Peremption of appeal after suspension due to insolvency of a party in commercial dispute over participation association termination

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş, la 30 iunie 2009, sub nr. x/2009, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se constate rezilierea de plin drept, la 5 martie 2009, a contractului de asociere în participaţiune nr. 951 din 4 octombrie 2006 încheiat între părţi, şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în sumă de 217.246,57 RON, aferentă obligaţiilor contractuale scadente până la data rezilierii contractului, precum şi a cheltuielilor de judecată.

La 29 octombrie 2009, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 50.800 RON, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1005 din 15 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, a fost admisă cererea de chemare în judecată, în sensul constatării contractului de asociere în participaţiune nr. 951 din 4 octombrie 2006, ca fiind reziliat de drept, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 217.246,57 RON, cu titlu de redevenţă şi penalităţi de întârziere aferente perioadei 2007-2008.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvenţională, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 7.184 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia nr. 83/A din 20 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul declarat în cauză, apelanta-pârâtă fiind obligată la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 2.480 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei decizii pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând modificarea deciziei atacate, respectiv a sentinţei primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii introductive şi a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, precum şi obligarea intimatei-reclamante la restituirea sumei de 50.080 RON.

În motivare, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului de asociere în participaţiune nr. 951 din 4 octombrie 2006, prin faptul că a scutit intimata-reclamantă de la participarea la pierderile asocierii, instituind, astfel, o veritabilă clauză leonină.

De asemenea, potrivit recurentei, instanţa de apel, confirmând sentinţa instanţei de fond, a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii, fără administrarea unei probe esenţiale în soluţionarea cauzei, respectiv expertiza contabilă.

Prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865.

La 7 decembrie 2012, recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, iar prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2013, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, până la finalizarea procedurii insolvenţei, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Specializat Mureş.

Ulterior, în cauză s-au efectuat verificări cu privire la stadiul dosarului care a determinat suspendarea judecării cauzei, fiind ataşate la dosar extrase din sistemul electronic de evidenţă a dosarelor.

Potrivit referatului întocmit la 15 ianuarie 2025, conform dispoziţiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243 din 22 decembrie 2022, s-a constatat că sentinţa nr. 122 din 18 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei A. S.A., a rămas irevocabilă prin decizia nr. 459/R din 28 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel că s-a stabilit termenul de judecată de astăzi, cu citarea părţilor.

4. Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, asupra căreia reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data formulării acţiunii introductive, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată", iar conform alin. (3) "în materie comercială termenul de perimare este de şase luni".

În cauză, prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea rezilierii de plin drept a unui contractul de asociere în participaţiune încheiat între două societăţi, astfel că litigiul pendinte are natură comercială.

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni, în materie comercială.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data pronunţării încheierii prin care s-a adoptat măsura suspendării.

Înalta Curte constată că, prin încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2011, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, iar prin încheierea din 19 martie 2013, cauza a fost repusă pe rol şi s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea comercială nr. 1517/C din 26 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2011, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei A. S.A., iar prin sentinţa nr. 122 din 18 mai 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 459/R din 28 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, procedura insolvenţei a fost închisă, iar societatea A. S.A. a fost radiată din registrul comerţului.

În acest context, potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 250 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, cursul termenului de perimare a fost suspendat în perioada 26 mai 2011 - 28 septembrie 2022, când intimata s-a aflat sub imperiul legii insolvenţei.

În considerarea celor ce precedă, Înalta Curte constată că de la data închiderii procedurii insolvenţei intimatei-reclamante A. S.A. până în prezent a trecut un termen mai mare de 6 luni, iar recurenta-pârâtă nu a efectuat niciun act în vederea judecării procesului.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor, mai mult de 6 luni, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 şi art. 252 C. proc. civ. de la 1865, va constata perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 83/A din 20 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 83/A din 20 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş , secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.