Peremption of cassation appeal: calculation of lapse period after suspension due to co-plaintiff death and unnotified succession vacancy proceedings

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 20.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta E. S.A. să dispună constatarea caracterului abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a) şi c), art. 7 lit. l), art. 7 ultimul paragraf şi art. 9 lit. f), i), j) şi art. 9 ultimul paragraf liniuţele 2 şi 3 din Contractele de credit nr. x din 27.04.2006 şi nr. x din 09.11.2007, precum şi a clauzelor abuzive cuprinse în art. 4 şi 5 din Actul Adiţional nr. 1/14.09.2006, constatarea caracterului abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 1, art. 3, art. 4b2, art. 5.2 lit. b), art. 5.5, art. 6 lit. e), f), g), h), i), art. 7.1 lit. d), m), x), art. 7.2 lit. c), f), j), k), art. 8 lit. c), art. 9 lit. h), l), art. 9 ultimul paragraf, art. 10 paragraful 2, art. 12, art. 14, art. 18 lit. d) şi e) din Contractul de credit RBD/M4U/Do169/270515 din 27.05.2015, înlăturarea din contracte a clauzelor constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate necuvenit şi a dobânzii legale aferente acestor sume, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 7248 din 31 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B., C. şi D., ca neîntemeiată; a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 5 lit. c) din contractele de credit nr. x din 27.04.2006 şi nr. x din 09.11.2007, sub aspectul modificării dobânzii în funcţie de fluctuaţia dobânzilor pe piaţa bancară şi a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 9 lit. l) din contractul de credit nr. x din 27.05.2015.

Împotriva acestei sentinţe şi încheierii de şedinţă din data de 17.10.2019 a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 3253 din 21.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins apelul formulat de A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.10.2019 şi sentinţei civile nr. 248/31.10.2019 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II civilă ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 3253 din 21.10.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs A..

Prin încheierea pronunţată la 13 octombrie 2021, Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că la dosarul cauzei nu s-a depus listă cu numele şi adresa moştenitorilor defunctei D., decedată la data de 16 august 2021.

Prin decizia civilă nr. 297 din 06 septembrie 2023, Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul declarat de A..

Împotriva deciziei civile nr. 297 din 06 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac arată că prin încheierea din 13.10.2021 a fost suspendată de drept judecarea cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din cauza faptului că la data de 16 august 2021 a decedat intimata D.. Mai arată recurentul că la data de 15 iunie 2022 Curtea de Apel Bucureşti a analizat din oficiu excepţia perimării, pe care a respins-o cu motivarea că până la împlinirea termenului de opţiune succesorală, respectiv, 16 august 2022, acţionează un impediment legal în ceea ce priveşte posibilitatea recurentului de a ieşi din pasivitate. Astfel, arată recurentul, termenul de perimare începe să curgă după ce termenul de opţiune succesorală, prevăzut de art. 1103 C. civ., se împlineşte.

În continuare, recurentul arată că la data de 23.08.2022, faţă de faptul că dreptul de opţiune succesorală nu a fost exercitat de nicio persoană, acesta a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului1 Bucureşti o acţiune prin care a solicitat constatarea vacanţei succesorale. Mai arată că prin sentinţa nr. 5827 din 06.06.2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi rămasă definitivă la data de 17.07.2023, s-a constatat că defuncta D. nu are nici un moştenitor legal sau testamentar şi a fost stabilit ca unic moştenitor Municipiul Bucureşti.

Recurentul susţine că deşi la data de 07.07.2023 a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, curtea de apel a admis la data de 06.09.2023 excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimat recursul.

Potrivit recurentului, decizia atacată este nelegală deoarece a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ.. În acest sens, autorul recursului susţine că termenul de perimare nu s-a împlinit la 16 ianuarie 2023, contrar celor reţinute de curtea de apel, deoarece începând cu data de 23.08.2022 a operat suspendarea termenului de perimare, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ.. Suspendarea termenului de perimare a durat până la data de 17.07.2023, când a rămas definitivă sentinţa nr. 5827/06.06.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1, conchide recurentul.

