Revision appeal rejected: res judicata claim unfounded, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la 18 decembrie 2023, sub nr. x/2023, A. "B." - IFN a solicitat, în contradictoriu cu C., anularea deciziei civile nr. 854 din 4 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022. Revizuenta a susţinut, în esenţă, că această decizie este potrivnică sentinţei civile nr. 730 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cerere de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 106 din 26 februarie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 854 din 4 decembrie 2023 şi a obligat revizuenta A. "B." - IFN la plata către intimata C., cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A. "B." - IFN, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în ceea ce priveşte soluţia aferentă motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că prin decizia nr. 854 din 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Bacău a menţinut soluţia pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022 prin care a fost admisă în parte contestaţia completată în sensul anulării deciziei de concediere nr. 3 din 31 mai 2022 emise de recurentă şi a dispus reintegrarea intimatei C.. Mai arată că prin sentinţa civilă nr. 730 din 27 noiembrie 2023, Tribunalul Bacău a completat dispozitivul sentinţei nr. 261 din 4 aprilie 2023, atacată cu apel, în sensul respingerii capătului I de cerere prin care se solicita constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere nr. 3 din 31 mai 2022.

În opinia recurentei, cele două hotărâri prezintă aspecte de contrarietate întrucât una dintre ele admite capătul de cerere vizând reintegrarea contestatoarei, iar cealaltă respinge capătul principal de cerere şi menţine soluţia privind capetele accesorii. Aceeaşi parte susţine că cele două instanţe nu au reţinut acelaşi tip de nulitate în sensul că instanţa de apel se referă la nulitatea relativă avută în vedere de tribunal, iar instanţa care a dispus completarea se referă la nulitatea absolută. Precizează că prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere în temeiul dispoziţiilor art. 76 şi art. 78 Codul muncii, dar Curtea de Apel Bacău, în mod indirect, s-a pronunţat asupra unei nulităţi relative, fără a fi fost pusă în discuţie recalificarea obiectului acţiunii.

Recurenta-revizuentă consideră că este greşită statuarea curţii de apel în sensul respingerii cererii de revizuire pe motiv că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat întrucât cele două hotărâri au fost pronunţate în acelaşi dosar. Apreciază că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ.. Susţine că au fost încălcate şi prevederile art. 471 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că instanţa de revizuire a refuzat să soluţioneze excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 854 din 4 decembrie 2023. Recurenta arată că, în mod greşit, tribunalul a înaintat apelul instanţei superioare în condiţiile în care se formulase deja cererea de completare de dispozitiv, iar apelul privind fondul cauzei a fost soluţionat înainte de a expira termenul de apel împotriva soluţiei prin care s-a dispus completarea dispozitivului. Invocă şi nerespectarea art. 174 pct. 2, art. 175 pct. 1, art. 176 pct. 4 şi 6 şi art. 178 pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că, faţă de prevederile art. 513 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., recursul formulat de revizuentă priveşte exclusiv soluţia de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât numai această soluţie este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Aşa fiind, Înalta Curte nu va examina susţinerile referitoare la pretinsa lipsa de analiză a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute sau modificare a obiectului cererii de chemare în judecată deoarece acestea au fost deja cercetate de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi au fost respinse în mod definitiv.

Deşi autoarea căii de atac invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, nu formulează critici care să fundamenteze încălcarea autorităţii de lucru judecat de către curtea de apel, raportat la decizia prin care a fost respinsă cererea de revizuire.

Criticile recurentei se circumscriu, în esenţă, greşitei soluţionări de către curtea de apel a demersului prin care s-a adus în atenţia instanţei existenţa caracterului potrivnic al deciziei nr. 106 din 26 februarie 2024 a Curţii de Apel Bacău cu sentinţa nr. 730 din 27 noiembrie 2023 a Tribunalului Bacău, în cadrul determinat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Instanţa supremă va înlătura criticile de mai sus, circumscrise motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece soluţia curţii de apel nu încalcă normele de procedură sancţionate cu nulitatea.

În mod corect a reţinut curtea de apel că încălcarea autorităţii de lucru judecat nu poate privi hotărârile pronunţate în acelaşi dosar. În speţă, recurenta susţine că decizia nr. 854 din 4 decembrie 2023, prin care Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul declarat împotriva sentinţei nr. 261 din 4 aprilie 2023 a Tribunalului Bacău, pronunţate în dosarul nr. x/2022, este contrară sentinţei nr. 730 din 27 noiembrie 2023, prin care Tribunalul Bacău a dispus completarea celei din urmă sentinţe, în dosarul nr. x/2022.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, situaţie în care executarea sau efectele hotărârilor devin imposibile ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă. Depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Conform prevederilor art. 444 alin. (2) raportat la art. 443 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a dispus completarea se ataşează hotărârii al cărei dispozitiv l-a completat astfel că nu se poate reţine că dosarul ce a avut ca obiect soluţionarea apelului şi dosarul prin care s-a admis cererea de completare sunt dosare diferite. Efectul admiterii cererii de completare este alinierea dispozitivului sentinţei la considerentele acesteia prin indicarea expresă a soluţiei de respingere a capătului privind constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere, asupra căruia tribunalul nu se pronunţase. Instanţa nu a fost învestită cu analiza unei noi cereri de chemare în judecată, care ar fi putut genera o rezolvare contrară a aceleiaşi chestiuni litigioase.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă A. "B."- IFN împotriva deciziei civile nr. 106 din 26 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Faţă de soluţia de respingere a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-revizuentă A. "B."- IFN la plata către intimata C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. "B."- IFN împotriva deciziei civile nr. 106 din 26 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Obligă recurenta-revizuentă A. "B."- IFN la plata către intimata C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2025.