă, necompetenţa fiind de ordine publică conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., iar instanţa trebuie să o invoce din oficiu, pe calea excepţiei, în condiţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi cod.

În urma verificării actelor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, la data sesizării instanţei iniţial învestite, respectiv la 7 decembrie 2023, pârâtul avea domiciliul situat în localitatea A., judeţul Timiş, conform copiei cărţii de identitate, valabilă până la 6 martie 2023, aflată la dosarul judecătoriei din acelaşi oraş, adresă care era activă la 5 martie 2024, potrivit procesului-verbal încheiat la aceeaşi dată, aflat la fila x din acelaşi dosar.

De asemenea, din procesul-verbal încheiat la 28 mai 2024, aflat la dosarul judecătoriei iniţial învestite, rezultă că, începând cu data de 7 martie 2024, domiciliul pârâtului este situat în Bucureşti, Şoseaua x, bl. P37-P37A.

Potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., "Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

Aşadar, ultimul domiciliu al pârâtului nu poate constitui un criteriu pentru determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, întrucât ar fi nesocotit reperul temporal în funcţie de care se apreciază relevanţa domiciliului consumatorului, respectiv data sesizării instanţei.

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere domiciliul pârâtului, care, la data sesizării Judecătoriei A., era situat în localitatea cu aceeaşi denumire, aplicând dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., constată că aceasta este instanţa căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 1.028 C. proc. civ. coroborat cu art. 121 din acelaşi cod, fiind lipsită de relevanţă modificarea intervenită ulterior sub acest aspect.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.