Totodată, recurentul arată că a fost nevoit să apeleze la procedura vacanţei succesorale pentru a introduce moştenitorii, ceea ce constituie un motiv temeinic care l-a împiedicat să stăruie în judecata recursului, termenul de perimare fiind astfel suspendat pe toată durata procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 Autorul recursului susţine că procedura judiciară la care a apelat este prevăzută de lege, respectiv de dispoziţiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 şi are aceeaşi finalitate ca şi procedura notarială.

În ceea ce priveşte instituţia curatorului special prevăzută de art. 1136 C. civ., recurentul învederează că raportat la circumstanţele cauzei, nu s-ar fi putut aplica deoarece pe de o parte, nu existau active în patrimoniul succesoral care să acopere cheltuielile curatorului, iar pe de altă parte, numirea curatorului special de către notar era exclusă deoarece acţiunea care face obiectul prezentei cauze nu este îndreptată împotriva moştenirii defunctei.

În concluzie, recurentul susţine că acţiunile acestuia de a demara procedura judiciară pentru constatarea vacanţei succesorale imediat după expirarea termenului de opţiune succesorală, dovedeşte că nu a stat în pasivitate, iar fără demararea şi finalizarea acestei proceduri nu se putea indica moştenitorul defunctei D. şi nu se putea solicita reluarea judecăţii recursului.

În drept recurentul a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata F. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată la 12 februarie 2025, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recurentul-reclamant a invocat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de apel a pronunţat hotărârea prin care a constatat perimată cererea, cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Instanţa supremă reţine că susţinerile recurentului-reclamant prin care arată că termenul de perimare nu s-a împlinit la 16 ianuarie 2023, deoarece începând cu data de 23.08.2022 a operat suspendarea termenului de perimare, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., nu pot fi primite.

Instanţa supremă reţine că potrivit art. 416 C. proc. civ.: " (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată. ", iar potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ.:

"Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Din prevederile legale enunţate rezultă că perimarea va putea fi dispusă în cazul constatării îndeplinirii anumitor condiţii, respectiv: învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac, rămânerea cauzei în nelucrare pentru un termen de cel puţin 6 luni, lăsarea cauzei în nelucrare din motive imputabile părţii.

Înalta Curte reţine că în speţă, din istoricul litigiului dedus judecăţii, rezultă că la data de 13.10.2021 a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că la data de 16 august 2021 a intervenit decesul intimatei D..

De asemenea, instanţa supremă constată că prin încheierea din 15 iunie 2022, a fost respinsă excepţia perimării, curtea de apel constatând că până la data împlinirii termenului de opţiune succesorală, operează un impediment legal în ceea ce priveşte ieşirea reclamantului din pasivitate.

Aşadar, instanţa supremă constată că în mod legal a reţinut curtea de apel că termenul de perimare de 6 luni se impune a fi calculat în raport de data de 16.08.2022, dată la care s-a împlinit termenul de opţiune succesorală conform art. 1103 C. civ., sens în care, termenul de perimare s-a împlinit la data de 16.01.2023.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului, potrivit cărora de la 23.08.2022, până la 17.07.2023, când a rămas definitivă sentinţa nr. 5827/06.06.2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr. x/2022, a operat suspendarea termenului de perimare, nu pot fi primite întrucât recurentul-reclamant nu a adus la cunoştinţă curţii de apel despre demararea respectivului litigiu, situaţie în care pasivitatea acestuia a fost sancţionată în mod corect prin perimarea cererii de recurs.

Instanţa supremă reţine că procesul civil este guvernat de reguli stricte ce ghidează fiecare etapă, părţile fiind obligate "să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", după cum prevede expres art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul în care părţile, cu precădere reclamantul, nu stăruie în judecată, după ce aceasta a fost suspendată, legiuitorul a prevăzut sancţiunea perimării, având în vedere lipsa unui interes legitim pentru judecată.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că decizia atacată a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, Curtea de Apel Bucureşti reţinând în mod corect că prezentul dosar a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni de zile ulterior datei de 16.08.2022, perioadă în care nu a mai intervenit vreun motiv de întrerupere sau suspendare, sens în care în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 416 C. proc. civ.

Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 297 din 6 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă F. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.437,51 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 297 din 6 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă F. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.437,51 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2025.