Revisionary petitions against insolvency annulment of corporate resolutions denied for lack of triple identity of parties, object, and cause

Şedinţa publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra cererilor de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 765 din 22 februarie 2022 pronunţată în dosarul asociat înregistrat sub nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti a admis cererea administratorului judiciar şi a dispus anularea Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor debitoarei A. S.A. din data de 06.07.2011, privind aducerea de aport în natură la B. a unor bunuri indicate în hotărâre; a Hotărârii adunării acţionarilor debitoarei A. S.A. nr. 1481 din data de 23.08.2011 şi a Contractului de cesiune părţi sociale nr. 4 din data de 23.08.2011 prin care au fost cesionate părţile sociale ale debitoarei din capitalul deţinut la B. către C.; a Hotărârii adunării generale a acţionarilor debitoarei A. S.A. din data de 13.06.2012, prin care s-a decis aportarea în natura către B. a imobilului în suprafaţă de 86.662,80 mp din str. x, Bucureşti cu număr cadastral x din CF x; Contractul de închiriere nr. x/01.01.2012.

De asemenea, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu privire la bunurile imobile şi pe cale de consecinţă au fost obligate pârâtele B., C. şi A. S.A. să restituie în natură debitoarei bunurile imobile-construcţii-clădiri astfel cum sunt indicate şi individualizate în Hotărârea din data de 06.07.2011 şi în Hotărârea adunării generale a acţionarilor debitoarei A. S.A. din data de 13.06.2012.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2024 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 756 din 22 februarie 2022 în sensul că:

"Dispune anularea: Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor debitoarei A. S.A. din data de 06.07.2011, privind aducerea de aport în natură la B. a unor bunuri indicate în hotărâre, Hotărârii adunării a acţionarilor debitoarei A. S.A. nr. 1481 din data de 23.08.2011 şi a Contractului de cesiune părţi sociale nr. 4 din data de 23.08.2011 prin care au fost cesionate părţile sociale ale debitoarei din capitalul deţinut la B. către C., Hotărârii adunării generale a acţionarilor debitoarei A. S.A. din data de 13.06.2012 autentificata sub nr. x din 10.07.2012 la D. si E. prin care debitoarea a decis aportarea in natura către B. a imobilului in suprafaţa de 86.662,80 mp din str. x, Bucureşti cu număr cadastral x din CF x; Contractul de închiriere nr. x/01.01.2012."

Împotriva încheierii din 30 ianuarie 2024 au declarat apel apelantele-pârâte A. S.A., prin administrator special F., C. şi G. S.A., prin administrator H., susţinând, în esenţă, că nu erau incidente dispoziţiile art. 442 din C. proc. civ., în realitate judecătorul-sindic modificând soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 765/22.02.2022.

Prin încheierea din data de 27 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, instanţa a amânat pronunţarea asupra apelurilor împotriva încheierii de şedinţă din data de 30.01.2024 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 898/A din 10 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia de necompetenţă materială procesuală ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei G. S.A., prin administrator H. şi în consecinţă a respins apelul formulat de aceasta, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins apelurile formulate de apelantele-pârâte A. S.A., prin administrator special F., şi C..

Împotriva deciziei curţii de apel şi a încheierii din data de 27 mai 2024, au formulat cereri de revizuire apelantele G. S.A., prin administrator H., B., prin fost administrator statutar C., A. S.A., prin administrator special F., şi C., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Cererile de revizuire au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 16 iulie 2024, sub nr. x/2024.

Prin încheierea din 9 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a disjuns cererile de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 898/10.06.2024 şi a încheierii din data de 27.05.2024, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a dispus formarea unui dosar separat, repartizat aceluiaşi complet de judecată.

Astfel, în urma disjungerii s-a format dosarul nr. x/2024, având ca obiect cererile de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 898/10.06.2024 şi împotriva încheierii din data de 27.05.2024, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1867 din 09 decembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 ianuarie 2025, sub nr. x/2024.

Întrucât cererile de revizuire au acelaşi conţinut, revizuentele invocând aceleaşi motive de revizuire, cu aceleaşi argumente, Înalta Curte le va prezenta în mod unitar.

În motivare, revizuentele au arătat că decizia atacată este contrară sentinţei civile nr. 6357/25.10.2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1386/2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011 şi sentinţei civile nr. 375/03.02.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Detaliind, au precizat că în cadrul dosarului nr. x/2011, instanţele de judecată, în fond şi recurs, au constatat legalitatea Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor A. S.A. din data de 06.07.2011, prin care s-a aprobat participarea societăţii la capitalul social al B.; a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor a A. S.A. nr. 1481/23.08.2011 prin care a fost aprobată cesionarea tuturor părţilor sociale proprietatea A. din capitalul social al B.; a Hotărârii adunării generale a asociaţilor B. nr. 3/23.08.2011, prin care a fost aprobată cesionarea tuturor părţilor sociale deţinute de A. S.A. la valoarea nominală; a Deciziei Asociatului Unic al B. nr. 1/04.08.2011, prin care a fost aprobată majorarea capitalului social al B. prin cooptarea unui nou asociat, respectiv a A. S.A.

