Territorial jurisdiction for air transport claims under negative conflict of competence and exclusion of ex officio incompetence

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 25 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la: plata sumei de 750 Euro (echivalentul în RON la cursul din data plăţii) reprezentând compensaţie pentru anularea zborului W6 3752 din 23.10.2022, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004; plata dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, aferenta debitului principal, începând cu data de 23.10.2022 şi până la data plăţii şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a fost întemeiată cererea pe Art. 5 şi 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522, 1523 şi 2002 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1352/2024 din 9 februarie 2024, Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora, cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. rămân aplicabile.

Dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., rămân aplicabile, în contextul în care aceste dispoziţii prevăd că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

Or, reclamanta este un profesionist, iar pârâta este persoană fizică care a încheiat contract de furnizare servicii de comunicaţii electronice, având astfel calitatea de consumator, conform art. 2 din Legea nr. 193/2000.

În acest context s-a reţinut că, întrucât sediul sucursalei pârâtei este în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buftea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la 25 martie 2024 sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 10719/2024 din 7 octombrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând incidenţa în cauză a art. 129 alin. (3) coroborat cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Craiova s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data 23 ianuarie 2025, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte reţine că prezenta cauză are ca obiect o cerere de valoare redusă introdusă de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 750 Euro reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului nr. W6 3752 din 23.10.2022, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE 261/2004.

În motivarea cererii, reclamanta A. S.R.L. a arătat că a încheiat contractul de cesiune de creanţă nr. x cu C., D. şi E., având ca obiect creanţa de 250 Euro pe care fiecare dintre aceştia o deţineau faţă de pârâtă, constând în dreptul de a fi despăgubiţi pentru anularea zborului W6 3752 din 23 octombrie 2022 (Anexa l).

Pârâta a fost notificată cu privire la această cesiune, în data de 24 octombrie 2023 (Anexa 2). Creditorii cedenţi au deţinut un bilet valabil pe ruta Milano - Craiova, pentru zborul W6 3752 (Anexa 3). Acest zbor urma să fie operat de către societatea pârâtă, în calitate de operator efectiv de transport aerian, în data de 23 octombrie 2022, şi să sosească în Craiova la ora 00:10 (a doua zi, 24 octombrie 2022).

La data de 23 octombrie 2022, zborul W6 3752 Milano - Craiova nu a mai decolat, fiind anulat (Anexa 4).

Deoarece zborul a avut ca punct de plecare un aeroport dintr-un stat membru, iar transportatorul este înregistrat, de asemenea, într-un stat membru, drepturile pasagerilor sunt reglementate de Regulamentul CE 261/2004 (Regulamentul), conform art. 3 din Regulament.

Conform art. 5 din Regulament, raportat la art. 73, pasagerii ale căror zboruri au fost anulate au dreptul la o compensaţie forfetară, în funcţie de distanţa dintre punctul de plecare şi cel de sosire.

Prin urmare, creditorii cedenţi trebuiau să fie compensaţi de către transportator, deoarece zborul a fost anulat. Deoarece distanţa dintre Milano şi Craiova este sub 1500 km, creditorii cedenţi trebuiau să fie compensaţi cu suma de 250 Euro fiecare, 750 Euro în total, conform Regulamentului (suma minimă).

Având în vedere că societatea pârâtă se afla în întârziere încă de la data anulării zborului, respectiv data la care s-a născut în patrimoniul acestora obligaţia de a fi despăgubiţi, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, începând cu 23 octombrie 2022 şi până la data achitării efective a debitului.

În acest context, se reţine că în speţă, competenţa teritorială este una relativă, de ordine privată, fiind aplicabilă regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în coroborare cu art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce stabileşte că "instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport", aparţine reclamantului, conform art. 116 din acelaşi Cod.

Prin urmare, suntem în prezenţa unei competenţe de judecată de ordine privată, reclamanta fiind aceea care a înţeles să sesizeze Judecătoria Craiova, prevalându-se în acest sens de dispoziţiile art. 1028 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 6 şi art. 116 C. proc. civ.

De altfel, în timpul procedurii prealabile prevăzute la art. 1030 C. proc. civ., pârâta, deşi legal citată, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, date fiind prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Craiova nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, fiind obligată să procedeze la judecata cererii.

În ceea ce priveşte interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-204/08, referitoare la instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, se constată că aceasta priveşte Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, dar că din considerentele deciziei sus menţionate se desprinde şi ideea că o cerere de compensare, ca urmare a întârzierii/anulării unui zbor poate fi introdusă la libera alegere a pasagerului în cauză, în faţa instanţei în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire al avionului, fără a exclude însă competenţa de la sediul social/sucursalei companiei aeriene, caz în care îşi găsesc pe deplin aplicarea normele art. 116 din C. proc. civ. evocate anterior.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2025.