Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 562/2025 AI generated

Cassation appeal inadmissible for contractual penalty interest on public procurement contract due to single-level remedy restriction

Case Number Decizia nr. 562/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs No costs imposed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal in cassation as inadmissible, thereby rendering the lower court’s decision final and leaving the defendant (the state air traffic services authority) prevailing. The dispute involved a claim for contractual penalty interest arising from the execution of a public procurement contract, which was initially rejected by the first-instance tribunal based on the statute of limitations; after the appellate court affirmed this dismissal, the plaintiff attempted to challenge the finality of the judgment by arguing that general civil code provisions applied rather than special public procurement rules. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals under Article 457 of the Code of Civil Procedure, combined with Article 53(11) and Article 55(3^1) of Law No. 101/2016 (in its pre-2022 form), which the court found applicable via a prior binding jurisdictional ruling; these specific norms restricted remedies for such public contract disputes to a single level of appeal, making any further cassation legally impermissible and thus inadmissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 247 alin. (1) C. proc. civ, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, art. 494 C. proc. civ; Cassation appeal inadmissible for contractual penalty interest on public procurement contract due to single-level remedy restriction: The dispute involved a claim for contractual penalty interest arising from the execution of a public procurement contract, which was initially rejected by the first-instance tribunal based on the statute of limitations; after the appellate court affirmed this dismissal, the plaintiff attempted to challenge the finality of the judgment by arguing that general civil code provisions applied rather than special public procurement rules. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals under Article 457 of the Code of Civil Procedure, combined with Article 53(11) and Article 55(3^1) of Law No. 101/2016 (in its pre-2022 form), which the court found applicable via a prior binding jurisdictional ruling; these specific norms restricted remedies for such public contract disputes to a single level of appeal, making any further cassation legally impermissible and thus inadmissible.

Keywords

AI generated
public procurement contract Civil Procedure Code general legal principle statute of limitations commercial contract exclusion from procurement procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive section to reject the appeal as inadmissible.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de faţă, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 13.12.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta R.A. ROMATSA - Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 286.721,37 RON, reprezentând daune-interese moratorii egale cu valoarea dobânzii penalizatoare, calculată de la 27.10.2018 până la 01.02.2022, precum şi cheltuielile de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Ca urmare a declinărilor reciproce de competenţă dintre secţia a VI-a Civilă şi secţia a II-a contencios administrativ Fiscal ale Tribunalului Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi Achiziţii Publice a pronunţat sentinţa civilă nr. 28/10.05.2023, prin care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile.

Prin sentinţa civilă nr. 2118/29.09.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea, constatând prescris dreptul material la acţiune.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 848A/24.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A. a recurat decizia instanţei de apel, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru judecarea fondului, în principal, primei instanţe şi, în subsidiar, curţii de apel, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, autoarea căii de atac a susţinut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 2 din O.G. nr. 13/2011, precum şi a art. 2.537 pct. 2 şi a art. 2.503 alin. (1) C. civ.; a invocat, astfel, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, R.A. ROMATSA - Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian a solicitat anularea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat; totodată, a solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, la 15.01.2025 a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 247 alin. (1) C. proc. civ.

Solicitând respingerea excepţiei, prin notele depuse la 18.03.2025, recurenta a relevat că hotărârea este supusă recursului, temeiul ei juridic fiind reprezentat de C. civ. şi O.G. nr. 13/2011 şi nu de Legea nr. 101/2026, distinct de faptul că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 nu limitează atacarea hotărârilor pronunţate în temeiul legii speciale numai cu apel, cum se întâmplă în cazul art. 55 alin. (31).

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului - având în vedere că aceasta primează excepţiei nulităţii, întrucât vizează legalitatea învestirii instanţei de recurs, iar în situaţia admiterii ei, soluţionarea excepţiei nulităţii va fi de prisos - Înalta Curte reţine următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat infraconstituţional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În cauză, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Soluţionând conflictul de competenţă ivit în etapa procesuală a fondului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal şi Achiziţii Publice a pronunţat sentinţa civilă nr. 28/10.05.2023, prin care a reţinut că litigiul - ce decurge din executarea unui contract de achiziţie publică - este circumscris art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 208/2022. Pentru a hotărî astfel, a apreciat că art. V alin. (3) din lege stabileşte incidenţa aplicării tuturor modificărilor aduse, inclusiv a normelor noi de competenţă numai procedurilor de atribuire iniţiate după intrarea ei în vigoare, context în care a notat că, în speţă, procedura de atribuire a fost declanşată în anul 2015, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 208/2022.

În prezenta cale de atac, fundamentul analizei instanţei supreme îl constituie statuările prin care, prin pronunţarea regulatorului de competenţă, curtea de apel a stabilit definitiv atât că litigiul decurge din executarea unui contract de achiziţie publică, reglementat de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, cât şi forma legii aplicabile acestuia.

Articolul 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 208/2022, dispune că "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar art. 55 alin. (31) stabileşte că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Cum legea prevede că hotărârile pronunţate în primă instanţă în categoria de litigii căreia îi este subsumată prezenta cauză sunt supuse numai apelului, raportat la art. 483 alin. (2) teza finală şi la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., trebuie conchis că decizia civilă nr. 848A/24.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă este definitivă.

Analiza dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, propusă de recurentă este lipsită de pertinenţă, pentru că ignoră stabilirea definitivă prin regulatorul de competenţă a formei legii aplicabile litigiului, ca şi calificarea acestuia ca fiind unul circumscris art. 53 alin. (11), devenind astfel incidente prevederile art. 55 alin. (31) din amintita lege.

Aşa fiind, cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

Va respinge şi cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că ele nu au fost dovedite în condiţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 848A/24.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-pârâte R.A. ROMATSA - Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2025.