Recourse annulled for lack of legal grounds challenging suspension of trial due to unjustified absence

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată

Prin încheierea de şedinţă publică din data de 23 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind apelul formulat de apelanta-debitoare S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva sentinţei civile nr. 774/27.05.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele-creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Sector 2 a Finanţelor Publice, Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 şi intimata-debitoare S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea A. S.R.L. - prin administrator B., solicitând admiterea recursului şi dispunerea redeschiderii judecăţii cauzei de apel, în vederea soluţionării acestuia.

În recursul său, neîntemeiat în drept, recurenta-debitoare a susţinut, în esenţă, următoarele:

În fapt, prin cererea de apel formulată în dosarul cauzei, recurentul B., în calitate de administrator al A. S.R.L., a solicitat instanţei de judecată admiterea apelului declarat în condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., art. 175 alin. (1) şi art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, în condiţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., a solicitat repunerea în termenul cererii de apel formulate.

În vederea soluţionării apelului declarat, instanţa a stabilit prim termen de judecată la data de 23.04.2024 şi, pentru soluţionarea cererii de apel pe fondul cauzei, instanţa a stabilit în sarcina sa asigurarea dovezilor de la O.N.R.C.G. Bucureşti, cu obligaţia respectării intervalului de 10 zile de la comunicarea citaţiei.

Arată că, în acest sens, s-a adresat instituţiei sus-menţionate şi, datorită formalităţilor ce ţin de procedurile interne de funcţionare ale acestei instituţii, cererea a fost înregistrată la data de 18.04.2024.

Prin cererea din data de 22.04.2024, înregistrată în dosarul cauzei civile nr. x/2019, a solicitat instanţei acordarea unui nou termen de judecată în cauză, în vederea ataşării înscrisurilor doveditoare eliberate ulterior acestei date de către O.N.R.C.G. Bucureşti.

Prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2019, din data de 23.04.2024, instanţa de apel a respins solicitarea, dispunând suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, având în vedere situaţia factuală prezentată şi dispoziţiile deciziei nr. 1019 din 07.06.2023 a I.C.C.J., recurenta-debitoare a solicitat admiterea recursului şi dispunerea redeschiderii judecăţii cauzei de apel, în vederea soluţionării acestuia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 26.09.2024, sub nr. x/2019.

Intimatele nu au formulat întâmpinare la recurs.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 21 noiembrie 2019, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 10 decembrie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 25 februarie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac potrivit dispoziţiilor legale, în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

În speţă, se constată că recursul, neîntemeiat, de altfel, în drept pe vreunul dintre cazurile enumerate prin prevederile pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în vreunul din motivele de recurs dintre cele de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. aceasta, în condiţiile în care recurenta-debitoare prezintă, în calea extraordinară de atac, aspectele de fapt din apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc încheierea recurată.

Astfel, verificând încadrarea criticilor din cererea de recurs a recurentei- debitoare A. S.R.L.- prin administrator B., în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că, în realitate, aceasta nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să se circumscrie cel puţin unui motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentei se referă, în realitate, doar la aspecte ce ţin de situaţia de fapt a cauzei, cu referire la stadiul procesului la termenul când a fost dispusă suspendarea judecării cauzei.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului, controlul judiciar este limitat la verificarea legalităţii hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul (eventuale demersuri întreprinse la O.N.R.C.) ori parcursul procesului, în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţa devolutivă.

În alţi termeni, faţă de cerinţa legală de a motiva propriu-zis calea de atac, recurenta-debitoare avea obligaţia să invoce, punctual, motivele de nelegalitate identificate prin raportare la judecata realizată de această instanţă, având în vedere că obiectul recursului îl constituie încheierea dată în apel, iar instanţa de recurs se pronunţă exclusiv din perspectiva legalităţii.

Prin urmare, susţinerile recurentei, prezentate drept motive de recurs, nu conţin critici în sens propriu asupra hotărârii recurate, care să vizeze în mod special considerentele încheierii instanţei de apel, aşa cum, de altfel, este şi firesc într-o cale de atac, cu atât mai mult în calea de atac a recursului care, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Astfel, pentru toate argumentele arătate, prezentarea din cererea de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii încheierii recurate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, va anula recursul declarat de recurenta-debitoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L., prin administrator B., împotriva încheierii de şedinţă publică din data de 23 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.