Inadmissibility of cassation appeal in labor disputes under the principle of legality of remedies

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă şi subliniind în prealabil că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 06.06.2022, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să îl reîncadreze în funcţia de şef formaţie pază şi ordine lot x Timişoara, deţinută anterior şi să îi achite drepturile salariale cuvenite începând cu luna aprilie 2022 şi daune morale în sumă de 20.000 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 1271/PI/01.11.2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis în parte acţiunea precizată, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente zilei de 27.04.2022 şi a indemnizaţiei de concediu de odihnă pentru perioada 28.04.2022-10.05.2022 şi a respins celelalte pretenţii ale reclamantului; acesta a fost obligat la plata sumei de 14.000 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentinţa a fost atacată cu apel principal de A., iar de S.C. B. S.R.L., cu apel incident.

Prin decizia civilă nr. 287/14.03.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul principal, a admis apelul incident şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente zilei de 27.04.2022 şi a indemnizaţiei de concediu de odihnă pentru perioada 28.04.2022-10.05.2022, a menţinut în rest sentinţa şi a obligat intimatul-reclamant la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 8.866,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la 01.10.2024, S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului şi acordarea cheltuielilor de judecată.

La 18.10.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, Înalta Curte reţine, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat infraconstituţional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală care guvernează procesul civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Timiş, secţia I civilă cu o cerere având ca obiect drepturi salariale decurgând din raportul de muncă cu pârâta, astfel că, în conformitate cu art. 231 din Codul muncii, litigiul are natura unui conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".

Dispoziţiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluţionată, în apel, categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia civilă nr. 287/14.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, era definitivă încă de la data pronunţării ei, după cum în mod corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nesusceptibilă, aşadar, de exerciţiul căii de atac a recursului.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

Totodată, în baza art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.958,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite în condiţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 287/14.03.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.958,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2025.