Recourse annulled for insufficient stamping despite pending waiver of penalty claims; unity of appeal object prevents partial nullity

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2020 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. Botoşani la respectarea obligaţiilor contractuale constând în vânzarea şi livrarea cantităţii de 12.000 tone de porumb producţia 2020, potrivit contactului de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2020, la plata sumei de 2.415.000 RON, reprezentând penalităţi contractuale calculate până la data cererii de chemare în judecată, precum şi la plata penalităţilor calculate în continuare, până la executarea efectivă a obligaţiei de livrare, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. Botoşani a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat, în primul rând, respingerea cererii de chemare în judecată, iar în al doilea rând, adaptarea contractului sau încetarea acestuia, în urma aplicării instituţiei juridice a impreviziunii.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 28.04.2022, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a admis în parte atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională; a dispus adaptarea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2020, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional din 16.10.2020, în sensul că, pentru cantitatea rămasă de livrat, respectiv 7082 tone porumb, preţul va fi de 721 RON/tonă; a obligat pârâta-reclamantă să livreze către reclamanta pârâtă cantitatea menţionată, conform criteriilor calitative stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare, la preţul de 721 RON/tonă; obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte penalităţi de întârziere în cuantum de 15 din valoarea contractului, începând cu data de 31.12.2020 şi până la livrarea efectivă a diferenţei de porumb, valoarea contractului urmând a fi raportată la suma de 575 RON/tonă, începând cu data de 31.12.2020 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi la suma de 721 RON/tonă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă şi integrală a obligaţiei de livrare; a respins restul pretenţiilor din cererea principală şi din cea reconvenţională, ca nefondate; a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 3.844 RON cheltuieli de judecată şi a compensat restul până la concurenţa sumei de 23.931 RON; a obligat reclamanta-pârâtă şi pârâta-reclamantă să plătească expertului desemnat suma de 1000 RON fiecare, diferenţă onorariu expert.

Împotriva acestei sentinţe pârâta-reclamantă B. S.A. şi reclamanta-pârâtă A. S.R.L. au promovat apel.

Pârâta-reclamantă a solicitat, în principal, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii atacate, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate şi admiterea cererii reconvenţionale.

Reclamanta-pârâtă a solicitat anularea în parte, ca nelegală, a sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată în integralitate, precum şi respingerea cererii reconvenţionale.

Prin decizia nr. 258 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta-reclamantă B. S.A. şi s-a admis apelul declarat de reclamanta-pârâtă A. S.R.L.; s-a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta să-i livreze reclamantei cantitatea de 7.081,473 tone porumb, precum şi să-i plătească penalităţi de întârziere aferente cantităţii nepredate în termenul convenit, de 1%/zi de întârziere începând cu data de 31.12.2020 şi până la executarea integrală a obligaţiei; s-a respins cererea reconvenţională ca nefondată şi a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 57.919,24 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din ambele faze procesuale. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu erau contrare deciziei pronunţate în apel.

Împotriva acestei decizii cât şi împotriva încheierii din 20 octombrie 2022 pârâta-reclamantă reconvenţional B. S.A. a formulat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1279/18.05.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost admis recursul declarat de pârâta B. S.A. Botoşani împotriva deciziei nr. 258 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, pe care a casat-o şi trimis cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe; a respins recursul împotriva încheierii din 20 octombrie 2022, ca nefondat.

În rejudecare, prin decizia nr. 163 din 29 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis apelurile formulate de reclamanta A. S.R.L., precum şi de pârâta B. S.A. Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 25 din data 28.04.2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, ca nefondate; a obligat apelanta-reclamantă A. S.R.L. la plata către apelanta-pârâtă B. S.A. a sumei de 63951,93 RON, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs principal recurenta-reclamantă A. S.R.L, solicitând casarea în parte a deciziei, în ce priveşte considerentele referitoare la încetarea contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a executării directe şi soluţia dată asupra cererii de apel formulate de către intimată, în strânsă legătură cu acele considerente şi, în consecinţă, în principal, reţinerea cauzei spre rejudecare, respingerea apelului pârâtei, admiterea apelului reclamantei şi schimbarea sentinţei civile nr. 25/28.04.2022 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în integralitate, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel; casarea în parte a deciziei, în ce priveşte considerentele şi soluţia dată cu privire la cheltuielile de judecată şi, rejudecând, distribuirea/compensarea cheltuielilor de judecată proporţional cu culpa ambelor părţi; cu cheltuieli de judecată în recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.07.2024, sub nr. x/2020*.

Intimata- pârâtă B. S.A. BOTOŞANI a formulat întâmpinare la recursul principal şi recurs incident împotriva considerentelor deciziei instanţei de apel.

