Extraordinary annulment petition over corporate dividends inadmissible due to substantive dispute disguised as material error

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 16 noiembrie 2020, reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L., D. şi E., prin reprezentant legal F., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pe pârâţii S.C. C. S.R.L. şi D. să-i plătească suma de 600.000 RON, reprezentând dividendele aferente părţilor sociale deţinute de defunctul G. la S.C. C. S.R.L., precum şi cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul D. s-au invocat excepţiile lipsei calităţii sale procesuale pasive, lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în subsidiar, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 2 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului H. şi a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 903 din 27 aprilie 2022 a respins excepţia prescripţiei.

A admis acţiunea formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu C. S.R.L., pe care a obligat-o la plata către moştenitorii testamentari cu titlu universal ai defunctului G. - respectiv reclamantul A. şi pârâta E. - a sumei de 600.000 RON, iar către reclamant şi a sumei de 21.714,73 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. S.R.L. a atacat cu apel atât sentinţa, cât şi încheierea din 2 februarie 2022.

Prin decizia nr. 578 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L., fiind obligată apelanta la plata către intimatul A. a sumei de 2.943,70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Prin decizia nr. 688 din 27 martie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. prin reprezentant legal B. a formulat contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate şi, rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea motivului special de contestaţie în anulare invocat, a arătat că acesta se referă la săvârşirea unei erori materiale, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, existenţa unei erori materiale şi caracterul determinant al acestei erori.

În ceea ce priveşte existenţa unei erori materiale, arată că din motivarea deciziei atacate, rezultă că singurul motiv pentru care instanţa supremă a admis recursul împotriva deciziei civile nr. 578/2023 este acela de a se stabili în rejudecare "măsura în care reclamantul era îndreptăţit să primească dividendele a căror distribuire a fost aprobată prin Decizia Asociatului Unic nr. 10/03.04.2017, reevaluând astfel dispoziţia dată de prima instanţă privind excepţia lipsei calităţii procesuale active", dat fiind că "dividendele ce trebuiau distribuite ulterior decesului testatorului se cuvin reclamantei B. care a devenit proprietar de la data deschiderii moştenirii", aşa cum se reţine prin sentinţa civilă nr. 11449/2017.

Concluzia instanţei referitoare la reanalizarea probatoriului cu privire la persoana îndreptăţită să primească dividendele care trebuiau distribuite anterior decesului defunctului, prin reeavaluarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorului, este rezultatul erorii materiale constând în neobservarea considerentelor sentinţei civile nr. 11449/2017, prin inexistenţa dreptului reclamantei B. asupra dividendelor aferente ca urmare a respingerii cererii modificatoare, formulate în dosarul nr. x/2016.

Această sentinţă fiind definitivă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanta B. nu are dreptul la atribuirea dividendelor nedistribuite ale societăţii C. S.R.L., ceea ce conduce evident la inexistenţa calităţii de persoană îndreptăţită la dividendele acestei societăţi.

In aceste condiţii, casarea deciziei recurate, în vederea reevaluării calităţii procesuale active a contestatorului, prin verificarea identităţii dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, faţă de faptul că "dividendele ce trebuiau distribuite ulterior decesului testatorului se cuvin reclamantei B. care a devenit proprietar de la data deschiderii moştenirii", reprezintă consecinţa directă şi exclusivă a neobservării acestor considerente, precum şi a menţiunii exprese din dispozitiv cu privire la respingerea cererii modificatoare prin care s-a solicitat atribuirea dividendelor nedistribuite.

Aşadar, convingerea privind admiterea recursului şi implicit rejudecarea apelului este rezultatul unei erori materiale involuntare, numai în acest mod putând fi explicabilă concluzia instanţei de recurs, în sensul că ar fi necesară reevaluarea calităţii persoanei îndreptăţite la plata dividendelor, în condiţiile în care, soluţionarea chestiunii privind lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a mamei contestatorului B., a fost deja stabilită cu autoritate de lucru judecat prin considerentele sentinţei civile nr. 11449/2017, neobservate de instanţă.

În acest sens, se susţine că nu este vorba despre o eroare de judecată, întrucât nu se critică raţionamentul instanţei, ci doar se invocă faptul că instanţa nu a observat că, în cazul cererii modificatoare formulate de B., cererea privind atribuirea dividendelor nedistribuite "soluţia este una de respingere în ambele ipoteze", soluţie menţionată inclusiv în dispozitivul sentinţei civile nr. 11449/2017.

Cu referire la caracterul determinant al erorilor materiale săvârşite de instanţă, se arată că eroarea materială săvârşită involuntar de instanţă de recurs, anterior evocată, a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale.

Caracterul erorii materiale involuntare este determinant, întrucât prin respingerea cererii modificatoare s-a dezlegat chestiunea privind lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei B. la atribuirea dividendelor nedistribuite la C. S.R.L., aspect care rezultă atât din soluţia de respingere cât şi din motivarea acesteia.

Prin urmare, în cazul în care instanţa de recurs ar fi observat aceste considerente, soluţia ar fi fost diferită, întrucât reevaluarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active prin raportare la faptul că "dividendele ce trebuiau distribuite ulterior decesului testatorului se cuvin reclamantei B. care a devenit proprietar de la data deschiderii moştenirii" este de natură a încălca efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, potrivit căruia, dezlegarea unei chestiuni litigioase nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre judecătorească.

Pentru aceste considerente, se consideră îndreptăţit să solicite admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată în scris şi depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, la 20 ianuarie 2025, intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

La 3 februarie 2025, contestatorul a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

Analizând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest text legal are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin decizia atacată, Înalta Curte a admis recursul şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de apel să verifice calitatea procesuală activă a reclamanţilor I., să verifice dacă aceştia au moştenit dreptul la dividende pentru a avea calea contencioasă aleasă pentru valorificarea acestui drept.

În prezenta cauză, Înalta Curte observă că autorul căii de atac este nemulţumit, în realitate, de modul în care a fost soluţionat recursul, susţinând că instanţa supremă, prin admiterea recursului şi implicit rejudecarea apelului a săvârşit o eroare materială involuntară. Doar în acest mod îşi explică partea concluzia instanţei de recurs, în sensul că ar fi necesară reevaluarea calităţii persoanei îndreptăţite la plata dividendelor, în condiţiile în care, soluţionarea chestiunii privind lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a mamei contestatorului B., a fost deja stabilită cu autoritate de lucru judecat prin considerentele sentinţei civile nr. 11449/2017 neobservate de instanţă.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanţa de recurs a analizat motivele de casare invocate prin memoriul de recurs nu poate face obiectul contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate eventuale greşeli de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părţilor la rejudecarea căii de atac în care a fost pronunţată o hotărâre definitivă.

Aceste critici nu pot fi circumscrise noţiunii de eroare materială, întrucât ele vizează pretinse greşeli ce ţin de actul de judecată realizat de instanţa de recurs, care nu pot să fie invocate în cadrul contestaţiei în anulare, unde instanţa este ţinută să verifice incidenţa motivelor limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, întrucât aspectele dezvoltate de contestator nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare invocat, ci reprezintă, în realitate, motive pentru exercitarea căii de atac a recursului, ele nu pot fi evaluate în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii şi nu pentru că dezlegarea cauzei nu ar fi fost bine soluţionată, în conformitate cu opiniile contestatorului.

Aşa fiind, pentru toate argumentele în fapt şi în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei nr. 688 din 27 martie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inamisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei nr. 688 din 27 martie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii D., C. S.R.L. şi E. prin reprezentant legal F..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2025.