Limits of annulment of arbitration award under stricto sensu motivation defects versus substantive violations of mandatory law

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/29.07.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata costurilor şi a profitului în valoare totală de 15.419.087,96 RON (fără TVA) şi la plata taxei pe valoare adăugată aferentă acestora; obligarea CNAIR la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor menţionate în primul capăt de cerere, calculată începând cu data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu arbitral.

Prin sentinţa arbitrală nr. 67 din 20 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul arbitral nr. x/2019, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta-reclamantă.

A fost respinsă excepţia puterii de lucru judecat invocată de ambele părţi, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de formulare a unor noi pretenţii, invocată de pârâta-reclamantă.

A fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta-pârâtă, astfel cum a fost precizată şi s-a dispus prelungirea duratei de execuţie a lucrărilor cu 321 de zile.

A fost obligată pârâta-reclamantă la plata următoarelor sume: 1.182.222,52 RON - costuri cu personalul; 195.020,78 RON - costuri cu garanţia de bună execuţie; 101.868,42 RON - costuri cu asigurările; 97.337,09 RON - costuri administrative cu organizarea de şantier; 442.420,77 RON - costuri pregătire revendicare; 3.147.833,53 RON - costuri indirecte aferente perioadei de prelungire a duratei de execuţie cu 321 de zile până la 29.07.2016; 3.266.872,93 RON - costuri cu articole generale aferente perioadei de prelungire a duratei de execuţie cu 321 de zile până la 29.07.2016; 257.076,82 RON - profit rezonabil aferent perioadei de prelungire a duratei de execuţie cu 321 de zile; 2.699.391 RON - dobânda penalizatoare aferentă costurilor de mai sus, calculată începând cu data de 15.07.2016 până la data de 27.04.2023 potrivit sub-clauzei 14.8 din Contract (4.75% pe an), datorată şi în continuare, până la plata debitului principal.

A fost admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata TVA, dacă este datorată, în condiţiile legii. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă.

A fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 471.348,01 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Prin încheierea de îndreptare, din 31 august 2023, a sentinţei arbitrale nr. 67 din 20 iulie 2023, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a dispus: rectificarea erorii de calcul constând în numărul de zile aferente perioadei 15.07.2016-27.04.2023 ca fiind 2477 de zile în loc de 2387 de zile; rectificarea sumei acordate cu titlu de dobândă penalizatoare aferentă debitului de 8.690.625,86 RON, ca fiind 2.800.900,68 RON în loc de 2.699.391 RON; rectificarea procentului de admitere a cererii de arbitrare, ca fiind 56,61% în loc de 56,14%; rectificarea sumei reprezentând cheltuieli arbitrale admise ca fiind 475.287,05 RON în loc de 471.348,01 RON; rectificarea sumelor componente ale sumei reprezentând cheltuielile arbitrale ca fiind: 213.144,47 RON taxă arbitrală aferentă sumei admise, în loc de 211.374,85 RON; 180.848,95 RON onorarii avocaţiale, în loc de 179.347,47 RON; 80.450,79 RON onorariu expert B., în loc de 79.782,85 RON; rectificarea erorii materiale constând în numărul de zile de extensie de timp solicitate de reclamantă, menţionate în sub-titlul 7.9 ca fiind 452 de zile în loc de 482 de zile.

Împotriva încheierii interlocutorii din 16 martie 2020 şi a sentinţei arbitrale nr. 67/2023, astfel cum a fost îndreptată, lămurită completată prin încheierea de îndreptare din 31 august 2023 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2019, petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. a formulat acţiune în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 29 septembrie 2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 38/2024 din 28 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare a încheierii interlocutorii din 16 martie 2020 şi a sentinţei arbitrale nr. 67/20.07.2023 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2019, formulată de petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A., în contradictoriu cu intimata A. prin reprezentant legal A. - Sucursala România.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o noua judecată aceleiaşi curţi de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În contextul criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de fond a făcut aplicarea art. 608 alin. (1) lit. g) din acelaşi Cod, stricto sensu cu încălcarea art. 425 şi art. 6 C. proc. civ.

În acest sens, arată că prin instituirea art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., voinţa legiuitorului a fost să fie supus controlului statal nu doar aspectul formal al existenţei motivării (considerentelor) ca şi structură a hotărârii arbitrale, ci şi conţinutul considerentelor, caracterul pertinent, complet, omogen, convingător al motivării.

