Nullity of cassation appeal for failing to distinguish legal error from factual re-evaluation in electricity price cap compensation

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 24.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Militară 01812 Moara Vlăsiei, prin Ministerul Apărării Naţionale a chemat în judecată pârâta ELECTRICA FURNIZARE S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 787.180,43 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice facturată în plus în perioada 01.09-30.11.2022 la un preţ neplafonat, contrar clauzelor contractului de furnizare nr. x/30.06.2022 şi a prevederilor O.U.G. nr. 27/2022, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin încheierea din 23.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civilă din cadrul aceluiaşi tribunal, unde a fost înregistrată sub nr. x/2023*.

Prin sentinţa civilă nr. 1336/2024 din 27.05.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 787.180,43 RON, cu titlu de despăgubire.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1170/21.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, după redarea conţinutului art. II din O.U.G. nr. 119/2022, recurenta a susţinut că intimata nu a făcut dovada depunerii solicitării şi declaraţiei pe proprie răspundere impuse de legiuitor drept condiţionare în vederea beneficierii de preţul plafonat la energie electrică, fapt ce a condus la facturarea conform preţului de contract. A menţionat că acestea au fost transmise după expirarea termenului, respectiv la 25.11.2022, la 86 de zile de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 119/2022; de asemenea, a mai arătat că, în vederea preîntâmpinării unor situaţii de acest fel, a pus la dispoziţia clienţilor cererea sau declaraţia pe propria răspundere pe site-ul furnizorului, iar informaţiile actualizate privind valoarea preţului aplicat pot fi consultate la centrele de informare ale furnizorului sau accesând pagina de internet.

Referitor la lipsa unei notificări din partea furnizorului privind modificările aduse prin O.U.G. nr. 119/2022, recurenta a susţinut că drepturile conferite de un act normativ sunt accesibile beneficiarilor din momentul în care actul normativ intră în vigoare şi produce efecte. În aceste condiţii, nu poate fi impusă o comunicare a vreunei notificări din partea furnizorului, întrucât ar echivala cu o condiţionare a exercitării dreptului legal, fapt ce ar contraveni scopului actului normativ; în plus, dacă exercitarea dreptului de a beneficia de compensaţii ar fi condiţionat de vreo notificare din partea furnizorului, ar însemna că legea impune un termen suplimentar. De altfel, notificarea vizează aspecte contractuale, nicidecum dreptul de a accesa beneficiile prevăzute de lege.

Recurenta a concluzionat că intimata nu putea beneficia de plafonarea preţului, aceasta neintervenind ex officio, ci numai în urma depunerii solicitării şi a declaraţiei pe propria răspundere; în plus, intimata nu putea invoca necunoaşterea legii. De asemenea, a susţinut că instanţa de apel eronat a reţinut că intimata nu avea obligaţia de a depune declaraţia pentru a putea beneficia de preţul plafonat la energie electrică.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 13.01.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivarea recursului nu se limitează, însă, la enunţarea motivului de casare, ci la prezentarea unui raţionament suficient de precis încât să permită atât decelarea interpretării date de autorul căii de atac principiilor sau normelor de drept pretins încălcate, cât şi a modului concret în care încălcarea se materializează în decizia pronunţată de instanţa de apel, obiectul recursului.

În cauză, autoarea căii de atac şi-a întemeiat demersul judiciar în această etapă procesuală pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva căruia a solicitat instanţei de recurs să constate că intimata nu a făcut dovada depunerii solicitării şi a declaraţiei pe proprie răspundere, acte impuse de art. II din O.U.G. nr. 119/2022 ca o condiţie esenţială de a beneficia de preţul plafonat la energie electrică, precizând că acestea au fost depuse cu întârziere.

Totodată, pe aceeaşi premisă este construită şi conduita recurentei, prin care tinde să arate că înscrisurile necesare pentru accesarea preţului plafonat erau disponibile clienţilor prin publicarea acestora pe site-ul furnizorului/centrele de informare şi că nu îi incumbă sarcina de a comunica o notificare cu privire la modificările aduse prin actul normativ, pentru că în acest fel s-ar stabili o supracondiţionare a exercitării dreptului legal, fapt ce ar contraveni scopului actului normativ. În acest context, apreciază că intimata nu putea beneficia de plafonarea preţului, acesta neintervenind ex officio, şi că eronat a apreciat instanţa de apel că intimata nu avea obligaţia de a depune declaraţia pe proprie răspundere pentru a beneficia de preţul plafonat.

Înalta Curte constată că recurenta nu numai că nu invocă încălcarea unei norme de drept de către instanţa de apel, ci, dimpotrivă, motivele expuse evocă aspecte de fapt şi se referă la interpretarea probatorului, chestiuni asupra cărora instanţa de recurs nu poate statua.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, deşi prin calea de atac formulată, recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate în memoriul de recurs nu permit încadrarea în ipoteza de casare de care se prevalează autoarea căii de atac şi nici în alte motive de recurs.

În acest caz, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, aplicabilă atât în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, cât şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de art. 488 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă ELECTRICA FURNIZARE S.A. împotriva deciziei civile nr. 1170/12.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Unitatea Militară 01812 Moara Vlăsiei, prin Ministerul Apărării Naţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2025.