No negative conflict of jurisdiction in labor termination dispute; case referred to Suceava Tribunal

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 03.04.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, a solicitat instanţei să constate încălcarea principiului simetriei actelor juridice de către pârâtă prin emiterea şi comunicarea Notificării nr. x/20.02.2024 şi a Deciziei nr. 5/20/02/2024, act subsecvent Notificării nr. x/20.02.2024, de încetare a contractului individual de munca nr. x/08.01.2024, prin încălcarea dispoziţiilor art. 1243 C. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 1270 din acelaşi act normativ, raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) teza iniţială din Codul muncii coroborate cu dispoziţiile art. 275 şi cu aplicarea dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii, să constate nulitatea absolută şi să anuleze notificarea nr. x/20.02.2024 şi decizia nr. 5/20.02.2024, să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actelor sus-menţionate, să oblige pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate cu rata inflaţiei, majorate cu dobânda legală şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, până la momentul plăţii efective, să dispună reintegrarea reclamantului în postul anterior deţinut de acesta, să oblige pârâta la plata unei despăgubiri morale în cuantum de 1.000.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să achite drepturile salariale aferente zilelor de 20-21.02.2024 în care a prestat activitate pentru pârâtă, să constate nulitatea absolută şi să anuleze decizia nr. 203/08.03.2024 a administratorului pârâtei şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii.

Prin sentinţa civilă nr. 4662 din 18.06.2024, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

În motivarea soluţiei, instanţa cea dintâi învestită cu soluţionarea litigiului a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un conflict de muncă, în sensul prevederilor art. 231 din Codul muncii, raportul juridic dintre părţi izvorând dintr-un contract individual de muncă, reclamantul fiind fostul angajat al pârâtei.

De asemenea, având în vedere că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamantul avea domiciliul în Municipiul Târgovişte, iar locul de muncă în Municipiul Suceava, la sediul social al pârâtei, şi ţinând cont de prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în raport de domiciliul reclamantului, sens în care a declinat cauza în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

2. Prin sentinţa civilă nr. 2365 din 12 decembrie 2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, ţinând cont de precizarea reclamantului în sensul că nu locuieşte în fapt la adresa de domiciliu declarată, având reşedinţa legal stabilită în judeţul Constanţa, a statuat că, potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se pot adresa şi tribunalului în a cărui circumscripţie se regăseşte locul de muncă.

Totodată, instanţa a apreciat ca fiind esenţială opţiunea reclamantului pentru instanţa competentă de la locul de muncă, respectiv sediul societăţii pârâte care se află în Municipiul Suceava.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27 ianuarie 2025, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, reţine următoarele:

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă este necesar, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, declinându-şi reciproc competenţa sau, în cazul declinărilor succesive, ultima instanţă învestită să-şi fi declinat, la rândul său, competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În acest context, se constată că niciuna din ipotezele prevăzute de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, sesizat prin declinarea competenţei teritoriale de către prima instanţă învestită de reclamant, respectiv de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a invocat, la rândul său, necompetenţa teritorială de soluţionare a cauzei, însă a dispus declinarea în favoarea unei alte instanţe stabilite în raport cu locul de muncă al reclamantului şi anume Tribunalului Suceava, deci nu în favoarea primei instanţe care îşi declinase competenţa.

Prin urmare, nefiind îndeplinită cerinţa legală a declinărilor reciproce între două sau mai multe instanţe învestite cu aceeaşi pricină care se consideră necompetente, Înalta Curte constată că nu există nicio contradicţie între instanţele de judecată şi nici declinările succesive, în această situaţie, nu echivalează cu existenţa unui conflict negativ de competenţă.

Tribunalul Suceava, instanţă în legătură cu care s-a reţinut ivirea conflictului, nu şi-a declarat anterior necompetenţa în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, instanţa supremă constată că nu s-a ivit un conflict de competenţă între instanţele mai sus menţionate în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va trimite dosarul, pe cale administrativă, Tribunalului Suceava pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Trimite dosarul Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.