Territorial jurisdiction consolidation in small claims: Non-assertion of private order non-jurisdiction exception by defendant

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani, secţia Civilă, la 22 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta SALUBRIZARE ŞI SERVICII PUBLICE FOCŞANI S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului principal în sumă de 2.200 RON, a dobânzii legale penalizatoare, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026-1033 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13976/2024 din 20 noiembrie 2024, Judecătoria Focşani, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că, raportat la sediul pârâtei situat în comuna Berca, judeţul Buzău, şi în contextul în care reclamanta nu a dovedit existenţa vreunei situaţii excepţionale care să atragă competenţa primei instanţe sesizate, devin incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buzău.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia Civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 267 din 22 ianuarie 2025, s-a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de conflict a reţinut că dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competenţă teritorială de ordine privată care, în raport cu obiectul acţiunii introductive, poate fi contestată doar de către pârât pe calea excepţiei relative a necompetenţei teritoriale, invocate în condiţiile art. 130 alin. (3) Cod procedură civilă, această normă legală fiind încălcată de către Judecătoria Focşani prin invocarea excepţiei din oficiu, deşi competenţa soluţionării cauzei s-a consolidat în favoarea acestei instanţe.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 17 februarie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă formulată de reclamanta SALUBRIZARE ŞI SERVICII PUBLICE FOCŞANI S.A. împotriva pârâtei A. S.R.L., prin care se solicită obligarea societăţii din urmă la plata debitului principal în sumă de 2.200 RON şi a dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, în temeiul art. 1.026-1.033 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 1.028 alin. (1) C. proc. civ., "Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, "Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun".

Regula generală în materia competenţei teritoriale, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În ceea ce priveşte invocarea excepţiei de necompetenţă, se impune a fi distins după cum necompetenţa este de ordine publică sau privată.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) Cod procedură civilă, respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competenţa generală, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat, precum şi în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată.

Or, potrivit art. 130 alin. (3) Cod procedură civilă, "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile legii, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, aceasta nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Actul specific procedurii privind cererea de valoare redusă prin care pârâtul se apără împotriva cererii formulate de reclamant este formularul de răspuns sau orice alt mijloc adecvat, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, astfel cum reiese din cuprinsul normei legale evocate anterior, formularul de răspuns este obligatoriu, însă, din actele dosarului, se constată că pârâta debitoare nu a depus acest act procedural şi nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, inclusiv prin întâmpinare, în cuprinsul căruia să invoce excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa sesizată de reclamantă nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, competenţa acestei instanţe fiind consolidată şi câştigată definitiv cauzei.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.