Nullity claim over notarized property sales fails; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă la data de 08.03.2021, reclamantul A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/13.02.2020 de către B..

Prin cererea completatoare formulată, reclamantul a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 de către BNI C..

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 50 din 05.07.2022, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A., a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta D. S.R.L., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele D. S.R.L., E. S.R.L., şi F. S.R.L.; totodată, a luat act că pârâta D. S.R.L. urmează a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate, cu privire la soluţia de respingere a acţiunii, ca neîntemeiată, menţinerea în rest a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 564A din 06.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.R.L., E. S.R.L. şi F. S.R.L. ca nefondat.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la data de 24.05.2023, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a acestei hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi modificată.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat că în mod greşit instanţa de apel a apreciat ca fiind tardiv formulat motivul de apel referitor la lipsa calităţii procesual pasive a societăţii D. S.R.L..

În realitate, recurentul a arătat că a invocat lipsa calităţii procesual pasive a societăţii D. S.R.L. în faţa instanţei de fond a Tribunalului Giurgiu, prin cererea de modificare a acţiunii introductive, deoarece această pârâtă nu are calitate procesual pasivă cu privire la unul dintre petite, respectiv cel privind unul dintre cele două contracte care fac obiectul cauzei, anume contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 de către BNI C., în care pârâta D. S.R.L. nu este parte contractuală.

Această critică recurentul a arătat că a invocat-o şi prin cererea de apel, iar nesoluţionarea sa echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei şi cu nemotivarea acestei hotărâri.

A doua critică invocată de recurent se referă la faptul că instanţa de apel nu a mai analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active, excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta D. S.R.L..

De asemenea, recurentul a invocat greşita respingere de către instanţa de apel a criticii privind nemotivarea hotărârii apelate şi statuarea nefondată a instanţei de apel în sensul că nu a dovedit cazurile de nulitate absolută a celor două contracte de vânzare cumpărare.

Astfel, deşi a evocat cazurile de nulitate absolută, instanţa de apel a apreciat greşit că aceste motive nu pot fi analizate şi reţinute pe calea unei acţiuni de drept comun, ci de către judecătorul sindic al debitoarei D. S.R.L., conform legii insolvenţei procedura fiind desfăşurată de lichidatorul judiciar, care are oportunitatea valorificării bunurilor debitoarei, iar judecătorul sindic nu poate cenzura aceste vânzări.

Recurentul a reiterat situaţia de fapt şi parcursul procesual al cauzei, concluzionând că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au analizat motivele de nulitate arătate şi cererea modificatoare, privind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 de către BNI C., ceea ce echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei şi cu nemotivarea acestei hotărâri.

A precizat recurentul că aceste contracte de vânzare cumpărare s-au întocmit fără a avea un extras de carte funciară valabil pentru această tranzacţie, cerinţă imperativă în cazul tranzacţiilor imobiliare, precum şi că nu s-a respectat condiţia publicităţii imobiliare prevăzută de lege.

De asemenea, a invocat şi faptul că lichidatorul judiciar G. a încheiat această vânzare fără acordul judecătorului sindic, fără ca acesta să aprobe raportul de activitate, fără a exista un raport de evaluare, fără a fi finalizat inventarul bunurilor imobile ale societăţii D. S.R.L., iar preţul stabilit este neserios, nereal şi derizoriu faţă de preţul pieţei.

Recurentul a mai solicitat să se aibă în vedere că acest contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/04.03.2020 s-a întocmit în judeţul Vrancea, imobilul fiind situat în judeţul Giurgiu, cu încălcarea competenţei notarului public, preţul de înstrăinare fiind unul derizoriu, în dauna societăţii pe care o reprezintă, fiind revândut cu un profit de aproximativ 25% mai mare, în favoarea pârâtelor.

Pentru toate acestea, a solicitat să se aibă în vedere existenţa cazurilor de nulitate absolută, prevăzute de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ., art. 1179 alin. (1) pct. 2 şi art. 1183 C. civ., lipsa bunei credinţe, precum şi cauza de nulitate prevăzută de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ. şi art. 1179 alin. (1) pct. 3 şi art. 1231-1232 C. civ., respectiv obiect incorect determinat şi ilicit, preţ nerezonabil.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 06.03.2024, intimata-pârâtă D. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, ca nemotivat, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29.06.2023 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., fiind fixat prim termen de judecată la data de 26.03.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecată cauzei.

La data de 16.09.2024, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind stabilit termen de judecată la data de 14.01.2025, când instanţa, după dezbateri contradictorii, a dispus reluarea judecăţii şi a rămas în pronunţare asupra recursului declarat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost respins apelul declarat de reclamatul A., fiind menţinută soluţia dispusă de prima instanţă, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de constatarea a nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/13.02.2020 de către B. şi a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. x din 04.03.2020 de BNI C..

