Competence of auxiliary court staff to sue employer in adjacent appellate jurisdiction under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 20 martie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă sub nr. x/2024, la 8 februarie 2024, reclamantele A., B., C., D., E., F., G. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Argeş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că toate plăţile realizate de pârâta în executarea hotărârilor judecătoreşti - sentinţa civilă nr. 908/2019 din 12 iunie 2019 şi sentinţa civilă nr. 1186/2020 din 27 iulie 2020, ambele pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă - trebuiau imputate mai întâi asupra accesoriilor datorate cu titlu de dobândă legală penalizatoare şi actualizare a creanţelor (capitalului) cu indicele de inflaţie, calculate asupra debitelor principale (capitalului), rezultate la momentul realizării fiecărei plăţi parţiale, conform art. 1507 alin. (1) teza a II-a C. civ.. În ipoteza admiterii acestei cereri, au solicitat obligarea pârâtului la recalcularea şi la plata sumelor datorate, cu respectarea dispoziţiilor art. 1.507 alin. (1) teza II C. civ., urmând a se determina capitalul şi accesoriile rămase de plată, după fiecare plată în parte.

Prin sentinţa civilă nr. 1774 din 8 octombrie 2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. nu poate fi apreciată decât după stabilirea necompetenţei teritoriale a tuturor instanţelor prevăzute de art. 269 din Codul Muncii şi că în cauză, raportat la locul de muncă al reclamanţilor este înlăturată competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 269 Cod muncii, în favoarea Tribunalului Argeş.

De asemenea, reţinând că în speţă este un caz de coparticipare procesuală activă, a apreciat că este atrasă prorogarea legală de competenţă, în temeiul art. 269 alin. (3) Cod muncii, domiciliul unuia dintre reclamanţi fiind un reper suficient în determinarea instanţei competente. A mai arătat că faţă de domiciliul sau reşedinţa reclamanţilor, aceşia aveau alegerea între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Olt.

Cum reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Olt, iar acesta nu este parte în proces, a stabilit că acest tribunal este competent să judece litigiul, având în vedere domiciliul reclamantei D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, care, prin sentinţa nr. 174/2025, şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

În motivare, instanţa, faţă de calitatea reclamanţilor de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Argeş, precum şi de opţiunea acestora de a sesiza Tribunalul Dâmboviţa, ca instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Piteşti, a reţinut că Tribunalul Dâmboviţa este competent să judece litigiul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub acelaşi număr unic.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

În speţă, reclamantele au învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un litigiu de muncă îndreptat împotriva pârâtului Tribunalul Argeş, în care acestea activează în calitate de personal auxiliar de specialitate (grefieri).

În atare condiţii, la determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei se impune verificarea cu prioritate a incidenţei normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., în forma aplicabilă la data demarării procesului.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Textul de lege enunţat, instituie, pe de o parte, un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, care are calitate de reclamant al unei pricini şi, pe de altă parte, un caz de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (21) şi (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, precum şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Transpunând aceste texte de lege în cauză, faţă de calitatea reclamanţilor de personal auxiliar de specialitate (grefieri) în cadrul Tribunalului Argeş şi a acestuia din urmă, de pârât în proces, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cauza este una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza în primă instanţă (Tribunalul Argeş). Judecarea cauzei în primă instanţă ar fi revenit Tribunalului Argeş, potrivit legii speciale în materia analizată.

Cum alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar reclamantele au înţeles să se adreseze Tribunalului Dâmboviţa, instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Piteşti, titularele acţiunii şi-au manifestat opţiunea cu respectarea art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ., fixând în mod definitiv competenţa în soluţionarea acţiunii lor în favoarea instanţei iniţial învestite.

Aşa fiind, dând eficienţă textelor de lege enunţate, dar şi dreptului de opţiune al reclamantelor, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din acelaşi Cod, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2025.