Annulment of cassation appeal for failure to articulate legal defects in challenge against compensation for untransferred green certificates

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.02.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 656.603,26 RON - reprezentând preţul certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat între părţi - pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, dobânda legală penalizatoare, calculată de la data când obligaţia de transfer a certificatelor verzi trebuia îndeplinită şi până la data plăţii sumei, şi cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2152/11.11.2020, prima instanţă a admis cererea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 656.603,26 RON, reprezentând contravaloarea certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat de părţi, suma de 196.754,45 RON, cu titlu de dobândă legală calculată pentru perioada 22.02.2016-21.02.2019 şi suma de 15.213 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 641A/25.04.2023.

La 07.06.2024, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi, în rejudecare, respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată; în cuprinsul cererii de recurs, a indicat drept intimată-reclamantă pe S.C. C. S.A.

În motivarea căii de atac, a susţinut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; a invocat, astfel, cazurile de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Circumscris primului motiv de recurs, a afirmat că decizia recurată nu răspunde criticilor ce au vizat legătura de cauzalitate dintre pretinsa neexecutare a obligaţiilor contractuale şi prejudiciul astfel cauzat.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea recursului a arătat că, statuând că momentul verificării de către intimată a transmiterii valabile a certificatelor verzi este nerelevant, instanţa de apel a încălcat art. 1.534 C. civ. şi a validat în mod eronat conduita autoarei demersului judiciar, a cărei pasivitate a contribuit în mod fundamental la producerea prejudiciului.

O altă critică a vizat aplicarea greşită a art. 1.531 C. civ., invocată de recurentă în legătură cu aparenta omisiune a analizei legăturii de cauzalitate dintre neexecutarea obligaţiei şi prejudiciul cauzat. A susţinut că decizia comercială greşită a intimatei i-a cauzat acesteia vătămarea şi a imputat curţii că a neglijat verificarea întinderii pagubei generate, injust echivalată cu preţul certificatelor achiziţionate.

Printr-o critică subsecventă, a afirmat că instanţa de apel a făcut o aplicare eronată a art. 1.537 C. civ., recurgând indirect la o prezumţie absolută, atunci când a dedus din neexecutarea obligaţiei contractuale existenţa prejudiciului, în forma şi întinderea indicate de pârâtă.

Conex acestei obiecţii, recurenta a subliniat că, deşi, în conformitate cu art. 1.530 şi art. 1.533 C. civ., evaluarea prejudiciului trebuie raportată la consecinţele directe şi necesare ale neexecutării obligaţiei, pierderea stabilită de instanţele de fond a fost generată de deciziile comerciale inoportune ale intimatei, care a achiziţionat certificate verzi pe care nu le-a utilizat.

La 04.07.2024, D. a adus la cunoştinţa instanţei de recurs că, prin încheierea civilă nr. 60/F/CC/20.02.2024, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva S.C. B. S.R.L., desemnând-o, în calitate de administrator judiciar.

Prin întâmpinare, S.C. C. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, învederând că nu a avut calitatea de parte în fazele procesuale precedente şi, deci, că nu poate avea calitatea de intimat în recurs.

Prin înscrisul înregistrat la dosar la 04.09.2024, recurenta a precizat că a înţeles să formuleze calea extraordinară de atac în contradictoriu cu S.C. C., iar prin întâmpinarea depusă la 15.10.2024, intimata a ridicat excepţia nulităţii şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 16.10.2024, Înalta Curte a revenit, în baza art. 115 din Legea nr. 85/2014, asupra dispoziţiei de timbrare a recursului, a constatat că S.C. C. are calitatea de intimată şi a statuat că înscrisul depus de S.C. C. S.A. nu are valenţa actului de procedură al întâmpinării; totodată, a comunicat recurentei întâmpinarea depusă de intimată.

La 29.10.2024, autoarea căii de atac a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor, în timp ce art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi act normativ.

Analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate relevă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Exigenţele sintetizate în precedent impun recurentului care se prevalează de motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să indice una dintre ipotezele de nemotivare subsumate cazului de casare, iar dacă vizează contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, să le individualizeze inechivoc pe cele împotriva îşi îndreaptă obiecţia de nelegalitate.

