Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute under Law 272/2004 and tardiness of appeal against constitutional challenge rejection

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului. Cadrul procesual.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, la data de 11 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI NEAMŢ, solicitând instanţei: în temeiul art. 122 alin. (4) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, să-i fie încheiat contract de muncă; să i se reconstituie vechimea în muncă şi să se constate existenţa unui raport de muncă cu pârâta D.G.A.S.P.C. Neamţ, în perioada septembrie 2017 până în prezent.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 58 alin. (1) lit. a) şi art. 61 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 272/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 921 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantă.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârile recurate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta.

Pentru termenul din data de 22.03.2024, apelanta-reclamantă a înaintat la dosar o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004.

Prin decizia nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 921 din 20 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI NEAMŢ, ca fiind nefondat.

Prin încheierea de şedinţă publică din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 122 alin. (3) din Legea 272/2004, formulată de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimata- pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, precum şi împotriva încheierii de şedinţă publică din 25 septembrie 2024, a declarat recurs reclamanta A., la data de 30.09.2024 (data email-ului de expediere, fila x), de altfel, o simplă declaraţie de recurs, iar motivele recursului au fost înaintate ulterior, tot prin email, la data de 11 noiembrie 2024 .

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 11.11.2024, sub nr. x/2023.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 11 aprilie 2023, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 19 noiembrie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 921 din 20 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă.

Faţă de obiectul litigiului, care vizează cererea recurentei-reclamante de a-i fi încheiat contract de muncă, să i se reconstituie vechimea în muncă şi să se constate existenţa unui raport de muncă cu intimata- pârâtă D.G.A.S.P.C. Neamţ în perioada septembrie 2017 până în prezent, în temeiul art. 122 alin. (4) din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, reiese că este vorba despre un litigiu de muncă.

În continuare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite".

În aceste condiţii, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Bacău este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ.. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din materia conflictelor de muncă.

Vor fi avute în vedere, totodată, dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii, statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al recurentei, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

Prin urmare, de vreme ce recurenta-reclamantă a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susţine că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiţie, în condiţiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Regimul căii extraordinare de atac este reglementat de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare…".

Aceste dispoziţii speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în cazul nerespectării termenului de declarare şi/sau motivare a recursului, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 statuează asupra termenului de declarare a recursului, care trebuie să fie de 48 de ore de la pronunţare, fără nicio excepţie.

În privinţa termenului de motivare a căii de atac, având în vedere că partea este încunoştinţată ulterior de considerentele care susţin soluţia instanţei, de la comunicarea hotărârii atacate curge un alt termen de 48 de ore pentru formularea şi depunerea motivelor recursului, în raport de prevederile art. 470 alin. (5) raportat la art. 494 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva încheierii de şedinţă publică din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte constată că acesta a fost comunicat, prin poşta electronică, la data de 30 septembrie 2024, iar motivele recursului au fost formulate ulterior şi transmise la dosar tot prin poşta electronică, la data de 11 noiembrie 2024, deci după expirarea termenului prevăzut de lege.

În concret, încheierea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău la data de 25 septembrie 2024, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 26 septembrie 2024 şi s-a împlinit pe data de 27 septembrie 2024, ora 24:00.

Aşadar, recurenta trebuia să declare calea de atac în termen de 48 de ore de la pronunţare, având posibilitatea de a depune motivele recursului în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii instanţei.

Faţă de data pronunţării încheierii recurate a curţii de apel, respectiv 25 septembrie 2024, într-o zi de miercuri, Înalta Curte constată că termenul de declare a căii extraordinare de atac a început să curgă de la ora zero a zilei de joi, 26 septembrie 2024 şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de vineri, 27 septembrie 2024, recurenta având posibilitatea declarării recursului în cursul zilelor de joi şi vineri, însă din înscrisurile ataşate la dosar rezultă că recursul a fost transmis, prin e-mail, abia la data de 30 septembrie 2024, luni, ora 08:33.

Înalta Curte mai observă însă că, deşi încheierea recurată a fost comunicată la data de 01 noiembrie 2024, la dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs la 11 noiembrie 2024, deci tot cu nerespectarea termenului legal.

În concluzie, având în vedere că termenul de declarare a recursului expira la data de 27 septembrie 2024, ora 24:00, iar recurenta A. a formulat calea de atac la data de 30 septembrie 2024, ora 08:33, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată, recursul fiind depus cu nerespectarea termenului legal, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 521/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Anulează, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 25 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.