Appeal annulled over representative's lack of standing to act for individual in labor dispute.

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 05.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B. şi Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să dispună anularea răspunsului la plângerea prealabilă înregistrat sub nr. x/27.09.2021 şi a ordinului de revocare nr. 2417/31.08.2021, repunerea sa în situaţia anterioară emiterii ordinului de revocare şi plata despăgubirilor constând în salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de personal încadrat pe funcţie de conducere de director general adjunct, conform reglementărilor legale privind funcţia specifică M.A.E. şi contractului individual de muncă nr. x/19.01.2018; de asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri în cuantum de 150.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, pentru prejudiciul suferit ca urmare a încălcării securităţii datelor sale cu caracter personal, divulgate fără consimţământul său într-un articol de presă publicat la data de 24.08.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 263/21.01.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1166/2022 din 22.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin decizia nr. 4058/20.09.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe rolul căruia a fost înregistrat sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 05.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, printre altele, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, cu privire la măsura dispusă asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021*/a1.

Prin decizia civilă nr. 76/14.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiate recursul şi cererile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei probleme de drept şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Împotriva acestei decizii civile, A. a formulat o cerere de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe motiv că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din 05.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021; cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2024.

Prin decizia nr. 53/2024 din 10.06.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibile cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi cea de sesizare a Curţii Constituţionale; a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant a intimatului Ministerul Afacerilor Externe, a nulităţii absolute a ordinelor M.A.E. nr. 2771/04.11.2019 şi nr. 1159/16.06.2023 şi a lipsei de interes a revizuentului în ceea ce priveşte declararea cererii de revizuire; a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, a susţinut, în esenţă, că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind formulată împotriva deciziei civile nr. 76/14.11.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe motiv că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 05.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, prin care a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de consilier juridic a numitului C..

Totodată, recurentul a arătat că instanţa a omis să menţioneze calea de atac a recursului în dispozitivul hotărârii atacate şi, ulterior, a expus pe larg aspecte referitoare la statutul profesiei de consilier juridic.

La 29.08.2024, recurentul a depus la dosar un memoriu, în cadrul căruia şi-a prezentat propriul raţionament referitor la situaţia de fapt care a generat disputa între părţi.

Recurentul nu a indiciat niciuna din ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 28.11.2024, instanţa supremă a pus în vedere recurentului să depună la dosar dovada calităţii de reprezentant a doamnei D., în vederea complinirii neregularităţii procedurale, în raport cu art. 177 C. proc. civ.

Ulterior, la 24.02.2025, recurentul a depus la dosar note scrise şi înscrisuri, arătând, în esenţă, că semnatara cererii de recurs, doamna D., exercită profesia de consilier juridic şi că aceasta îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu recurentul.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a recurentului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., "În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar (...)".

În cauză, recurentul A., persoană fizică, este reprezentat în proces de doamna D., care, potrivit propriilor susţineri şi înscrisuri depuse la dosar, exercită profesia de consilier juridic.

Însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 514/2003, activitatea de consilier juridic se poate exercita numai în serviciul unei persoane juridice şi exclusiv în temeiul unui raport juridic de muncă în sens larg, şi anume, fie în calitate de funcţionar public - la autorităţi şi instituţii publice, fie în calitate de salariat, aşadar prin încheierea unui contract individual de muncă, în condiţiile reglementate de Codul Muncii, având în vedere distincţiile arătate prin art. 2 şi 3 din aceeaşi lege.

Totodată, art. 4 din aceeaşi lege prevede că activitatea consilierului juridic constă în asigurarea consultanţei, asistenţei şi reprezentării exclusiv în favoarea autorităţii/instituţiei publice sau persoanei juridice cu care acesta are raporturi de muncă, în vederea apărări drepturilor şi intereselor legitime ale acestora.

Prin urmare, consilierul juridic nu poate, în această calitate profesională, să reprezinte în instanţă o persoană fizică.

Înalta Curte notează că a admite posibilitatea ca un consilier juridic să reprezinte o persoană fizică în instanţă ar însemna o extindere, în mod contrar legii, a atribuţiilor conferite acestei profesii, dincolo de prevederile Legii nr. 514/2003.

De altfel, condiţiile de exercitare a profesiei de consilier juridic, reglementate de Legea nr. 514/2003, şi cele ale profesiei de avocat, reglementate de Legea nr. 51/1995, nu pot fi puse sub semnul echivalenţei, astfel cum în mod eronat susţine recurentul; aceasta deoarece consilierii juridici îşi desfăşoară activitatea exclusiv în baza unui raport juridic de muncă în sens larg, în timp ce avocaţii sunt liber-profesionişti, fiecare având propriile reguli privind formele şi limitele exercitării atribuţiilor, iar consilierul juridic nu deţine prerogativa de a asista sau reprezenta persoane fizice în justiţie.

Astfel, având în vedere lipsa dovezii calităţii de reprezentant a recurentului, semnatar al cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, în raport cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte procura judiciară autentificată sub nr. x/16.12.2021, dată numitei D., Înalta Curte reţine că aceasta nu poate valorificată în cadrul prezentului recurs, întrucât mandatul acordat vizează două litigii, respectiv dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, soluţionate definitiv, prin deciziile civile nr. 2091/23.04.2024 şi nr. 4088/24.06.2022 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. De altfel, prezentul litigiu are la bază un incident procedural disjuns din dosarul nr. x/2021, cauză soluţionată în mod definitiv, în care partea nu mai justifică un interes procesual actual.

Prin urmare, Înalta Curte va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, iar în temeiul art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a recurentului.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 53/2024 din 10.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Afacerilor Externe, B. şi Guvernul României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2025.