Appeal lapsed for inactivity after insolvency stay; peremption leaves lower dismissal intact.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2025

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 94/A din 21 noiembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 53 din 21 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, şi a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâta B. S.A. Focşani împotriva aceleiaşi sentinţe.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., la data de 24 ianuarie 2014.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 06.02.2014, sub nr. x/2011.

La termenul de judecată din 7 noiembrie 2014, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului, măsură menţinută ulterior prin încheierea de şedinţă din 13 martie 2018.

De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, incidentul perimării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin C. proc. civ. legiuitorul a instituit, referitor la buna administrare a justiţiei, exigenţe care privesc, între altele, ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare la data iniţierii procesului (22.09.2011), incidentă în cauză:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

(3) În materie comercială termenul de perimare este de şase luni."

Perimarea este, deci, sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni, în materie comercială. Acesteia i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, de desistare, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, se constată că prin încheierea de şedinţă din data de 7 noiembrie 2014 s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dată fiind deschiderea procedurii insolvenţei împotriva intimatei.

Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Vrancea, în raport cu care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, a fost soluţionat definitiv încă de la data de 20.09.2022. Această dată reprezintă momentul de debut al termenului de perimare de 6 luni, întrucât de la acest moment părţile au avut posibilitatea de a solicita reluarea judecăţii, încetând cauza de suspendare.

Se constată, astfel, că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 249 C. proc. civ. de la 1865, şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 250 - 251 din acelaşi Cod, acest termen împlinindu-se la data de 20.03.2023.

Pentru aceste motive, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva deciziei civile nr. 94/A din 21 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.