Peremption of appeal due to failure to prosecute within six-month statutory term following suspension of trial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) ordered the automatic lapse (perimare) of the appeal filed by the defendant, thereby upholding the appellate court’s decision to deny the suspension of execution of the first-instance civil judgment. The dispute concerned a procedural motion by the defendant to suspend the execution of a final civil judgment, which was initially rejected by the Court of Appeal; the defendant subsequently appealed to the ICCJ but failed to appear at the scheduled hearing in May 2024, causing the trial to be suspended. Relying on Article 416(1) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the six-month statutory period for taking procedural action expired in November 2024 without any activity by the parties or occurrence of suspensive or interruptive causes, resulting in a mixed legal sanction of procedural default and presumption of withdrawal. Consequently, the appeal was deemed lapsed by law, extinguishing the appeal instance and leaving the appellate decision in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (2) C. proc. civ; Peremption of appeal due to failure to prosecute within six-month statutory term following suspension of trial: Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2025
Asupra perimării recursului, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă, Litigii cu Profesionişti şi Societăţi s-a respins cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 996 din 28 septembrie 2023 a Tribunalului Constanţa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A. S.R.L., cu precizarea că nu a putut indica motivele de fapt şi de drept întrucât încheierea atacată nu îi fusese comunicată.
La termenul de la 22 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de lipsa nejustificată a părţilor şi având în vedere că acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Potrivit referatului din 15 ianuarie 2025 întocmit conform dispoziţiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243 din 22 decembrie 2022 a fost verificat stadiul dosarului şi s-a stabilit termen la 5 martie 2025, în vederea discutării perimării.
Analizând cu prioritate excepţia perimării recursului, faţă de dispoziţiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Instanţa supremă constată că judecata cauzei a fost suspendată la 22 mai 2024 întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea pricinii şi niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (2) C. proc. civ. s-a împlinit la 22 noiembrie 2024 şi este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.
Ca urmare, între data suspendării judecării cauzei prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2024 şi data de 22 noiembrie 2024 a existat o perioadă de 6 luni în timpul căreia părţile nu au îndeplinit niciun act de procedură şi nu au intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.
Sancţiunea perimării intervine de drept şi are ca efect desfiinţarea actelor de procedură îndeplinite până la data împlinirii termenului prevăzut de lege, dar şi a actelor întocmite ulterior.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 9 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2025.