Invalidity of proceedings against a deceased defendant: absolute nullity for lack of procedural capacity without proof of injury.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună: constatând faptul că, prin Hotărârea AGA a societăţii comerciale C.. nr. 1/02.08.2018, reclamantul a cesionat pârâtului părţile sociale pe care le deţinea la valoarea nominală a acestora, să fie obligat pârâtul la plata preţului aferent vânzării în cuantum de 1.149.200 RON. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 23/COM/2022 pronunţată la 01.04.2022, Tribunalul Alba a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 596/2023 din 13.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 23/COM/2022 pronunţată la 01.04.2022 de Tribunalul Alba.

Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac susţine că prin decizia pronunţată instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. În acest sens, recurentul susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că nelegala îndeplinire a procedurii de citare ar putea fi invocată doar de partea care justifică un interes, respectiv persoana nelegal citată şi că această neregularitate ar putea fi complinită de către instanţă. Contrar reţinerilor instanţei, arată recurentul, nelegala citare a lui B.. nu a fost invocată prin raportare la soluţionarea cauzei, ci, faţă de toate actele de procedură întocmite de instanţă după data de 19.10.2021, dată la care B.., decedat la acel moment, a fost citat în vederea repunerii cauzei pe rol.

Totodată, recurentul susţine că un alt aspect reţinut greşit de către instanţă o reprezintă interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 153 şi art. 175 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit recurentului, chiar dacă, nelegala citare atrage o nulitate condiţionată de existenţa unei vătămări, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea este prezumată, partea interesantă putând face dovada contrară. Or, susţine recurentul, în prezenta speţă nu s-a realizat dovada contrară de către partea interesată, iar citarea pârâtului decedat B.. pe tot parcursul procedurii urmate la instanţa de fond după data de 19.10.2021 a fost nelegală, iar vătămarea prezumată nu a fost acoperită în faţa instanţei de fond.

De asemenea, recurentul susţine că prin realizarea citării în această modalitate a suferit şi acesta o vătămare, ţinând cont de actele procedurale îndeplinite în numele părţii decedate, acte procedurale care au prelungit soluţionarea cauzei şi care au constat inclusiv în mijloace de probă ce au caracter intuitu personae cum este cazul interogatoriului.

Sub un alt aspect recurentul susţine că, instanţa de apel, deşi în motivarea hotărârii reţine că îndeplinirea oricăror acte de procedură de cel care nu are capacitate de folosinţă atrage nulitatea absolută necondiţionată a actelor procedurale respective, în cuprinsul considerentelor constată că în situaţia actelor de procedură îndeplinite împotriva unei părţi ce nu are capacitate de folosinţă, sancţiunea anulării nu este una necondiţionată, conform art. 176 C. proc. civ., iar desfiinţarea actelor de procedură fiind permisă doar în condiţiile art. 175 C. proc. civ.. Potrivit recurentului, această concluzie a instanţei este întemeiată pe o interpretare greşită a normelor de drept incidente în cauză. Totodată, recurentul consideră că prin interpretarea dată prevederilor art. 176 C. proc. civ., instanţa de apel nu doar că a adăugat la lege, însă a modificat scopul şi conţinutul acestui text de lege.

De asemenea, autorul recursului arată că de la data repunerii pe rol a cauzei, respectiv de la data de 19.10.2021, în numele pârâtului decedat B.. au fost îndeplinite acte de procedură ce constau în: cererea de amânare în vederea angajării unui apărător şi administrării interogatoriului în 07.01.2022, cerere de amânare justificată de faptul că pârâtul ar fi fost plecat din ţară în 22.02.2022, răspuns la interogatoriu în 14.03.2022, concluzii scrise depuse prin intermediul apărătorului ales al acestuia. În opinia recurentului, toate aceste acte de procedură sunt nule absolut, iar hotărârea care a fost pronunţată faţă de o persoană decedată ar trebui să fie lovită de nulitate absolută, conchide autorul recursului.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul arată că soluţia de respingere a apelului este nelegală, fiind bazată în mod exclusiv pe reţinerea puterii de lucru judecat în baza considerentului expus în decizia nr. 358/2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019. Autorul recursului susţine că deşi instanţa reţine dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., le aplică într-un mod eronat.

