Inadmissibility of recourse against final public procurement dispute decision under two-tier appeal regime
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the plaintiff-claimant against the appellate court’s decision, thereby upholding the lower appellate court’s ruling that rejected the claim for contractual penalties and confirmed the finality of that appellate decision. The dispute concerned a 4.2 million RON claim for contractual penalties under a public procurement contract for oil exploration works, where the plaintiff sought to challenge the appellate judgment that had reversed the trial court’s award of the penalties. The decisive legal basis for dismissing the appeal was the specific procedural regime for public procurement disputes under Law No. 101/2016, which limits judicial remedies to a single level of appeal (no further appeal to the Supreme Court), rendering the Supreme Court judgment the final and definitive resolution of the matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of recourse against final public procurement dispute decision under two-tier appeal regime: The dispute concerned a 4.2 million RON claim for contractual penalties under a public procurement contract for oil exploration works, where the plaintiff sought to challenge the appellate judgment that had reversed the trial court’s award of the penalties. The decisive legal basis for dismissing the appeal was the specific procedural regime for public procurement disputes under Law No. 101/2016, which limits judicial remedies to a single level of appeal (no further appeal to the Supreme Court), rendering the Supreme Court judgment the final and definitive resolution of the matter.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited to justify the priority examination of the exception of inadmissibility over the merits of the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ la 2 mai 2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. - societate în reorganizare, prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. obligarea pârâtei la plata sumei de 4.215.749,33 RON cu titlu de penalităţi contractuale calculate pentru perioada 25.11.2019 - 25.01.2023.
Prin sentinţa nr. 358/2023 din 27 septembrie 2023, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. şi a obligat pârâta C. S.A. la plata sumei de 4.215.749,33 RON reprezentând penalităţi contractuale pentru perioada 25.11.2019-25.01.2023.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii, întrucât este nelegală şi neîntemeiată.
Prin decizia nr. 143/2024 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei nr. 358/2023 din 27 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Sibiu, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., fiind dispusă restituirea către apelanta C. S.A. a contravalorii taxei de timbru în valoare de 24.131,24 RON achitată în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Prin întâmpinarea depusă la 24 septembrie 2024 intimata-pârâtă a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recurenta a depus la 8 octombrie 2024 răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susţinerilor ca nefondate.
La termenul din 6 februarie 2025, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să o admită, în considerarea următoarelor:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa a admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei nr. 358/2023 din 27 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Sibiu, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ce avea ca obiect pretenţii decurgând dintr-un litigiu privind executarea unui contract de achiziţii publice.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.
În speţa de faţă, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunţată în calea de atac a apelului ce a format obiectul unui litigiu în pretenţii, ca urmare a câştigării de către societatea reclamantă, la 26 noiembrie 2018, a licitaţiei organizate de pârâtă pentru atribuirea contractului de achiziţie nr. x din 4 februarie 2019.
Obiectul contractului l-a reprezentat executarea şi finalizarea proiectului "Lucrări pregătitoare provizorii, foraj şi probe de producţie la sonda de Explorare 9 Urziceni Vest", fiind încheiat între pârâta C., în calitate de achizitor şi reclamanta A. S.A., în calitate de executant.
În cauză, s-a reţinut că în cadrul unui litigiu anterior, dosarul nr. x/2020, instanţele au stabilit în mod definitiv în sarcina pârâtei C. să fie obligată la plată către reclamanta A. S.A. a sumei de 3.643.695,62 RON cu titlu de cheltuieli suplimentare generate de execuţia contractului nr. x/04.02.2019, în acest sens fiind avute în vedere sentinţa nr. 133/C/23.03.2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi decizia nr. 379/2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
În raport de caracterul contractului de care se prevalează recurenta, contract de achiziţie publică, o formă de contract administrativ, se constată că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
Astfel, la momentul depunerii cererii pe rolul Tribunalului Sibiu la 2 mai 2023 şi, ţinând cont de faptul că obiectul cauzei era executarea unui contract de achiziţii publice, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, care prevăd că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară".
În acest sens, se constată că sentinţa civilă nr. 358/2023 din 27 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Sibiu era supusă apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, în cauză fiind incidente prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., iar împotriva acestei sentinţe a fost formulat apel, soluţionat prin decizia civilă nr. 143/2024 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, care are caracter definitiv; dispoziţiile Legii nr. 101/2016 prevăzând două faze procesuale, context în care, hotărârea putea fi atacată numai cu apel, ceea ce conduce la inadmisibilitatea prezentei căii de atac.
Prin dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător şi prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentei căi de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că, nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei nr. 143/2024 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva deciziei nr. 143/2024 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2025.