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 20 noiembrie 2020, aşadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 17 decembrie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor, la data de 18 martie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia insuficientei timbrări a recursului, întrucât priveşte legala învestire a instanţei, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 statuează că acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În cauză, în aplicarea acestor texte de lege, prin rezoluţia de primire a cererii din 6 august 2024 s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. S.R.L. obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 13.977,50 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Totodată, s-a pus în vedere recurentei-reclamante să precizeze cuantumul şi modalitatea de calcul al penalităţilor de întârziere calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data declarării recursului, în vederea stabilirii diferenţei de taxă judiciară de timbru datorată.

La data de 19.08.2024, recurenta-reclamată a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 13.977,50 RON, precum şi precizări, prin care, fără a răspunde la solicitarea instanţei şi fără a-şi restrânge criticile în limita valorii contestate pentru care a achitat taxa judiciară de timbru, a arătat că înţelege să formuleze cerere de renunţare parţială la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ., cu privire la capătul de cerere din acţiunea de chemare în judecată referitor la obligarea pârâtei B. S.A. Botoşani la plata penalităţilor de întârziere calculate până la data executării efective a obligaţiei de livrare a bunurilor.

În lipsa precizărilor solicitate recurentei-reclamante, Înalta Curte a procedat la calcularea penalităţilor de întârziere pe perioada cuprinsă între data introducerii cererii de chemare în judecată şi cea a declarării recursului, conform notei de timbraj de la dosarul de recurs, comunicând părţii faptul că datorează în completare o taxă judiciară de timbru în valoare de 456.512,50 RON.

Prezentă prin reprezentant convenţional la termenul de judecată din 18 martie 2025, când cauza a rămas în pronunţare asupra excepţiei insuficientei timbrări a recursului principal, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în completare pentru soluţionarea recursului principal şi nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ori cerere pentru acordarea facilităţilor la plata taxei, apreciind că renunţarea la judecata capătului de cerere din acţiunea de chemare în judecată referitor la obligarea pârâtei B. S.A. Botoşani la plata penalităţilor de întârziere calculate până la data executării efective a obligaţiei de livrare a bunurilor primează în raport cu excepţia insuficientei timbrări a recursului.

Înalta Curte nu va primi această susţinere, întrucât, în rezolvarea excepţiilor procesuale, se impune a fi rezolvate cu prioritate cele referitoare la învestirea instanţei, cum ar fi excepţiile care atrag nulitatea acţiunii/căii de atac, deoarece instanţa învestită printr-o cerere nulă nu mai are căderea să analizeze alte incidente procedurale.

Excepţia privind netimbrarea/insuficienta timbrare a recursului se înscrie printre cele care atrag nulitatea căii de atac, sancţiune prevăzută expres de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., astfel încât, admiterea acestei excepţii lipseşte instanţa de cadrul legal în care ar putea să facă aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., referitoare la efectele renunţării în apel sau în căile extraordinare de atac.

Cu alte cuvinte, nefiind învestită în mod legal cu soluţionarea recursului, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de timbrare ce revenea recurentei-reclamante, instanţa de recurs nu poate proceda la anularea hotărârilor pronunţate în fazele procesuale anterioare, ca efect al renunţării la judecată, intervenite în calea de atac.

Pe de altă parte, în ce priveşte întinderea efectelor nulităţii, Înalta Curte arată că sancţiunea se răsfrânge asupra întregului act de procedură, nefiind aplicabile în privinţa căilor de atac dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora "Dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acţiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru", întrucât obiectul căii de atac este unic, fiind reprezentat de hotărârea judecătorească atacată.

Ca atare, soluţia propusă de recurenta-reclamantă, în sensul anulării parţiale a recursului, nu are suport legal.

Pentru aceste motive, întrucât recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit până la termenul de judecată din 18.03.2025 obligaţia de a achita taxa judiciară de timrbu datorată în completare pentru soluţionarea recursului principal şi întrucât acesta trebuie soluţionat unitar, în temeiul art. 496 raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul principal declarat împotriva deciziei nr. 163 din 29 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Referitor la excepţia tardivităţii recursului incident, invocată de către recurenta-reclamantă, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a fi respinsă.

Se constată, în acest sens, că recursul incident a fost depus de recurenta-pârâtă B. S.A. Botoşani odată cu întâmpinarea la recursul principal, în termenul imperativ prevăzut de art. 491 raportat la art. 474 C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de la dosarul de recurs.

Faţă de soluţia dată recursului principal, Înalta Curte va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. Botoşani, conform dispoziţiilor art. 491 alin. (1) teza I raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de către recurenta-pârâtă B. S.A. Botoşani, Înalta Curte o va respinge ca nefondată, reţinând culpa procesuală proprie a recurentei-pârâte, raportat la soluţia de respingere a căii de atac declarate în cauză în condiţiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului incident.

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 163 din 29 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. BOTOŞANI împotriva aceleiaşi decizii.

Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă B. S.A. BOTOŞANI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.