Insolvency Law: Extinguishment of Pre-Opening Civil Actions and Misapplication of RIL No. 19/2022 to Non-Insurance Debtors
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to declare the plaintiff creditor’s action extinguished and leaving the defendant debtor’s insolvency proceedings in force. The dispute arose from a civil claim for the restitution of 95,260 kg of raw rubber and related damages filed against a debtor company prior to the opening of its general insolvency proceedings; after initial adjudication on the merits by the first-instance court, the appellate court intervened to apply procedural insolvency rules. The appellate court relied on Article 75(1) final sentence of Law No. 85/2014, which extinguishes pending civil actions against a debtor once insolvency proceedings are opened. The High Court rejected the creditor’s argument that Article 75(2)(a) or the 2022 Recourse in the Interest of the Law (RIL) No. 19/2022 prevented the extinction of the claim, clarifying that the RIL decision and specific insolvency exceptions apply only to insurance companies in bankruptcy or to appeals filed by the debtor, whereas this case involved a limited liability company debtor and an appeal filed by the creditor, thereby confirming the correct application of the general rule that the creditor’s claim must be asserted within the insolvency proceeding rather than through continued civil litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 307 C. proc. civ, art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, art. 75 din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014; Insolvency Law: Extinguishment of Pre-Opening Civil Actions and Misapplication of RIL No. 19/2022 to Non-Insurance Debtors: The dispute arose from a civil claim for the restitution of 95,260 kg of raw rubber and related damages filed against a debtor company prior to the opening of its general insolvency proceedings; after initial adjudication on the merits by the first-instance court, the appellate court intervened to apply procedural insolvency rules. The appellate court relied on Article 75(1) final sentence of Law No. 85/2014, which extinguishes pending civil actions against a debtor once insolvency proceedings are opened. The High Court rejected the creditor’s argument that Article 75(2)(a) or the 2022 Recourse in the Interest of the Law (RIL) No. 19/2022 prevented the extinction of the claim, clarifying that the RIL decision and specific insolvency exceptions apply only to insurance companies in bankruptcy or to appeals filed by the debtor, whereas this case involved a limited liability company debtor and an appeal filed by the creditor, thereby confirming the correct application of the general rule that the creditor’s claim must be asserted within the insolvency proceeding rather than through continued civil litigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServed as the procedural legal basis for the court's final decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 20.07.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. Slatina, solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i restituie, din custodia sa, cantitatea de 95.260 kg, reprezentând amestec de cauciuc nevulcanizat (banda de rulare), evaluată la suma de 238.150 RON, fără T.V.A., respectiv la suma de 295.306 RON, valoare fără T.V.A. 24% înainte de modificarea normei fiscale; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese cominatorii, în cuantum de 168.610,20 RON, precum şi la plata de daune moratorii în sumă de 167.656,20 RON, cu cheltuieli judecată.
La 30.09.2016, pârâta B. S.R.L. Slatina a formulat o cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la ridicarea cantităţii de marfă depozitată temporar în incinta punctului de lucru din comuna Teslui şi la plata sumei de 127.649,80 RON, reprezentând contravaloare marfă livrată şi parţial aflată în custodia sa, respectiv 19.260 kg.
Prin încheierea din 06.07.2018, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cauzei, ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din perspectiva art. 307 C. proc. civ.
La 11.07.2019, pârâta a comunicat instanţei faptul că împotriva sa a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, fiind numit lichidator judiciar provizoriu C.., prin sentinţa nr. 289/20.05.2019, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.
La termenul din 04.10.2022, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a repus pe rol cauza.
Prin sentinţa nr. 488/21.12.2022, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate acţiunea şi cererea reconvenţională.
Împotriva acestei sentinţe, toate părţile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 321/16.06.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelurile, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului.
Prin decizia nr. 613/12.12.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a constatat încetată acţiunea reclamantei, reţinând incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei decizii din urmă, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii aceleiaşi curţi de apel.
În motivare, după prezentarea parcursului judiciar, recurenta a arătat că demersul său a avut ca scop pronunţarea unei hotărâri, în baza probelor administrate, în vederea determinării, cuantificării, lărmuirii, delimitării riguroase a creanţei sale asupra debitoarei; de altfel, subliniază că judecata cauzei pe fond a fost suspendată aproape 2 ani, fiind indusă menţinerea incertitudinii cu privire la creanţa sa asupra debitoarei, aceasta fiind înscrisă condiţionat, sub sancţiune sau condiţie suspensivă.
Potrivit recurentei, pentru astfel de creanţe, dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 prevăd că nu se suspendă ca efect al deschiderii insolvenţei căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor începute de un creditor înainte de deschiderea procedurii.
Recurenta a mai evidenţiat anumite aspecte doctrinare referitoare la regimul provizoratului din insolvenţă, susţinând că judecătorul sindic şi lichidatorul juridic aşteaptă soluţia definitivă a instanţei civile pe fondul dreptului, pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra creanţei.
În continuare, recurenta a arătat că aduce critici cu privire la modul în care instanţa de apel a aplicat art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, în contextul raportului juridic dedus judecăţii, reţinând considerentele de la paragraful 169 al deciziei nr. 17/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii.
În susţinerea recursului, a mai subliniat că instanţa de apel nu a observat decizia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, nr. 19/2022, care a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul (...) faţă de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanţelor înainte de deschiderea acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept".
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 25.03.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La 08.05.2024, recurenta a răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 07.11.2024, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de apel greşit a aplicat art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 75/2014, invocând în sprijinul poziţiei sale decizia nr. 19/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru judecarea recursului în interesul legii, ceea ce ar exclude suspendarea de drept a căilor de atac formulate de debitorul faţă de care a fost deschisă procedura falimentului împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiunile unor creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, anterior deschiderii procedurii.
Înalta Curte constată că recurenta porneşte de la o premisă eronată, potrivit căreia decizia anterior menţionată s-ar aplica în cauză; aceasta deoarece decizia RIL nr. 19/2022 vizează o situaţie juridică distinctă, şi anume dreptul societăţilor de asigurare sau reasigurare aflate în procedura falimentului de a promova căi de atac împotriva hotărârilor prin care au fost obligaţi la plata de despăgubiri în temeiul poliţelor RCA emise anterior, excluzând astfel posibilitatea suspendării de drept a judecării căilor de atac promovate de asigurătorul falit.
Or, în cauză nu este implicată nicio societate de asigurare sau reasigurare, pârâta fiind societate cu răspundere limitată - împotriva căreia a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, astfel că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu îi sunt aplicabile.
În plus, apelul nu a fost formulat de debitoare - pârâta, ci de către creditoarea A. S.R.L., aspect esenţial pentru analiza incidenţei art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014, dispoziţie care priveşte căile de atac formulate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor începute anterior deschiderii procedurii, ipoteză care în cauză nu se regăseşte.
În concluzie, instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, având în vedere că împotriva debitoarei B. S.R.L. a fost deschisă procedura insolvenţei, iar hotărâre a rămas definitivă.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte va înlătura motivul de casare examinat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, pentru toate considerentele prezentate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 613/2023 din 12.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., prin administrator special D. şi prin administrator judiciar C..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2025.