Insolvency terminates late-penalty debt appeal and annuls defendant's appeal for lack of procedural capacity.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, la 15 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AEM S.A., a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.616.814,33 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente mai multor debite evidenţiate în cuprinsul facturilor menţionate în tabelul anexat cererii, penalităţi care au fost calculate prin raportare la durata întârzierilor pe care pârâta le-a înregistrat la plata fiecărei facturi în parte, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 143.367 RON, reprezentând dobânda legală aferentă mai multor debite evidenţiate în cuprinsul mai multor facturi menţionate în tabelul anexat cererii, dobândă legală care a fost calculată prin raportare la durata întârzierilor pe care pârâta le-a înregistrat la plata fiecărei facturi în parte.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.178, art. 1.186 alin. (1), art. 1.272 alin. (1) şi ale art. 1.535 alin. (1) C. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2019, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis excepţia puterii de lucru judecat, invocată de aceeaşi parte, a respins capătul de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AEM S.A., privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4.616.814,33 RON, reprezentând penalităţi de întârziere şi a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente facturilor cu scadenţă anterioară datei de 15 octombrie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 640 din 8 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la dobânda legală aferentă debitelor cu scadenţă anterioară datei de 15 octombrie 2015 şi a fost respinsă acţiunea cu privire la aceste pretenţii.

A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AEM S.A.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150.168,36 RON, reprezentând dobânda legală aferentă facturilor emise în perioada 14 octombrie 2015 - 1 decembrie 2016.

A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 4.108,37 RON, reprezentând cheltuieli de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de reduceri, corespunzător capătului de cerere admis.

A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, iar cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 20.664,79 RON, au rămas în sarcina acestuia.

2. Împotriva acestor hotărâri părţile au formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 319 din 14 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, au fost admise apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtă, fiind anulate hotărârile atacate, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3. În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat, sub nr. x/2018*, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 275 din 24 mai 2022, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la dobânda legală aferentă debitelor cu scadenţă anterioară datei de 15 octombrie 2015 şi s-a respins acţiunea cu privire la aceste pretenţii.

S-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AEM S.A., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 150.168,36 RON, reprezentând dobânda legală aferentă facturilor emise în perioada 14 octombrie 2015 - 1 decembrie 2016, a sumei de 4.108,37 RON, reprezentând cheltuieli de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de reduceri, corespunzător capătului de cerere admis, şi a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

S-a respins în rest acţiunea.

4. Împotriva acestei sentinţe părţile au declarat apel, cale de atac ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 654/A din 7 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

5. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate, admiterea apelului exercitat de aceasta, schimbarea sentinţei civile atacate şi, în consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.616.814,33 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere.

Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi pârâta AEM S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, reţinând cauza spre rejudecare, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul exonerării acesteia de la plata cheltuielilor de judecată.

Aceeaşi parte a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului reclamantei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 octombrie 2023, instanţa supremă a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 19 octombrie 2023 recurenta-reclamantă a depus la dosar punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât criticile formulate prin cererea de recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 februarie 2024 au fost admise în principiu recursurile, stabilindu-se termen de judecată cu citarea părţilor în şedinţă publică, pentru când a fost prorogată discutarea excepţiei nulităţii recursurilor.

La 8 aprilie 2024 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus precizări, prin care a învederat că împotriva recurentei-pârâte AEM S.A. s-a deschis procedura insolvenţei, ceea ce presupune citarea acesteia prin administratorul judiciar provizoriu desemnat să o reprezinte, precum şi suspendarea judecăţii recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 9 aprilie 2024, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei în vederea citării recurentei-pârâte, prin administrator judiciar provizoriu B.., căruia i s-a pus în vedere să precizeze, până la următorul termen de judecată, dacă înţelege să îşi însuşească recursul declarat de societate.

Prin încheierea din 11 iunie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că prin sentinţa civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei AEM S.A.

Având în vedere referatul întocmit la 24 februarie 2025, prin care s-a arătat că sentinţa civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a rămas definitivă, prin neapelare, s-a fixat termen de judecată astăzi pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare în raport cu situaţia juridică a recurentei-pârâte.

6. Examinând cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală referitoare la încetarea judecăţii recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea normei legale evocate anterior rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, când acţiunea judiciară încetează.

În cauză, sentinţa civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, prin care Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii debitoare AEM S.A., a rămas definitivă, la 2 aprilie 2024, deoarece nu a fost atacată cu apel.

Astfel, întrucât litigiul se află în etapa procesuală a recursului declarat de reclamantă, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare având ca obiect pretenţii, constând în satisfacerea unei creanţe asupra patrimoniului societăţii pârâte aflate în insolvenţă, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 654/A din 7 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

7. Cu privire la recursul declarat de pârâta AEM S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să îl anuleze, pentru următoarele considerente:

În cauză, pârâta AEM S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 654/A din 7 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

La 8 aprilie 2024 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar precizări, arătând că, prin sentinţa civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva recurentei-pârâte AEM S.A., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvenţă B..

Această sentinţă a rămas definitivă la 2 aprilie 2024, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât nu s-a exercitat calea de atac a apelului.

La termenul din 9 aprilie 2024, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei în vederea citării recurentei-pârâte AEM S.A., prin administrator judiciar provizoriu B.., conform art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu menţiunea de a preciza dacă înţelege să îşi însuşească recursul declarat de societate.

Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că administratorul judiciar al recurentei-pârâte, legal citat, nu a exprimat nicio poziţie procesuală privind calea extraordinară de atac exercitată de societatea aflată în insolvenţă.

De asemenea, se reţine că prin încheierea din 12 septembrie 2024 a Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, a fost confirmat, în calitate de administrator judiciar al societăţii AEM S.A., consorţiul compus din practicienii în insolvenţă B.. şi C.., care au fost citaţi pentru termenul de judecată de astăzi.

Conform dispoziţiilor art. 80 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară."

Potrivit art. 57 alin. (4) C. proc. civ., "Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile", acestea putând fi confirmate în baza aceluiaşi temei legal, în cadrul unui termen de judecată acordat de instanţă în acest scop, în caz contrar urmând a se dispune anularea lui, în temeiul alin. (5) al aceluiaşi articol.

Astfel, în procesele în care societatea supusă procedurii insolvenţei figurează ca parte reprezentarea legală a acesteia are loc prin administratorul judiciar provizoriu sau confirmat, constituind, totodată, o condiţie a capacităţii procesuale pentru exercitarea drepturilor procedurale înaintea instanţelor judecătoreşti, inclusiv dreptul de a formula căi de atac.

Transpunând aceste consideraţii de ordin teoretic la situaţia din cauză, Înalta Curte constată că, odată cu pronunţarea sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic a desemnat B.., în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei AEM S.A., dobândind, astfel, calitatea de reprezentant legal al societăţii, care îi conferă dreptul de a formula acţiuni şi de a o reprezenta în faţa instanţelor de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2014. Ulterior, consorţiul compus din practicienii în insolvenţă B.. şi C.. a fost confirmat în calitate de administrator judiciar.

Totodată, se reţine că la termenul din 9 aprilie 2024, în temeiul art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus citarea administratorului judiciar al societăţii pârâte, în calitate de reprezentant legal, cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşeşte recursul declarat de pârâta AEM S.A.

Având în vedere dispoziţiile legale evocate şi întrucât administratorul judiciar al pârâtei nu şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul însuşirii recursului declarat de societatea AEM S.A., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), urmează să anuleze recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi decizii pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 654/A din 7 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Anulează recursul declarat de pârâta AEM S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.