Competence for age-limit compensation of former parliamentarians: social security right under Law No. 263/2010 vs. administrative act under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 26.02.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Senatul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că ordinul nr. 220/20.03.2021 prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă acordată în baza Legii nr. 96/2006 a fost declarat neconstituţional şi să-i plătească indemnizaţia în cuantum de 51.432 RON, cuvenită pentru perioada 01.03.2021-30.06.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 4343/06.06.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, a reţinut că determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza este strâns legată de stabilirea naturii juridice a indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006. Astfel, prin prisma acestui act normativ, evocând şi dispoziţii din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 393/2004 şi Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi deciziile nr. 22/20.01.2016 şi nr. 581/20.07.2016, pronunţate de Curtea Constituţională a României, a stabilit că indemnizaţia supusă analizei nu are natura juridică a unui drept de asigurări sociale, ci reprezintă un beneficiu pecuniar sui generis, acordat în temeiul unui act administrativ cu caracter individual emis de Camera Deputaţilor, devenind incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel învestită, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 249/30.09.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia civilă, complet specializat în soluţionarea de litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, a statuat că indemnizaţia pretinsă de reclamant poate fi asimilată drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, întrucât se acordă foştilor parlamentari ca urmare a împlinii vârstei de pensionare legale, iar art. 49 din Legea nr. 96/2006 făcea trimite la acest act normativ, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 care stabilesc competenţa tribunalelor pentru asemenea litigii, în consecinţă stabilind competenţa Tribunalului Vaslui, pe criteriu domiciliului reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. 11/08.01.2025, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că litigiul nu poate fi asimilat unui conflict de muncă, întrucât indemnizaţia prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu este acordată în temeiul unui raport de muncă, ci prin efectul legii, fiind o măsură de protecţie a mandatului de parlamentar şi a titularului său, astfel că nu poate fi inclusă nici în categoria celor reglementate de Legea nr. 263/2010, nefiind un drept de asigurări sociale plătit din bugetul fondului de pensii. A statuat că reprezintă un beneficiu pecuniar plătit de la bugetul de stat în considerarea exercitării unei demnităţi publice, iar condiţia referitoare la acordarea ei la împlinirea vârstei legale de pensionare nu-i schimbă natura juridică, şi, cum actul de încetare a plăţii acesteia este un act administrativ cu caracter individual, devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţinând Curţii de Apel Iaşi.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă care a generat conflictul negativ de competenţă a fost determinată de calificarea juridică pe care instanţele aflate în conflict au dat-o indemnizaţiei pentru limită de vârstă reglementate de art. 49 din Legea nr. 96/2006, a cărei plată reclamantul o pretinde de la pârâţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputaţii şi senatorii care îndeplineau condiţiile vârstei standard de pensionare sau ale vârstei standard reduse, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aveau dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeşi pentru un nou mandat, data de la care se acorda un astfel de drept fiind, conform dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, cea a acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Aşadar, indemnizaţia cuvenită deputaţilor şi senatorilor pentru limită de vârstă era asimilată, sub imperiul prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006, drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată şi condiţionată de data la care titularilor acestei indemnizaţii li se acordau drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

Faptul că această indemnizaţie pentru limită de vârstă îndeplinea o funcţie similară pensiei pentru limită de vârstă, având natura juridică a unui drept de asigurări sociale acordat în considerarea compensării unor riscuri şi interdicţii sporite în comparaţie cu asiguraţii din sistemul public de pensii, rezultă din Expunerea de motive care a însoţit proiectul Legii nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Totodată, prin deciziile nr. 900/15.12.2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274/22.12.2020 şi nr. 678/28.11.2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119/12.12.2023, Curtea Constituţională a statuat că indemnizaţia pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, astfel că se încadrează în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

În acest context, întrucât competenţa de soluţionare a cauzei trebuie determinată în raport cu natura şi obiectul litigiului - drepturi de asigurări sociale, este exclusă competenţa instanţei de contencios administrativ, chiar dacă acordarea sau încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limita de vârstă reglementate de art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a dispus prin ordin al Parlamentului României, ce are natura juridică a unui act administrativ individual.

Prin urmare, cauza de faţă intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 152 şi ale art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", tribunalul fiind competent a soluţiona litigiile în primă instanţă.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2025.