Conflict of jurisdiction resolved in favor of the Dambovita District Court for labor claims by judicial staff against their employing court

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 18.03.2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la recunoaşterea şi acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor a unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 01.08.2016 la zi şi pentru viitor, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, şi la plata diferenţei drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referinţa sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 01.08.2016 la zi şi pentru viitor, la care să se aplice o majorare de 25% raportat la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1 - Dispoziţii comune din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională a Legii nr. 153/2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plata a acestor diferenţe de drepturi salariale, de la scadenţa sumelor cuvenite reclamanţilor până la plata lor efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1713/01.10.2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a evocat ipotezele reglementate de art. 127 C. proc. civ. şi a reţinut că devin incidente numai după ce se constată necompetenţa tuturor instanţelor teritorial competente potrivit regulii de drept comun, în speţă cea instituită de art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii. Astfel, examinând prioritar competenţa instanţelor de la domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă al reclamanţilor, cu aplicarea dispoziţiilor art. 59 C. proc. civ. şi ale art. 269 alin. (3) din Codul muncii referitoare la coparticiparea procesuală, a apreciat că dispoziţiile derogatorii ale Codului muncii instituie o competenţă teritorială exclusivă, ce nu poate fi înlăturată, iar cele ale 127 C. proc. civ. devin incidente numai în ipoteza în care instanţa la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea sau cea inferioară acesteia este aceeaşi cu cea în circumscripţia căreia reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă.

În continuare, reţinând că reclamanţii puteau opta între tribunalele din judeţele Argeş, Olt şi Vâlcea, pe criteriul domiciliului lor şi al locului de muncă, dar şi împrejurarea că pentru tribunalele Argeş şi Vâlcea, ambele arondate Curţii de Apel Piteşti, sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., a stabilit că trebuia sesizat Tribunalul Olt, întrucât nu are calitate de pârât, nici nu reprezintă locul de muncă al reclamanţilor, aşadar nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi nu poate fi înlăturată competenţa teritorială exclusivă a acestuia instituită de art. 269 din Codul muncii.

Astfel învestit, Tribunalul Olt, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 39/28.01.2025, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei, a reţinut că cererea reclamanţilor, având natura juridică a unui conflict de muncă, formulată potrivit art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, atrage incidenţa dispoziţiilor Codului muncii sub aspectul determinării instanţei competente, dar şi aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. - faţă de calitatea de pârât a Tribunalului Argeş, instanţă legal competentă, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, să judece prezentul litigiu de muncă, prin prisma locului de muncă al reclamanţilor. A statuat că, în temeiul normelor de drept evocate, titularii demersului judiciar şi-au exercitat dreptul de opţiune reglementat legal, alegând Tribunalul Dâmboviţa, ca instanţă de acelaşi grad aflată circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află tribunalul competent după criteriul locului lor de muncă.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii, în calitate de personal auxiliar şi conex la Tribunalul Argeş, au învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti deţinând calitatea de pârâţi, împrejurare ce impune verificarea incidenţei ipotezelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Totodată, formularea acţiunii în condiţiile art. 59 C. proc. civ. ce reglementează coparticiparea procesuală, atrage incidenţa art. 269 alin. (3) din Codul muncii, potrivit căruia, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea de chemare în judecată poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reţine că parte din reclamanţi au calitatea prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., acţiunea fiind de competenţa instanţei în cadrul căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea, respectiva instanţă având totodată şi calitatea de pârât în cauză.

În atare situaţie, în prezenta cauză se regăseşte atât ipoteza reglementată la alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., cât şi cea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol.

Prin urmare, cu respectarea prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având caracter imperativ asupra determinării instanţei competente, reclamanţii s-au adresat Tribunalului Dâmboviţa, instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Piteşti, în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2025.