Labor dispute: Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of unlegality against suspension order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal against a decision suspending the judgment of the case, ruling that the appeal was procedurally null and thereby leaving the Court of Appeal's suspension order in force. The dispute arose when the Court of Appeal suspended the labor law proceedings under Article 242 of the Code of Civil Procedure, and the plaintiff appealed this procedural measure to the High Court; the court found that the appellant failed to formulate valid grounds for cassation, instead providing mere factual assertions regarding service of process without articulating a specific violation of law or reserving grounds for a separate memorandum as required. The decisive legal basis for the annulment was Article 486(1)(d) and (3), Article 487(1), and Article 489(2) of the Code of Civil Procedure, which mandate that an appeal must contain reasoned grounds for cassation and explicitly state if such grounds will be filed separately, failing which the appeal is subject to the sanction of nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 C. proc. civ, art. 172 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Labor dispute: Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of unlegality against suspension order: Prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2024, această instanţă a suspendat judecata recursului declarat de reclamant, în temeiul art. 242 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 martie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 284/2024 din 8 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia perimării şi s-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. şi Tribunalul Vâlcea.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a declarat recurs.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024.
Prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2024, această instanţă a suspendat judecata recursului declarat de reclamant, în temeiul art. 242 C. proc. civ.
La aceeaşi dată, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecăţii cauzei.
La 25 martie 2025, recurentul-reclamant a depus note scrise, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Craiova pentru continuarea judecăţii cauzei, precum şi judecarea cauzei în lipsă.
În susţinerea solicitărilor formulate, recurentul-reclamant a expus situaţia de fapt care a condus la suspendarea judecăţii procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, respectiv demersurile efectuate pentru aflarea adresei pârâtului B., evocând, totodată, dispoziţiile art. 154 alin. (8) şi ale art. 172 C. proc. civ.
De asemenea, titularul căii de atac a prezentat modul de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtului B. pe tot parcursul litigiului, apreciind că au fost încălcate normele de procedură şi a celor de drept material.
Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Nu este astfel suficient ca partea să indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci incidenţa unui motiv de recurs trebuie argumentată în mod concret, respectiv recurentul trebuie să arate în ce constă încălcarea legii de către instanţa a cărei hotărâre este atacată.
În cauză, recursul a fost formulat împotriva încheierii din 24 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 242 C. proc. civ., calea extraordinară de atac nefiind întemeiată în drept pe niciun motiv de casare.
De altfel, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat motive de recurs prin care să combată măsura procedurală adoptată de instanţa curţii de apel prin încheierea atacată, în sensul dezvoltării unor critici de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., şi nici nu a menţionat că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat, împrejurare care atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, se reţine că, prin susţinerile formulate în scris pentru acest termen de judecată, recurentul-reclamant a relatat modul de desfăşurare a procesului suspendat din perspectiva îndeplinirii procedurii de citare a părţilor şi a demersurilor efectuate anterior dispunerii acestei măsuri, însă aspectele învederate reprezintă simple afirmaţii privind chestiuni de fapt care nu se circumscriu unor critici de nelegalitate ce pot fi subsumate vreunui motiv de casare, în absenţa dezvoltării unui raţionament apt să satisfacă exigenţele impuse de limitele controlului exercitat de instanţa de recurs, instituite de art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei reglementate de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), art. 487 alin. (1) coroborate cu art. 489 alin. (1), având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1), va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.