Labour dispute appeal lapsed for six-month inactivity, leaving employer's partial win on absences and pay intact
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice found the claimant's appeal (recurs) against the Ploiești Court of Appeal's decision of 27 June 2023 to be perimé (lapsed) due to the case remaining inactive for more than six months through the parties' fault, thereby leaving the Court of Appeal's decision—which had upheld in part and reversed in part the trial court's ruling on the claimant's challenges to an employer's certificate of work absences, demands for corrected seniority documentation, salary differentials, and damages—in force. The dispute arose from the claimant's action against a company seeking annulment of an attestation, recognition that 17 absences were unpaid leave rather than unjustified absences, issuance of an accurate seniority certificate, and payment of salary differences and moratory damages. The court applied Articles 416, 417, 418, 420(1), 421(2), and 496(1) of the Civil Procedure Code, holding that peremption operates automatically when a case remains in abeyance due to the party's fault for six months, with no interrupting or suspending cause, and may be raised ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ; Labour dispute appeal lapsed for six-month inactivity, leaving employer's partial win on absences and pay intact: The dispute arose from the claimant's action against a company seeking annulment of an attestation, recognition that 17 absences were unpaid leave rather than unjustified absences, issuance of an accurate seniority certificate, and payment of salary differences and moratory damages. The court applied Articles 416, 417, 418, 420(1), 421(2), and 496(1) of the Civil Procedure Code, holding that peremption operates automatically when a case remains in abeyance due to the party's fault for six months, with no interrupting or suspending cause, and may be raised ex officio.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal (recurs) perimé.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2025
Asupra recursului de faţă, subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:
La data de 02.11.2022, reclamantul A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă o cerere, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., de anulare a adeverinţei nr. x/05.11.2019, de constatare că a avut nu 17 absenţe nemotivate, ci concediu fără plată, de emitere a unei adeverinţe de vechime cu date reale şi de obligare a pârâtei la plata sumei de 384 RON, cu titlu de diferenţă de drepturi salariale, a daunelor-interese moratorii sub forma actualizării sumei, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1896/20.10.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 157/08.02.2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis în parte excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a respins capetele de cerere privind constatarea zilelor de concediu fără plată şi plata diferenţei salariale în sumă de 384 RON şi a daunelor-interese; totodată, a respins ca nefondate celelalte pretenţii.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.
Prin decizia nr. 1377/27.06.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul, a anulat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind constatarea faptului că reclamantul a beneficiat de 17 zile de concediu fără plată şi, judecând în fond acest capăt de cerere, l-a respins ca neîntemeiat; a menţinut, în rest, sentinţa apelată.
A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, spre o nouă judecată a apelului.
Prin încheierea din 27.03.2024, Înalta Curte a suspendat judecata căii de atac, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 11.11.2024 a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus ca părţile să fie citate.
Astăzi, în şedinţă publică, instanţa supremă a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare a părţilor de la judecarea procesului.
Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea poate fi constatată de instanţă din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., şi operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 27.03.2024, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. ulterior acestei date, părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.
În aceste condiţii, luând act că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1), cu aplicarea art. 421 alin. (2) C. proc. civ., urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1377/27.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2025.