Au susţinut că instanţele de judecată au analizat hotărârile indicate atât din perspectiva dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, cât şi din perspectiva existenţei unei fraude la lege, respectiv a unui scop imoral şi ilicit şi au constatat că acestea sunt legale şi temeinice, nefiind întocmite în frauda creditorilor.

Mai mult, au precizat că Decizia asociatului unic al B. nr. 1/04.08.2011 şi Hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor a A. S.A. din data de 06.07.2011 au făcut obiectul analizei instanţei de judecată şi în cadrul dosarului nr. x/2016, reţinându-se că acestea îndeplinesc condiţiile legale, au fost publicate în Monitorul Oficial şi au primit aprobarea judecătorului sindic şi, pe cale de consecinţă, nu pot fi anulate.

Au mai învederat că în cadrul dosarului nr. x/2014, lichidatorul judiciar I. a solicitat anularea Hotărârii adunării generale a acţionarilor a A. S.A. din data de 06.07.2011 şi a Hotărârii adunării generale a acţionarilor a A. S.A. nr. 1481/23.08.2011, instanţa hotărând lucruri potrivnice faţă de cele două dosare anterior menţionate.

În acest context, au considerat revizuentele că sentinţa civilă nr. 765 din 15.04.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti este contrară şi sentinţei civile nr. 1386 din 18 iunie 2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.

Intimata A. S.A., prin lichidator judiciar I., a formulat întâmpinare la fiecare din cererile de revizuire, prin care a solicitat: respingerea cererii de revizuire a G. S.A., în principal, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală iar, în subsidiar, ca neîntemeiată; respingerea cererii de revizuire a B., în principal, ca fiind formulată de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal iar, în subsidiar, ca neîntemeiată; respingerea cererii de revizuire formulată de către revizuenta A. S.A., prin administrator special F., ca vădit neîntemeiată; respingerea cererii de revizuire formulată de C., ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 6 martie 2025, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuentei G. S.A., prin administrator H., asupra excepţiei de netimbrare a cererii de revizuire formulată de B., prin fost administrator C., şi, în subsidiar, asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a fostului administrator statutar al acesteia, precum şi asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special F. pentru societatea A. S.A.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentei G. S.A., Înalta Curte o respinge, pentru următoarele considerentele:

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire, societatea G. S.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 898/A din 10 iunie 2024, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de către apelanta G. S.A., prin administrator H. ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

În contextul în care societatea G. S.A. a fost titulara cererii de apel soluţionate prin decizia nr. 898/A din 10 iunie 2024, obiect al prezentului demers judiciar, Înalta Curte consideră că aceasta are în litigiul pendinte calitate procesuală ce decurge din calitatea de parte în etapa procesuală anterioară.

Prin urmare, instanţa supremă respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentei G. S.A., ca neîntemeiată.

Analizând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de netimbrare a cererii de revizuire formulate de revizuenta B., prin administrator statutar C., Înalta Curte reţine următoarele:

Excepţia netimbrării cererii de revizuire are natura unei excepţii de procedură, peremptorii, absolute. Prin urmare, instanţa supremă are obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra acesteia.

Potrivit art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.

Or, numai acţiunile în justiţie promovate de practicianul în insolvenţă sunt scutite de plata taxei de timbru.

Potrivit art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat.

În temeiul art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

În speţă, revizuenta B., prin administrator statutar C., nu a ataşat cererii de revizuire dovada achitării taxei judiciare de timbru. Date fiind prevederile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, revizuentei i s-a comunicat că are obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ori cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în termenele imperative prevăzute de lege pentru efectuarea acestor demersuri.

În consecinţă, Înalta Curtea va admite excepţia netimbrării cererii de revizuire formulată de revizuenta B., prin administrator statutar C. şi o va anula, ca netimbrată.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special în formularea cererii de revizuire a revizuentei A. S.A., prin administrator special F., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

Conform prevederilor art. 18 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

Potrivit dispoziţiilor legale incidente, după intrarea în faliment, debitoarea falită este reprezentată doar de către lichidator.

Observă Înalta Curte că prin sentinţa nr. 3000 din 14 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul asociat înregistrat sub nr. x/2013/a72, s-a dispus, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. C) din Legea nr. 85/2006, intrarea în faliment în procedura generală a debitoarei A. S.A., iar în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului şi dizolvarea societăţii.

Întrucât calitatea de reprezentant legal al părţii trebuie examinată în fiecare cauză dedusă judecăţii, prin raportare la data formulării cererii, în speţă 11 iulie 2024, Înalta Curte constată că la data formulării cererii de revizuire administratorul special al revizuentei nu mai avea această calitate.

