Insolvent parties' post-dissolution appeal annulled; appellate award final.

Şedinţa publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, la 23 februarie 2011, sub nr. x/2011, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.542.223,50 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 27 noiembrie 2008, şi a dobânzii comerciale aferente acestei sume, calculate de la data scadenţei, respectiv din ziua emiterii facturii, până la data plăţii efective a debitului.

Prin sentinţa nr. 2412/2011 din 18 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel.

Prin decizia nr. 32/2012 din 12 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admis apelul reclamantei şi, pe cale de consecinţă, sentinţa apelată a fost schimbată în totalitate, în sensul admiterii acţiunii introductive şi obligarea pârâtei la plata sumei de 2.542.223,50 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 27 noiembrie 2008 şi a dobânzii comerciale prevăzute de art. 43 Codul comercial, de la data scadenţei facturii şi până la plata integrală a preţului, fiind respinsă cererea apelantei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Împotriva acestei decizii pârâta C. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.

Prin notele formulate în scris, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 5 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, măsură care a fost menţinută succesiv prin încheierile de şedinţă din 19 aprilie 2016 şi din 24 aprilie 2018, până la finalizarea procedurii insolvenţei, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment.

Ulterior, în cauză s-au efectuat verificări cu privire la stadiul dosarului care a determinat suspendarea judecării cauzei, fiind ataşate la dosar extrase din sistemul electronic de evidenţă a dosarelor. Potrivit referatului întocmit la 21 ianuarie 2025, conform dispoziţiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243 din 22 decembrie 2022, sentinţa nr. 499/2023 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2012, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei C. S.R.L. şi radierea acesteia, a rămas definitivă prin neapelare.

4. Înalta Curte, dată fiind pierderea capacităţii de folosinţă a părţilor litigante, urmează a constata nulitatea recursului pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.

Capacitatea de a fi parte în judecată reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacităţii de folosinţă, definită ca fiind aptitudinea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile civile, şi constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile, care trebuie să existe atât în privinţa reclamantului, cât şi în privinţa pârâtului. Aceasta presupune ca persoana să existe atât la data sesizării instanţei, cât şi pe parcursul procesului.

Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage sancţiunea nulităţii actelor de procedură.

Capacitatea procesuală de folosinţă a unei persoane juridice se dobândeşte la data înmatriculării în registrul comerţului, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31 din 1990 şi încetează la momentul radierii ei din registrele în care a fost înscrisă, urmare a parcurgerii procedurii dizolvării şi lichidării prevăzute în legea societăţilor sau a închiderii procedurii insolvenţei, potrivit Legii nr. 85/2006, ultima ipoteză legală fiind incidentă în speţă.

Potrivit dispoziţiilor legale evocate, de la data radierii din Registrul comerţului a persoanei juridice, aceasta a fost lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

În cauză, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, prin sentinţa civilă nr. 499/2023 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin neapelare, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, a fost închisă procedura insolvenţei faţă de recurenta-pârâtă C. S.R.L., societatea fiind radiată din Registrul comerţului în data 19 octombrie 2023, conform informaţiilor obţinute din baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Aşa fiind, recurenta-pârâtă nu mai subzistă ca subiect de drept, întrucât şi-a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă pe parcursul soluţionării recursului, ca urmare a dispunerii radierii sale odată cu închiderea procedurii insolvenţei.

În ceea ce priveşte cealaltă parte a litigiului pendinte, Înalta Curte constată că şi intimata-reclamantă A. S.R.L. a fost radiată din Registrul comerţului în data de 6 noiembrie 2017, potrivit informaţiilor obţinute din aceeaşi bază de date, ca urmare a închiderii procedurii falimentului dispuse prin sentinţa civilă nr. 1389/2017 din 12 octombrie 2017 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment, în dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă prin neapelare.

Astfel, se constată că nici intimata-reclamantă nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile.

Prin urmare, încetarea existenţei celor două societăţi are ca efect pierderea capacităţii acestora de a sta în judecată în calitate de părţi, consecinţa în plan procesual fiind aceea a incidenţei sancţiunii nulităţii recursului declarat de pârâtă.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 41 C. proc. civ. de la 1865, va constata nulitatea recursului declarat de pârâta C. S.R.L., prin lichidator judiciar D.., împotriva deciziei nr. 32/2012 din 12 martie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de pârâta C. S.R.L., prin lichidator judiciar D.., împotriva deciziei nr. 32/2012 din 12 martie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.