Critica subsumată acestui motiv de casare vizează nemotivarea parţială a deciziei atacate şi contravine în mod evident examenului hotărârii instanţei de apel, care a surprins şi justificat legătura dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat.

Circumstanţiind critica în analiză, Înalta Curte reţine că între S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzătoare şi reclamanta S.C. A. S.A. (actuala S.C. C.), în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare nr. x/22.01.2016 (în continuare, "contractul de vânzare"), în temeiul căruia cea din urmă a achiziţionat 5.009 certificate verzi şi a achitat preţul lor.

Instanţele de fond au reţinut că certificatele verzi nu au intrat în patrimoniul reclamantei, cumpărătoare, deoarece pârâta vânzătoare nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 9 din contractul de vânzare, de a transmite confirmarea privind stingerea obligaţiilor de plată operatorului pieţei de certificate verzi, în termen de 5 zile calendaristice de la data încasării sumelor facturate.

Prin decizia recurată, curtea a statuat, că, potrivit art. 1.516 alin. (2) pct. 1 coroborat cu art. 1.527 alin. (1) şi cu art. 1.530 C. civ., deşi obligaţia transferării certificatelor verzi - ce revenea vânzătoarei - nu mai poate fi îndeplinită în natură, din cauza expirării valabilităţii lor, executarea prin echivalent îi conferă reclamantei dreptul de a solicita şi a obţine de la pârâtă daune-interese echivalente cu preţul certificatelor verzi netransferate, pe care l-a achitat.

În aceşti termeni, hotărârea expune motivele pe care instanţa de apel şi-a bazat concluzia potrivit căreia prejudiciul afirmat de intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile reglementate de art. 1.530 şi urm. C. civ.; în consecinţă, critica fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocată numai formal.

Autoarea căii de atac şi-a întemeiat demersul judiciar în această etapă procesuală şi pe motivul de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a afirmat că instanţa de apel a aplicat eronat art. 1.350, art. 1.534, art. 1.531, art. 1.537, art. 1.530, art. 1.533, art. 1.650 şi art. 1.672 C. civ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că recurenta invocă pentru prima dată în recurs dispoziţiile art. 1.534 şi art. 1.537 C. civ., astfel încât critica prin care se susţine greşita lor aplicare încalcă principiul non omisso medio şi va fi înlăturată, în temeiul art. 488 alin. (2) şi 457 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, susţinerile autoarei recursului privind incidenţa aceleiaşi ipoteze de casare în raport cu art. 1.350, art. 1.650 şi art. 1.672 C. civ. sunt expuse doar formal şi nu pot fi analizate, întrucât aceasta nu explică în ce mod hotărârea recurată contravine acestor norme de drept material.

În continuare, instanţa supremă constată că obiecţiile privind încălcarea de către curte a art. 1.530, a art. 1.531 şi a art. 1.533 C. civ. nu sunt formulate cu respectarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ale cărui exigenţe presupun nu numai indicarea dispoziţiei pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau greşit aplicată, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecăţii instanţei de control devolutiv.

Diametral opus acestor exigenţe, criticând considerentele prin care a fost analizată în apel condiţia prejudiciului, recurenta nu argumentează denaturarea prevederilor de drept substanţial, ci contestă echivalarea pierderii suferite de către intimată cu preţul achitat de aceasta în temeiul contractului de vânzare.

De aceea, aceste motive vizează pretinsa insuficienţă a probelor administrate de către reclamanta cumpărătoare în dovedirea vătămării suferite prin încălcarea obligaţiilor contractuale de către actuala recurentă, în calitatea sa de vânzătoare. Ele nu pot fi, aşadar, analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme pun în discuţie temeinicia hotărârii - căreia i se circumscrie administrarea şi evaluarea probatoriului - şi nu legalitatea ei, pe care instanţa de recurs este chemată să o examineze, astfel cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În considerarea celor ce precedă, reţinând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar D. - Filiala Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 641A/25.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2025.