Peremption of recourse due to six-month inactivity in pension dispute suspension proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled that the appellant’s recourse was perished (perimat), effectively terminating the appeal against the intermediate court’s suspension order, thereby leaving the suspension of the underlying civil appeal in force. The case involved a social security dispute where the appellant challenged a first-instance civil judgment against a county pension house; the appellate court had suspended the appeal pursuant to Article 411(1) point 2 of the Code of Civil Procedure, and the appellant subsequently filed a recourse against that suspension. The High Court found that the recourse remained inactive for more than six months due to the parties' fault, with no grounds for interruption or suspension under Articles 417 and 418 of the Code of Civil Procedure, and applied the statutory rule of perimire ex lege under Articles 416, 420, and 494 of the Code of Civil Procedure to declare the recourse perished from its own motion.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ; Peremption of recourse due to six-month inactivity in pension dispute suspension proceedings: Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţii, apel, recurs, revizuire şi a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025
Asupra constatării perimării recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin încheierea din 20.04.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1986/01.11.2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29.08.2023, sub nr. x/2021/a1.
Prin încheierea din 15.05.2024, Înalta Curte a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului, iar prin rezoluţia din 20.01.2025, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus citarea părţilor.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţii, apel, recurs, revizuire şi a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare de la judecarea procesului.
Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 15.05.2024, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură.
În aceste condiţii, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 20.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2025.