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că nu a fost dovedit niciun caz de nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare menţionate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., invocând încălcarea unor dispoziţii de drept material şi a unor dispoziţii de drept procesual, urmărind să obţină casarea hotărârii atacate şi constatarea temeiniciei acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice contestate.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanţei de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant, care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate şi nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

O primă critică invocată se referă la faptul că instanţa de apel a apreciat ca fiind tardiv formulat motivul de apel referitor la lipsa calităţii procesual pasive a societăţii D. S.R.L., critică pe care recurentul a arătat că a invocat-o prin cererea de apel, iar nesoluţionarea sa echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei şi cu nemotivarea acestei hotărâri.

Critica recurentului este nefondată, având în vedere statuările instanţei de apel din cuprinsul deciziei atacate, în sensul că atât timp cât pârâtele nu au exercitat calea de atac a apelului, soluţia pronunţată asupra excepţiilor a rămas definitivă, dobândind autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte reţine că legea procesual civilă stabileşte că autoritatea de lucru judecat se ataşează hotărârii prin care se soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, art. 430 alin. (1) C. proc. civ., precum şi asupra unei chestiuni litigioase, dezlegate în cuprinsul considerentelor, art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, în cauză, a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii de către pârâta D. S.R.L., excepţii care au fost soluţionate de către prima instanţă şi asupra cărora nu s-a formulat apel de către pârâta D. S.R.L..

Astfel, în mod legal Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a statuat că nu mai pot fi reevaluate argumentele intimatelor pârâte referitoare la respectivele excepţii, neputând fi repuse în discuţie chestiunile litigioase tranşate definitiv.

Prin urmare, nu corespund realităţii susţinerile recurentului în sensul că instanţa de apel ar fi omis să se pronunţe cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a societăţii D. S.R.L. sau că decizia recurată nu ar conţine o motivare corespunzătoare în această privinţă, astfel încât prima critică invocată este nefondată.

A doua critică formulată de recurent, cu referire la greşita respingere de către instanţa de apel a criticii privind nemotivarea hotărârii apelate este, de asemenea, neîntemeiată.

Instanţa de apel, în considerentele deciziei atacate a precizat că, într-adevăr, motivarea oferită de prima instanţă este deficitară, însă această situaţie a fost înlăturată prin motivarea corespunzătoare a Curţii de Apel Bucureşti, fiind analizate toate susţinerile reclamantului, astfel încât, în conformitate cu art. 175 alin. (1) C. proc. civ., motivarea insuficientă a sentinţei tribunalului şi, respectiv, vătămarea reclamantului, au fost înlăturate prin motivarea deciziei de către instanţa de apel.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a tratat, în detaliu, şi a motivat corespunzător, toate argumentele şi susţinerile reclamantului privind cauzele de nulitate invocate, concluzionând în mod întemeiat că nu a fost dovedit niciun caz de nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare menţionate mai sus.

Deşi, în susţinere, recurentul a invocat existenţa cazurilor de nulitate absolută, prevăzute de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ., art. 1179 alin. (1) pct. 2 şi art. 1183 C. civ., lipsa bunei credinţe, precum şi cauza de nulitate prevăzută de art. 1247, coroborat cu art. 1250 C. civ. şi art. 1179 alin. (1) pct. 3 şi art. 1231-1232 C. civ., respectiv obiect incorect determinat şi ilicit, preţ nerezonabil, Înalta Curte constată că înşiruirea acestor texte de lege nu este de natură a proba legalitatea criticilor formulate.

Comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din aşa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe. Însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca autorul recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

Astfel, susţinerile îmbracă doar aparenţa unor critici de nelegalitate, în condiţiile în care ele nu mai pot fi luate în analiză, fiind deja dezlegate prin decizia pronunţată în apel, pe fondul litigiului.

Totodată, se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, o eventuală netemeinicie a deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinute în cauză.

Faptul că se fac trimiteri la anumite dispoziţii legale, fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept, care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Or, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

De asemenea, este relevant faptul că instanţa de apel a efectuat o justă analiză a motivelor de nulitate invocate în susţinerea acţiunii deduse judecăţii, în timp ce, prin memoriul de recurs, nu sunt reliefate critici concrete de nelegalitate ale deciziei recurate.

Toate argumentele invocate sunt suficiente pentru a reţine caracterul nefondat al motivelor de casare invocate de către recurentul reclamant, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reţine vreo încălcare sau greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material şi de drept procesual indicate prin cererea de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 564 A din 6 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 564 A din 6 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2025.