Sub acest aspect, recurentul-reclamant arată că până la pronunţarea hotărârii instanţei de fond, nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, în forma puterii de lucru judecat, prin urmare, dispoziţiile reţinute de către instanţă nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit recurentului, chiar dacă anumite considerente cuprinse în motivarea hotărârii se bucură de putere de lucru judecat, doar acele considerente pe care se întemeiază soluţionarea cauzei pot dobândi acest statut. În continuare, recurentul-reclamant redă din motivele deciziei nr. 358/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi arată că, în prezenta speţă, considerentul reţinut în hotărârea recurată ca având putere de lucru judecat nu face parte dintre acelea pe care s-a întemeiat decizia Curţii de Apel Alba Iulia nr. 358/2021. Mai arată recurentul că, obiectul acţiunii introductive în dosarul nr. x/2019 a fost constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 1/02.08.201, iar motivele invocate în cuprinsul acelei acţiuni se refereau la eroarea esenţială la încheierea actului, la lipsa consimţământului la adoptarea hotărârii, la falsul cu privire la semnătură şi dol. Or, susţine recurentul, în respectivul litigiu, instanţa a constatat că orice alte susţineri referitoare la eroarea esenţială care ar atrage anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 1/2018 şi nu constatarea nulităţii absolute ale acesteia, sunt neîntemeiate. Aşadar, acel considerent care viza modalitatea de interpretare a articolelor hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor a stat la baza respingerii căii de atac în respectivul dosar, conchide recurentul. De altfel, mai arată recurentul, în cadrul acţiunii din dosarul nr. x/2019 nu s-au discutat aspecte cu privire la interpretarea articolelor hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor, tocmai pentru că ele nu vizau o nulitate absolută care să poată sta la baza petitului acţiunii introductive.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia netimbrării recursului, excepţia inadmisibilităţii, excepţia nulităţii recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a respins excepţiile invocate şi a admis în principiu recursul, fixând termen de judecată la 12 februarie 2025 cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat în esenţă că instanţa de apel în mod eronat a reţinut că în cauză nu ar fi existat un motiv de nulitate a hotărârii, având în vedere că întreaga procedură în faţa primei instanţe s-a desfăşurat, după data 19.10.2021, faţă de o persoană fără capacitate de folosinţă.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului.

Conform dispoziţiilor art. 56 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile…actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută", iar potrivit dispoziţiilor art. 35 C. civ., în cazul persoanei fizice, "capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia."

Astfel cum s-a reţinut în doctrină, capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacităţii civile şi presupune ca partea să fie în viaţă pe tot parcursul procesului. Interpretarea acestor norme impune concluzia că această condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune trebuie să subziste pe tot parcursul procesului.

Acesta întrucât scopul procesului civil este recunoaşterea dreptului subiectiv sau al altei situaţii juridice deduse judecăţii, iar desfăşurarea raţională şi eficientă a judecăţii presupune ca protecţia astfel acordată de organul jurisdicţional prin recunoaşterea ori realizarea dreptului subiectiv sau a interesului legal protejat să producă un folos părţii care a avut câştig de cauză, în sensul ca dispoziţia instanţei să poată fi pusă cu succes în executare de bună voie sau, în caz de opoziţie, cu concursul forţei coercitive a statului.

Potrivit art. 176 alin. (1) C. proc. civ., "nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor referitoare la capacitatea procesuală."

Aşadar, instanţa supremă reţine că în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., capacitatea procesuală este o condiţie de exercitare a acţiunii civile, iar lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, atrage nulitatea actului de procedură îndeplinit de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă sau în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, nulitate necondiţionată de existenţa vreunei vătămări, aşa cum rezultă din interpretarea art. 176 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Se observă din actele dosarului că intimatul B.. a decedat la data de 19.10.2021, anterior pronunţării sentinţei instanţei de fond la 1 aprilie 2022.

Instanţa supremă constată că prin decizia recurată, instanţa de apel, deşi reţine că îndeplinirea oricăror acte de procedură de cel care nu are capacitate de folosinţă atrage nulitatea absolută necondiţionată a actelor procedurale respective, în mod eronat a constatat că în situaţia actelor de procedură îndeplinite împotriva unei părţi ce nu are capacitate de folosinţă, sancţiunea anulării nu este una necondiţionată.

Înalta Curte reţine că raţionamentul instanţei de apel încălcă prevederile art. 176 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. civ.

Scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea nulităţii pentru lipsa capacităţii de folosinţă este salvgardarea unor principii fundamentale ale procesului civil - cel al contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

În consecinţă, dacă partea a decedat pe parcursul cercetării judecătoreşti, dar anterior închiderii dezbaterilor, şi acest lucru nu a fost adus la cunoştinţa instanţei, hotărârea este nulă absolut.

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât judecata în primă instanţă, cât şi judecata apelului au avut loc cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de art. 56 alin. (3) şi art. 176 alin. (1) C. proc. civ., încălcare care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Întrucât a fost găsit întemeiat motivul de casare privind încălcarea normelor de procedură sancţionată cu nulitatea, cu efectul desfiinţării hotărârilor pronunţate în cauză şi reluării judecăţii în faţa primei instanţe, conform art. 501 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., devine inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 596/2023 din 13 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi sentinţa nr. 23/COM/2022 din 1 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Alba şi trimite cauza spre o nouă judecată primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 596/2023 din 13 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi sentinţa nr. 23/COM/2022 din 1 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Alba şi trimite cauza spre o nouă judecată primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2025.