În acest context, recurenta susţine că, deşi a arătat că tribunalul arbitral a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 1538 C. civ. la momentul respingerii cererii reconvenţionale, dispoziţiile imperative ale art. 595 din C. proc. civ. la momentul stabilirii cuantumului cheltuielilor arbitrale, instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind plata TVA-ului, încălcând dispoziţiile art. 5 din C. proc. civ. Curtea de Apel Bucureşti respingând fără nicio analiză criticile CNAIR, arătând într-o singură frază faptul că acestea privesc aspecte care ţin de reanalizarea chestiunilor de fond ale litigiului şi nu pot face obiectul analizei din perspectiva prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Încălcarea, prin hotărârea arbitrală, a unor dispoziţii imperative ale legii reprezintă critici care duc la desfiinţarea hotărârii arbitrale, chiar dacă acestea nu se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., ci art. 608 alin. (1) lit. h) din acelaşi Cod, judecătorul fondului, în virtutea rolului său activ are căderea de a încadra criticile invocate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 608 C. proc. civ.

Aşadar, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi a cerceta, în mod efectiv, criticile de nelegalitate invocate de CNAIR S.A. în cadrul acţiunii în anulare, au fost nesocotite principiile fundamentale ale procesului civil - dreptul CNAIR S.A. la un proces echitabil şi dreptul de acces la justiţie din perspectiva dublului grad de jurisdicţie.

Prin urmare, dreptul la un proces echitabil, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţa, care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenta, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte.

În acest sens, recurenta apreciază că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea formulată la 16 iulie 2024, intimatul-reclamant a invocat excepţia de netimbrare, precum şi excepţia nulităţii recursului, ir pe fond respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

La 3 februarie 2025, recurenta-pârâtă a depus note scrise în combaterea excepţiilor solicitând înlăturarea acestora ca nefondate.

În ceea ce priveşte excepţia de netimbrare, Înalta Curte a luat act de declaraţia reprezentantului intimatei, în sensul că aceasta nu va mai fi susţinută, raportat la măsurile dispuse prin încheierea din 17 septembrie 2024.

Înalta Curte va examina cu precădere excepţia nulităţii recursului invocată de intimată, prin întâmpinare, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care stabileşte condiţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Raportând dispoziţiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 5 şi 6 ale art. 488 C. proc. civ.. În ce priveşte dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurenta a expus în fapt greşelile, care în opinia sa, au dus la pronunţarea unei soluţii netemeinice şi nelegale.

Aprecierea acestor argumente şi măsura în care se încadrează în cerinţele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanţa de recurs, aşa încât, în situaţia dată nu va putea fi reţinută excepţia invocată de intimată privind nulitatea recursului în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, critică subsumată motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

Cu referire la pretinsele încălcări ale prevederilor procedurale, recurenta susţine că instanţa de fond a făcut aplicarea art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., stricto sensu cu încălcarea art. 425 şi art. 6 din acelaşi Cod, fără însă a dezvolta această critică şi a arăta care dintre considerentele instanţei de fond au condus la încălcarea acestor dispoziţii legale.

În cauză, se constată că recurenta a atacat hotărârea arbitrală în cadrul acţiunii în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive: g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri".

Astfel, recurenta susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1538 C. civ., criticând raţionamentul tribunalului arbitral din perspectiva respingerii cererii reconvenţionale şi a reţinerii faptului că nu există nicio întârziere în cauză a antreprenorului.

Aceasta în contextul în care, în cadrul acţiunii în anulare, petenta CNAIR a arătat că tribunalul arbitral ar fi reţinut obligaţia dovedirii existenţei unui prejudiciu contrar dispoziţiilor art. 1538 alin. (1) şi (4) C. civ. şi ar fi apreciat în mod neîntemeiat că CNAIR nu a suferit niciun prejudiciu prin faptul că recepţia la terminarea lucrărilor a fost efectuată la 7 decembrie 2016.

În acest sens, se constată că criticile referitoare la modul de soluţionare a cererii reconvenţionale şi motivarea modului în care a fost stabilit procentul de admitere a pretenţiilor sunt neîntemeiate, aspecte corect reţinute de către instanţa de fond care a apreciat că reanalizarea aspectelor de fond ale litigiului nu pot face obiectul analizei din perspectiva prevederilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., întrucât petenta nu a criticat sentinţa arbitrală în sensul că aceasta nu cuprinde motivele soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale.

