CMR prescription period for transport loss claims and nullity of cassation appeal for lack of legal grounds

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă la 22.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele, în solidar, la plata sumei de 62.859,75 euro (306.378,42 RON), reprezentând contravaloare mărfuri transportate şi a cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, în consecinţă, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe calea întâmpinării, pârâta S.C. B. S.A. a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi inadmisibilităţii acţiunii, în subsidiar, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă la 23.03.2022 sub nr. x/2022, reclamanta D.. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele, în solidar, să-i plătească suma de 62.859,75 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii mărfii obiect al contractului de transport încheiat cu pârâta S.C. A. S.R.L., asigurată la pârâta S.C. B. S.A., dobânda legală penalizatoare calculată până la data plăţii efective a debitului principal, precum şi cheltuielile de judecată.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, ambele pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, şi a invocat excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi prematurităţii acţiunii, iar în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a solicitat conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021, ambele înregistrate pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea din 08.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, a dispus conexarea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 662/20.12.2023, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a respins excepţiile prematurităţii formulării acţiunii, lipsei calităţii de reprezentant, prescripţiei dreptului material la acţiune şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L., în acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L., în acţiunea formulată de reclamanta D.. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D.. şi a obligat pârâta S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 62.859,75 euro, cu titlu de prejudiciu, şi dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la 07.01.2021 până la plata integrală a debitului, precum şi suma de 6.713,98 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi suma de 6.000 euro, onorariu avocat. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 62.869,75 euro, cu titlu de prejudiciu şi suma de 6.669 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe civile, S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi D.. au declarat apel, iar S.C. B. S.A. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 308/A/14.06.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de S.C. A. S.R.L., a anulat ca netimbrat apelul formulat de S.C. C. S.R.L. şi a respins apelul incident promovat de S.C. B. S.A. A admis apelul declarat de D.. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de aceasta, a obligat în solidar pârâtele S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 62.869,75 euro, cu titlu de prejudiciu, a dobânzii legale penalizatoare aferentă, calculată de la 07.01.2021 până la plata integrală a debitului pricipal, precum şi a cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 3.360 RON, taxă judiciară de timbru şi 29.863,80 RON, onorariu avocat; a menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii acţiunii formulate de D.., ca prescrisă, admiterii acţiunii sale şi obligării pârâtelor S.C. C. S.R.L. şi S.C. B. S.A., în solidar, să-i plătească suma pretinsă prin acţiune.

În motivare, a susţinut că acţiunea promovată de D.. este prescrisă, în temeiul art. 2.521 alin. (2) C. civ., coroborat cu art. 32 din Convenţia CMR, fiind incident termenul de prescripţie de 1 an, care a început să curgă la 14.03.2021 şi s-a împlinit la 14.03.2022; a arătat că nu este aplicabil termenul de prescripţie de 3 ani, întrucât nu se confirmă cerinţa dolului sau culpei sale în prestarea activităţii de transport.

Totodată, a apreciat ca fiind nelegală statuarea instanţei de apel cu privire la reţinerea unei cauze de întrerupere a cursului prescripţiei, prin efectul comunicării notificării din 10.01.2022 - întrucât nu a primit-o, ci a fost returnată expeditorului de către Poşta Română, sau ca urmare a transmiterii, prin poşta electronică, a facturii de marfă, la 08.01.2021, recurenta susţinând că nici acest mod de comunicare nu a fost dovedit.

În continuare, a prezentat actele juridice care au generat raporturile contractuale dintre părţile litigiului şi împrejurările în care s-a produs prejudiciul, din care s-a născut dreptul său de a primi despăgubiri de la societatea de asigurare, al cărei refuz tacit de plată a determinat-o să formuleze cererea de chemare în judecată.

