Romanian Supreme Court annuls cassation appeal for lack of specific legal grounds targeting appellate reasoning in a contract damages case

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 23.12.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. şi C. S.R.L., solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume: 269.500 Euro, echivalentul în RON la data introducerii cererii de chemare în judecată - reprezentând contravaloarea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă; 234.000 Euro, echivalentul în RON la data introducerii cererii de chemare în judecată- reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat de către reclamantă; 40.000 Euro, echivalentul în RON la data introducerii cererii de chemare în judecată - reprezentând contravaloarea prejudiciului de imagine şi reputaţional suferit de către reclamantă; obligarea pârâtelor să publice pe propriul site hotărârea judecătorească care se va pronunţa în cadrul prezentului dosar; obligarea pârâtelor la plata contravalorii dobânzii legale penalizatoare pentru sumele datorate, calculate de la data punerii în întârziere conform Notificării din data de 22.10.2020 şi până la data plăţii efective a sumelor; obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2610 din 07.11.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele, ca neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamanta A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 595 din 09 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2610 din data de 07.11.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea deciziei civile recurate, precum şi a sentinţei civile nr. 2610/07.11.2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti; cu obligarea intimatelor-pârâte la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe pct. 1, pct. 2 şi pct. 5 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a relevat situaţia de fapt din cauză şi, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susţinut, în esenţă, următoarele:

Subsumat cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat faptul că judecătorul primei instanţe a redactat hotărârea după eliberarea din funcţie, astfel încât instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, luând în considerare momentul de dezînvestire al instanţei care a pronunţat hotărârea în fond, respectiv hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea art. 19 şi art. 426 C. proc. civ.

Evocând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/2018, recurenta-reclamantă a susţinut că la momentul hotărârii, "completul" era alcătuit dintr-un grefier şi un particular, respectiv numita D., care nu mai avea calitatea de magistrat, rezultând, astfel, că instanţa nu era alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

În continuare, recurenta-reclamantă a făcut trimiteri la Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunţată în Cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei, paragraful 29, Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovsek şi Bozicnik împotriva Sloveniei, pronunţate de CEDO şi Decizia nr. 26/03 iunie 2019 data de I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosar nr. x/2019.

Prin urmare, recurenta-reclamantă susţine că se acceptă ca hotărârea sa fie semnată de un alt judecător, cu condiţia sa fi fost redactata de magistratul care a pronunţat-o, în cauza de faţă redactarea hotărârii fiind făcută de o persoana fără calitate de judecător.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a arătat că redactarea hotărârii de către o persoană care nu are calitatea de judecător echivalează cu inexistenta, lipsa completa a motivării, ca efect al nulităţii absolute, soluţia care se impune într-o astfel de situaţie fiind nulitatea sentinţei civile nr. 2610/07.11.2022 şi rejudecarea cauzei.

Recurenta-reclamantă a mai invocat nemotivarea corespunzătoare a încheierii din data de 03.06.2022, a primei instanţe, susţinând că prin respingerea probei solicitate de parte în şedinţă publică, judecătorul a încălcat dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. proc. civ., fiind clară soluţia pe care urma sa o pronunţe în cauză.

De asemenea, recurenta-reclamantă consideră că încheierea din data de 03.06.2022 este nelegală, întrucât instanţa nu a motivat soluţia de respingere a probei cu expertiza tehnică în specialitatea financiar-contabilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.09.2024, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

La data de 08.11.2024, în termen legal, intimata-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a solicitat anularea recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat; cu cheltuieli de judecată, fără a fi anexate dovezi.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 23 decembrie 2020, aşadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 17 decembrie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 18 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse într-un memoriu separat.

Sancţiunea nemotivării recursului este prevăzută de art. 489 C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), unde se prevede că, în situaţia în care legea nu dispune altfel, motivele de casare de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Alineatul 2 din textul menţionat prevede că aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate anterior, Înalta Curte reţine că recurenta, fără să fie ţinută neapărat de ordinea în care sunt prevăzute motivele de casare în art. 488 C. proc. civ., trebuia să arate criticile de nelegalitate faţă de hotărârea atacată în raport cu aceste motive, nefiind suficientă şi nici necesară o relatare a faptelor procesului ori a stării de fapt, deoarece recursul nu are caracter devolutiv şi nu vizează situaţia de fapt.

În speţă, instanţa de control judiciar constată că recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă, deşi întemeiat în drept în mod formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2 şi 5 C. proc. civ., cuprinde aceleaşi motive avute în vedere şi la formularea cererii de apel, reiterând situaţia de fapt şi criticile de nelegalitate ce vizează hotărârea primei instanţe, fără a face în vreun fel referire la decizia recurată. Or, în cadrul căii extraordinare de atac recursului, se examinează strict elementele de nelegalitate a hotărârii recurate.

Pe de altă parte, Înalta Curte arată că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, preluând susţinerile din cererea de apel depusă în faţa instanţei de prim control judiciar, fără a face referire în concret la nelegalitatea considerentelor deciziei recurate, recurenta eludează cerinţa motivării concrete a căii de atac a recursului în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a unei părţi cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel nu este suficientă pentru declararea unei căi de atac valide, în cazul căii de atac a recursului fiind necesar ca partea nemulţumită de hotărârea pronunţată de instanţa de apel să expună critici de nelegalitate concrete, prin raportare efectivă la considerentele hotărârii recurate, iar respectivele critici de nelegalitate să poată fi încadrate în cel puţin unul dintre motivele de casare prevăzute expres de lege.

Întrucât recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile impuse de lege şi nu există motive de recurs de ordine publică, în temeiul art. 489 C. proc. civ., pentru considerentele expuse, instanţa de recurs va constata nul recursul declarat de recurenta- reclamantă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 595 din 09 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.