Enforcement refusal request rejected; foreign Italian payment order upheld on appeal.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 25 februarie 2022, sub nr. x/2022, societatea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu B. S.R.L., contestaţie împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al BEJ C. şi a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită şi suspendarea acesteia.

Ulterior, reclamanta A. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la refuzul recunoaşterii şi executării hotărârii străine.

Prin încheierea din 24 iunie 2022, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul de cerere, astfel cum a fost precizat, având ca obiect refuzul recunoaşterii şi executării hotărârii străine, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bacău, a disjuns acest capăt de cerere, a respins cererea de suspendare a executării silite, a admis cererea de suspendare a judecăţii contestaţiei la executare şi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata contestaţiei la executare până la rămânerea definitivă a hotărârii care se va pronunţa asupra cererii având ca obiect refuzul recunoaşterii şi executării hotărârii străine.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă sub nr. x/2022.

Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2023, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în întregul său, în favoarea secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal - complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa civilă nr. 6 din 19 ianuarie 2024, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere având ca obiect cererea de suspendare a executării silite, a admis capătul de cerere privind refuz de executare şi a refuzat executarea decretului de somaţie telematic nr. 748 din 12 iunie 2020, pronunţat de Tribunalul Mantova, Italia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 333/2024 din 28 mai 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul formulat de societatea B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 19 ianuarie 2024 a Tribunalului Bacău pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect refuzul executării decretului de somaţie telematic nr. 748 din 12 iunie 2020 pronunţat de Tribunalul Mantova, Italia. A obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 14 iunie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis cererea privind îndreptarea erorii materiale, formulată de reclamanta A. S.R.L., şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024 în sensul menţionării căii de atac, respectiv "Cu drept de a formula cale de atac conform dispoziţiilor art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012".

Prin încheierea din 23 septembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins cererea având ca obiect lămurirea deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024, formulată de reclamantă, şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei nr. 333/2024 din 28 mai 2024 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că decizia atacată nu este motivată în sensul că instanţa de apel nu a explicat de ce nu este incident motivul de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 1215/2012 şi astfel a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Arată că nici considerentele referitoare la motivul de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament nu sunt suficiente. Apreciază că instanţa de apel nu a răspuns argumentelor prin care recurenta a invocat încălcarea principiilor dreptului la apărare, legalităţii, egalităţii, dreptului la un proces echitabil şi contradictorialităţii şi nu a ţinut cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi că motivarea este contradictorie.

Recurenta-reclamantă arată că au fost greşit intepretate şi aplicate prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament în sensul că, deşi tribunalul a constatat o încălcare a dreptului la apărare în faţa instanţei italiene, atât în cadrul procesului iniţial, cât şi în calea de atac, instanţa de prim control judiciar în mod greşit a reţinut că nu se justifică incidenţa motivului de refuz. Consideră că nu era necesar ca tribunalul să ceară proba dreptului străin şi nici nu era obligat să verifice dacă normele de procedură italiene au fost corect aplicate. În opinia sa, în mod greşit curtea de apel a constatat că nu era suficientă promovarea căii de atac pentru ca partea să iasă din pasivitate şi să poată invoca temeiul de refuz al art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament, text care conservă dreptul la apărare al pârâtei care nu a fost prezentă şi nu a avut cunoştinţă de procedurile desfăşurate în Italia. Arată că opoziţia a fost formulată prin consilier juridic şi astfel a fost îndeplinăt condiţia de a formula respectivul demers prin avocat. Susţine că nu a fost corect aplicat nici art. 47 din Regulament şi că viciile actelor de executare puteau fi invocate pe calea contestaţiei la executare, şi nu pe calea refuzului la executare. Precizează că nu a contestat modul în care a fost judecată cauza de către instanţa italiană, ci a invocat nerespectarea unor principii fundamentale din ordinea juridic română, pe calea prevăzută de Regulament. Susţine că nu se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. b).

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, se constată că recursul vizează decizia civilă nr. 333/2024 din 28 mai 2024 prin care Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 19 ianuarie 2024 a Tribunalului Bacău pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect refuzul executării decretului de somaţie telematic nr. 748 din 12 iunie 2020 pronunţat de Tribunalul Mantova, Italia.

Conform art. 47 din Regulamentul nr. 1215/2012, cererea de refuz al executării se soluţionează de către instanţa pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în condiţiile art. 75 lit. a). Aşa cum rezultă din prevederile art. 47 alin. (1) din Regulament coroborate cu cele ale art. I4 di Legea nr. 206/2016 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, această instanţă este tribunalul.

