Material error requirement for cassation: substantive legal errors and outdated statutory citations are not formal defects justifying annulment of the ordinary appeal.

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului. Hotărârea contestată.

Prin decizia nr. 287 din 13 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 220/2023 A din 26 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi au fost obligaţi recurenţii-reclamanţi la plata către intimata-pârâtă C. S.R.L. a sumei de 47.311,54 RON, cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile anterior menţionate, au formulat contestaţie în anulare contestatorii A. S.R.L. şi B., solicitând admiterea contestaţiei, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi soluţionării cauzei printr-o nouă hotărâre, în condiţiile art. 508 alin. (3) C. proc. civ.

În esenţă, au susţinut că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin pronunţarea deciziei contestate, este rezultatul unei erori materiale, în accepţiunea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respectiv al aplicării greşite a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. (într-o variantă anterioară a acestui text) şi ale art. 489 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În concret, s-a arătat că decizia contestată a fost motivată, inter alia, în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., într-o variantă care nu mai era în vigoare la data înregistrării dosarului nr. x/2021, ceea ce constituie o încălcare a principiilor generale de drept privind aplicabilitatea în timp a normelor procesual civile.

Sub un al doilea aspect, contestatorii au învederat că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale recursului, prin aplicarea eronată a art. 489 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deşi în cuprinsul recursului erau detaliate motive de nelegalitate care se încadrau în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Au subliniat contestatorii că cererea de recurs cuprindea atât invocarea temeiului juridic, reprezentat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cât şi dezvoltarea efectivă a motivelor de nelegalitate constând în interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a celor cuprinse în art. art. 1268 alin. (3), art. 1269, art. 1276, art. 1183, art. 1872, art. 1350 şi art. 1531 din C. civ.

S-a mai arătat că nu poate fi reţinută motivarea instanţei de recurs, în sensul că descrierea contextului litigios, chiar şi într-o manieră atotcuprinzătoare, ar constitui motivarea efectivă a cererii de recurs, din moment ce există o secţiune special dedicată motivelor de recurs.

Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 03.02.2025, sub nr. x/2025.

Apărarea formulată

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.

III. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

Prin rezoluţia din 05 februarie 2025, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea contestaţiei în anulare la data de 18 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 508 alin. (1), coroborat cu art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Demersul judiciar de faţă este fundamentat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:[…] 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale [...]".

Motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. presupune ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestaţie vizează erorile materiale evidente făcute de instanţa de recurs, în legătură cu aspecte formale ale recursului şi care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a căii extraordinare de atac.

Prin urmare, sunt greşeli materiale în sensul prevederilor art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşelile de fapt, involuntare şi nu greşelile de judecată, cum ar fi cele de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale, pentru a nu se crea părţilor posibilitatea rejudecării căii de atac, prin transformarea contestaţiei în anulare într-o cale ordinară de atac.

Pe de altă parte, erorile materiale vizate de textul legal redat nu se confundă cu erorile materiale la care se referă art. 442 C. proc. civ., acestea din urmă reprezentând simple menţiuni greşite făcute în cuprinsul textului hotărârii judecătoreşti şi care nu au influenţat soluţionarea căii de atac.

În cauză, erorile materiale indicate de contestatori ca fiind săvârşite de instanţa de recurs constau în faptul că decizia recurată redă în considerente o formă a art. 483 alin. (3) C. proc. civ. care nu era aplicabilă litigiului, iar recursul cuprindea critici de nelegalitate care se încadrau în cazul de casare invocat, contrar celor reţinute de instanţa supremă.

În legătură cu primul aspect invocat de contestatori, Înalta Curte constată că este vorba despre o simplă eroare materială, neesenţială, care nu a fundamentat prin ea însăşi soluţia asupra căii de atac a recursului, în condiţiile în care textul art. 483 alin. (3) C. proc. civ. a reglementat, în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, ca şi în prezent, scopul recursului, acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile de drept aplicabile, iar el a fost redat în cuprinsul hotărârii exclusiv pentru a sublinia finalitatea căii de atac în actuala reglementare.

Ca atare, împrejurarea relevată de contestatori nu constituie un argument pentru admiterea contestaţiei în anulare, întrucât sancţiunea nulităţii recursului nu s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ci a fost consecinţa aplicării altor prevederi legale, şi anume a art. 486 alin. (3) teza I şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia hotărârea atacată este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât instanţa supremă a admis excepţia nulităţii recursului apreciind eronat că acesta nu a fost motivat în drept, deşi partea invocase şi dezvoltase corespunzător motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte arată că nu se subsumează noţiunii de greşeală materială avute în vedere de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte, în acest context, că noţiunii de greşeală materială nu îi pot fi circumscrise critici ce ţin de judecata în fond a cauzei, constând în aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, întrucât, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, ceea ce ar conduce la reanalizarea aceleiaşi căi de atac prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, aspect nepermis de lege.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative pentru asigurarea securităţii raporturilor juridice.

În speţă, prin decizia a cărei anulare se solicită, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că, deşi recurenţii au invocat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate vizează aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriilor administrate în cauză, aspecte care nu pot fi examinate în cadrul controlului de legalitate exercitat în calea extraordinară de atac a recursului.

Susţinerile contestatorilor, prin care sunt contrazise considerentele instanţei de recurs asupra naturii motivelor invocate în calea de atac, nu se circumscriu noţiunii de eroare materială, acestea vizând, în realitate, pretinse greşeli de judecată săvârşite de instanţa de recurs, contestatorii contestând dispoziţia de anulare a recursului, consecinţă a raţionamentului instanţei supreme în interpretarea şi aplicarea legii, iar nu a omiterii unor elemente materiale ale dosarului.

Rezultă, aşadar, că neregularităţile aduse în dezbatere pe calea contestaţiei în anulare nu privesc vreun aspect formal al judecării recursului, ci au în vedere chiar aspecte de judecată, respectiv modul în care au fost apreciate motivele de recurs şi, subsecvent, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aspecte incompatibile cu calea de atac exercitată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că, în realitate, criticile nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatori împotriva deciziei nr. 360 din 15 februarie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatori.

Totodată, reţinând culpa procesuală a contestatorilor A. S.R.L. şi B., în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. îi va obliga pe aceştia, în solidar, la plata sumei de 8.768 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare, conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 287 din 13 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii A. S.R.L. şi B. să plătească intimatei C. S.R.L. suma de 8.768 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.