În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cheltuielilor arbitrale, în cadrul acţiunii în anulare, petenta CNAIR a arătat că tribunalul arbitral nu ar fi motivat pertinent modul de stabilire a procentului de admitere a cererii de arbitrare de 56,61 %, procent la care s-a raportat la momentul stabilirii cheltuielilor arbitrale, însă petenta putea critica sentinţa arbitrală doar din perspectiva eventualelor lipsuri de motivare, în raport cu temeiul evocat - art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa de fond nu ar fi putut să aprecieze dacă soluţia tribunalului arbitral a încălcat prevederile art. 595 C. proc. civ., pentru că nu a fost învestită cu o acţiune în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) din acelaşi Cod, potrivit cărora, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, întrucât prevederile privind cheltuielile arbitrale nu sunt norme imperative, în sensul arătat de dispoziţiile evocate.

Referitor la nesoluţionarea capătului de cerere privind plata TVA, în cadrul acţiunii în anulare, petenta CNAIR a susţinut că tribunalul arbitral ar fi refuzat să soluţioneze capătul de cerere al reclamantei A. privind plata TVA şi că nu ar fi motivat soluţia dată cu privire la această cerere.

In cauză, instanţa de fond a considerat în mod legal că o asemenea critică nu poate face obiectul unei acţiuni în anulare, întemeiate pe art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., având în vedere că lipsa soluţionării unui capăt de cerere nu este avută în vedere de dispoziţiile evocate, însă eventuala nesoluţionare a unui capăt de cerere al reclamantei profită pârâtei, astfel că, aceasta din urmă nu are niciun interes procesual să modifice sentinţa şi, prin urmare, această critică este şi lipsită de interes.

Într-o altă critică, recurenta susţine încălcarea principiilor de drept, susţinându-se că instanţa de fond nu ar fi analizat criticile sale din acţiunea în anularea ceea ce poate fi rezonabil asociat unei denegări de dreptate, încălcării principiului înfăptuirii justiţiei pe mai multe grade de jurisdicţie şi a dreptului la un proces efectiv şi echitabil la nivelul căii de atac.

Aceste critici au fost în mod corect respinse de către instanţa de fond, din perspectiva încadrării acestora în aria de reglementare a art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) coroborate cu art. 22 alin. (6) C. proc. civ., fiind în prezenţa unei căi extraordinare de atac, instanţa nu ar fi putut analiza criticile CNAIR din altă perspectivă, iar judecătorul fondului nu se putea substitui petentei pentru încadrarea criticilor formulate în cadrul art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., în condiţiile în care, acţiunea în anulare a fost întemeiată doar pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. g) din acelaşi Cod.

Aşadar, nu poate fi analizată încălcarea principiilor de drept procesual din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în contextul în care, recurenta susţine că această încălcare se datorează nemotivării sentinţei recurate, aspect distinct avut în vedere de pct. 6 al art. 488 din acelaşi Cod.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reţinut că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În raport de cele reţinute, Înalta Curte apreciază şi această critică a fi nefondată, întrucât contrar susţinerilor recurentei, hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei şi, prin urmare, motivarea hotărârii este temeinică şi nu încalcă prevederile evocate, în cauză nefiind incidentă ipoteza nemotivării sentinţei atacate.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, întrucât instanţa şi-a expus într-o manieră clară şi convingătoare argumentaţia de fapt şi de drept, raţionamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluţiei de respingere a acţiunii în anulare.

Raportat la argumentele expuse în cuprinsul acţiunii în anulare şi la motivele de recurs, instanţa supremă constată că nu au fost invocate critici care să ducă la concluzia că hotărârea atacată nu cuprinde dispozitivul şi motivele şi care ar putea conduce la desfiinţarea sentinţei atacate şi nici nu s-a dovedit că aceasta nu ar arăta data şi locul pronunţării ori că nu ar fi semnată de arbitri.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A. prin reprezentant legal A. Sucursala România privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-reclamantă A. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 15.695,93 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocaţial dovedite prin înscrisurile aflate la dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. să plătească intimatei-reclamante suma de 15.695,93 RON constând în onorariu avocaţial.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 38/2024 din 28 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o va obliga la plata sumei de 15.695,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 38/2024 din 28 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. prin reprezentant legal A. SUCURSALA ROMÂNIA.

Obligă recurenta la plata sumei de 15.695,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2025.