Astfel, în condiţiile în care cererea de revizuire a fost formulată şi semnată de administratorul special al revizuentei, domnul F., nefiind însuşită de lichidatorul judiciar care şi-a exprimat o poziţie procesuală contrară în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special F..

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va anula cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A., prin administrator special F., pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Examinând cererile de revizuire formulate de G. S.A. şi C. întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:

În prezentul litigiu, revizuentele pretind că soluţia pronunţată prin decizia civilă nr. 898/A din 10 iunie 2024 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă contrazice cele stabilite cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 6357/25.10.2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1386/2014, pronunţată în dosarul nr. x/2011, şi prin sentinţa civilă nr. 375/03.02.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., temei de drept pe care revizuentele îşi întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat, prin care se valorifică efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Notează Înalta Curte că fundamentul acestei reglementări este reprezentat de necesitatea înlăturării încălcării puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1386/2014 s-a respins recursul formulat de reclamanta J. S.R.L., menţinându-se sentinţa civilă nr. 6357/25.10.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011 având ca obiect anularea Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor A. din data de 06.07.2011, a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor A. nr. 1481 din data de 23.08.2011, a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor B. nr. 3 din data de 23.08.2011 şi anularea deciziei asociatului unic al B. nr. 1 din data de 04.08.2011, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 117 şi art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 375 din 03 februarie 2017, reclamanta K. S.A., prin lichidator judiciar L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator judiciar M. SPRL, A. S.A. şi B., printre altele, anularea Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii A. S.A. nr. 4/08.04.2009; a deciziei asociatului unic a B. nr. 1/04.08.2011, a Hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor a A. S.A. din data de 06.07.2011.

Pe de altă parte, constată Înalta Curte că prin cererea introductivă ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, dosar asociat în cadrul procedurii de insolvenţă a societăţii A. S.A., reclamanta I., în calitate de administrator judiciar al societăţii debitoare A. S.A., a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat, printre altele, anularea Hotărârii adunării generale a acţionarilor a A. S.A din data de 06.07.2011, a Hotărârii adunării generale a acţionarilor a A. S.A nr. 1481/23.08.2011, a contractului de cesiune părţi sociale încheiat la data de 23.08.2011 între A. S.A. şi C., în temeiul dispoziţiilor art. 80 alin. (1) lit. b), c) şi f) şi art. 80 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Din analiza cauzei acţiunilor care s-au finalizat cu deciziile considerate contradictorii de către revizuente rezultă că acestea nu sunt identice.

Astfel, în decizia a cărei revizuire s-a solicitat, anularea hotărârilor adunării acţionarilor s-a dispus în baza art. 80 din Legea nr. 85/2006, temei de drept care dă posibilitatea administratorului judiciar ca, acţionând în interesul masei credale, să solicite desfiinţarea actelor încheiate de către debitor în cei trei ani anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, în fraudarea intereselor creditorilor. În schimb, în deciziile invocate ca temei al revizuirii, hotărârile adunărilor acţionarilor au fost analizate prin prisma dispoziţiilor Legii 30/1991 - legea societăţilor comerciale.

În egală măsură, observă Înalta Curte că deşi se solicită revizuirea deciziei pronunţate în apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare a sentinţei civile nr. 765 din 22 februarie 2022, în cererile de revizuire a fost solicitată anularea acestei hotărâri.

De altfel, în procedura de îndreptare a erorii materiale se corectează unele erori relative la menţiuni inexacte din dispozitivul unor hotărâri (în speţă, numărul de înregistrare al unui contract de închiriere). Hotărârile pronunţate ca urmare a unei atare proceduri nu pot încălca aspecte dezlegate cu putere de lucru judecat prin hotărâri anterioare ce evocă fondul raporturilor juridice dintre părţi.

Ca atare, numai hotărârea îndreptată ar putea fi contradictorie altor hotărâri anterioare, nu şi hotărârea pronunţată în mecanismul îndreptării de eroare materială.

Aşadar, contrar celor susţinute prin cererile de revizuire, în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentele îşi manifestă, în realitate, nemulţumirea faţă de soluţia dispusă în cauză, în hotărârea supusă îndreptării care, însă, în considerarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi remediată pe calea extraordinară de atac a revizuirii ce vizează doar încheierea de îndreptare şi decizia pronunţată în apelul la încheiere.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanţă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererile de revizuire formulate de revizuentele G. S.A., prin administrator H. şi C., ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta B., prin administrator statutar C., împotriva încheierii din 27 mai 2024 şi a deciziei civile nr. 898/A din 10 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca netimbrată.

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A., prin administrator special F., împotriva încheierii din 27 mai 2024 şi a deciziei civile nr. 898/A din 10 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Respinge cererile de revizuire formulate de revizuentele G. S.A., prin administrator H. şi C., împotriva încheierii din 27 mai 2024 şi a deciziei civile nr. 898/A din 10 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibile.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.