Conform prevederilor art. 49 alin. (1) din Regulament, "oricare dintre părţi poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz a executării.", iar competenţa soluţionării acesteia aparţine instanţei pe care statul membru a comunicat-o, în condiţiile art. 75 lit. b). În speţă, instanţa comunicată de România pe site-ul oficial al Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială (e-justice.europa.eu) pentru a soluţiona o atare cale de atac este curtea de apel.

Regulamentul nu obligă statele membre ca decizia pronunţată în această cale de atac să poată fi contestată printr-o cale de atac ulterioară, ci lasă la latitudinea acestora să reglementeze necesitatea existenţei unei atare căi de atac.

Însă, în condiţiile în care România a comunicat instanţa competentă să soluţioneze calea de atac ulterioară, în condiţiile art. 50 raportat la art. 75 lit. c) din Regulament, înseamnă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Bacău este susceptibilă a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar excepţia inadmisibilităţii urmează a fi respinsă.

Cu privire la recurs, instanţa supremă reţine că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte va înlătura criticile privind lipsa motivării pe aspectul temeiului de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. a) din Regulament întrucât din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa de apel a analizat argumentele autoarei căii de atac referitoare la interpretarea dată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene dispoziţiilor art. 27 pct. 1 din Convenţia de la Bruxelles prin hotărârea pronunţată în Cauza C-7/98, însă a reţinut că această interpretare nu poate fi extinsă asupra cazului prevăzut de temeiul de drept invocat de recurentă.

Vor fi, de asemenea, înlăturate criticile privind pretinsa motivare contradictorie şi superficială pe aspectul temeiului de refuz reglementat de art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament deoarece curtea de apel a construit un raţionament coerent şi suficient argumentat. Astfel, instanţa a decelat condiţiile necesare pentru a se refuza executarea decretului de somaţie pronunţat de Tribunalul din Mantova, cu accent pe respectarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la un proces echitabil. A statuat că Tribunalul Bacău a recunoscut dreptul recurentei de a obţine refuzul executării cu depăşirea limitelor excepţiei prevăzute de teza finală şi a apreciat că instanţa de fond a aplicat greşit norma de drept material.

Se constată că motivarea deciziei atacate îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar adoptarea de către instanţa de apel a unei motivări în concordanţă cu prevederile legale, dar de care partea nu este mulţumită nu echivalează cu existenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, în extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori în restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Înalta Curte va înlătura criticile referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament întrucât curtea de apel a respectat sensul reglementării şi a reţinut, în mod corect, că nu există argumente pentru a se refuza executarea hotărârii străine.

Potrivit textului de lege indicat mai sus, "1) La cererea oricărei părţi interesate, se refuză recunoaşterea unei hotărâri: (…) (b) în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat pârâtului în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea, cu excepţia cazului în care pârâtul nu a introdus o acţiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă (…)".

Contrar opiniei autoarei căii de atac privind modul de aplicare a normei de drept material, curtea de apel nu a apreciat în nici un fel asupra actelor de procedură emise de instanţa italiană, ci a subliniat, pe baza înscrisurilor din dosar, că opoziţia formulată de recurentă împotriva decretului de somaţie telematic nu reprezintă "o acţiune" în sensul art. 45 alin. (1) lit. b) din Regulament. Aceeaşi instanţă a constatat că recurenta şi-a întemeiat respectivul demers pe dispoziţiile art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene a somaţiei de plată, şi nu pe cele ale art. 633, respectiv art. 645 C. proc. civ. italian, raportat la care Tribunalul Mantova a emis hotărârea a cărei executare se refuză.

Ca urmare, faţă de faptul că recurenta-reclamantă a contestat hotărârea Tribunalului Mantova pe o altă cale decât cea integrată cadrului procesual stabilit de intimata-pârâtă, ca iniţiatoare a demersului judiciar străin, în mod corect curtea de apel a reţinut că, indiferent de soarta acestei contestaţii şi de motivele pentru care a fost respinsă, demersul recurentei nu poate împiedica executarea decretului de somaţie telematic. Altfel spus, nu se poate reţine că a fost încălcat dreptul de la apărare al recurentei în cadrul procedurii desfăşurate în faţa instanţelor italiene întrucât aceasta a cunoscut că are posibilitatea de a formula opoziţie, însă a ales să îşi exercite acest drept de o maniera care o plasează în situaţia de excepţie prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. b) teza ultimă din Regulament.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Faţă de soluţia de respingere a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.971,80 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 333/2024 din 28 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.971,80 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2025.