Recurenta a susţinut că, spre deosebire de acţiunea formulată de D.., care este prescrisă, cererea sa îndreptată împotriva asigurătorului este formulată în termenul de prescripţie de 2 ani, ce guvernează contractul de asigurare, iar pretenţiile sale sunt întemeiate.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ., şi nulităţii acestuia, prin prisma art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea lui ca nefondat.

Examinând cu prioritate aceste excepţii, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă subliniază că excepţia inadmisibilităţii primează excepţiei nulităţii, întrucât vizează legalitatea învestirii instanţei de recurs, context în care, conform art. 248 (2) C. proc. civ., se impune soluţionarea acesteia cu precădere.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a susţinut că recursul de faţă este inadmisibil, întrucât are ca obiect plata unor despăgubiri de către asigurător, iar conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în materia asigurărilor nu sunt susceptibile de recurs, fiind definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, prin hotărârea atacată au fost soluţionate două cereri principale, cea promovată de S.C. A. S.R.L. împotriva partenerului său din contractul de transport şi asigurătorului, şi cea formulată de D.. împotriva societăţilor care au efectuat transportul mărfurilor sale şi a societăţii de asigurare, care au fost conexate prin încheierea din 08.06.2022, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, fiind judecate împreună.

Astfel, evaluarea naturii şi obiectului litigiului relevă împrejurarea că pretenţiile părţilor rezultă, în principal, din executarea contractului de transport, iar nu exclusiv din raporturile de asigurare, împrejurarea care conduce la concluzia că decizia recurată nu este pronunţată într-o materie în care recursul să fie suprimat, aşadar calea de atac promovată este admisibilă, în temeiul art. 483 C. proc. civ.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în cazurile de casare prevăzute de lege, întrucât controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analiza memoriului de recurs relevă faptul că titulara căii extraordinare de atac nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci a reiterat motivele evocate prin cererea de apel, cele două memorii fiind identice, fără să expună o critică punctuală, care să vizeze dezlegările oferite prin decizia instanţei de prim control judiciar, singura care formează obiect al recursului de faţă.

Înalta Curte notează, referitor la situaţia procesuală a societăţii recurente - având calitate de reclamantă în dosarul nr. x/2021 şi de pârâtă în cererea conexă obiect al dosarului nr. x/2022 - că, prin sentinţa civilă nr. 662/20.12.2023, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei D.. şi a admis în parte acţiunea acestei societăţi, obligând S.C. A. S.R.L. să-i plătească suma de 62.859,75 euro, cu titlu de prejudiciu şi dobânda legală penalizatoare aferentă, precum şi cheltuielile de judecată; totodată, tribunalul a admis în parte şi acţiunea S.C. A. S.R.L. şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să-i plătească suma de 62.869,75 euro, cu titlu de prejudiciu şi suma de 6.669 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 308/A/14.06.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei tribunalului, statuând că excepţia prescripţiei a fost corect soluţionată de prima instanţă, prin prisma termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 32 alin. (1) teza a II-a din Convenţia CMR. Totodată, instanţa devolutivă de control judiciar a examinat criticile acestei apelante cu privire la greşita reţinere de către tribunal a efectului întreruptiv al termenului de prescripţie produs de comunicarea notificării formulate de D.., analizând în concret probatoriul administrat în cauză.

Cu toate acestea, în recurs, autoarea căii de atac a reluat criticile prezentate instanţei de apel, urmărind reevaluarea argumentelor sale de către instanţa supremă, deşi acestea au fost examinate de curtea de apel, care a răspuns motivelor identice cu cele cuprinse în memoriul de recurs.

Astfel, prin reluarea criticilor deja cenzurate în apel, recurenta urmăreşte, practic, să obţină o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt conform viziunii proprii asupra chestiunilor litigioase, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

Va respinge şi cererea intimatei-reclamante D.., de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că această parte a ataşat concluziilor scrise, în copie, o factură fiscală, document care în lipsa dovezii plăţii onorariului de avocat nu este apt să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 308/A/14.06.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge cererea intimatei-reclamante D.. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 februarie 2025.