Public authorities win caducity appeal on ski-contract claims; appellate ruling quashed and remanded for insufficient reasoning.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 02.10.2012, reclamanţii Oraşul Buşteni - prin primar şi Consiliul Local al Oraşului Buşteni, în contradictoriu cu pârâta OMU BUCEGI S.R.L., au solicitat să se constate caducitatea contractului de asociere în participaţiune nr. 1629 din 13 martie 2000 şi a actului adiţional nr. x din 9 aprilie 2001, încheiate între Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi pârâtă, cu consecinţa desfiinţării contractului de asociere în participaţiune şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că între cele două părţi a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 1629/2000, plus un act adiţional, obiectul acestui contract fiind construirea şi exploatarea unor obiective economice, turistice, spaţii comerciale, hoteluri, contract încheiat în conformitate cu prevederile art. 251-256 din Codul comercial.

Potrivit contractului, participarea Consiliului Local Buşteni constă în atribuirea în folosinţă a terenurilor necesare realizării obiectului actului şi care fac parte din fondul forestier, aflat în administrarea Ocolului Silvic Azuga, care îşi desfăşoară activitatea şi pe raza oraşului Buşteni, aceste terenuri urmând a fi scoase din fondul forestier naţional.

S-a mai arătat că pârâta ar fi urmat să participe cu fonduri şi asistenţă tehnică pentru realizarea lucrărilor de amenajare, construcţii montaj pentru pârtiile de schi, telecabine, telescaun, etc.

În baza Legilor nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 247/2005 şi a H.G. nr. 890/2005, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere a emis Hotărârea nr. 4617 din 10 august 2006, prin care s-a dispus restituirea în natură a 2.529,7 ha teren cu vegetaţie forestieră aflate pe raza oraşului Buşteni, A..

Această Hotărâre nr. 4617/2006 a făcut obiectul multor procese derulate pe o perioadă de câţiva ani, prin care pârâta a urmărit desfiinţarea acestei hotărâri, toate acţiunile în justiţie fiind respinse, ca neîntemeiate.

În paralel cu acţiunile menţionate mai sus, pârâta a promovat o altă acţiune împotriva sa (dosar nr. x/2005), solicitând obligarea de a pune în aplicare angajamentele contractuale prevăzute în contractul de asociere în participaţiune nr. 1629/2000, fiind menţionate opt capete de cerere.

Judecarea cauzei a fost declinată de la Judecătoria Sinaia în favoarea Tribunalului Prahova, fiind înregistrată sub nr. x/2005, iar prin sentinţa civilă nr. 623/24.05.2006, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea reclamantei OMU BUCEGI S.R.L. şi astfel au fost obligaţi să pună în aplicare angajamentele contractuale din contractul de asociere în participaţiune.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta OMU BUCEGI S.R.L., iar prin decizia nr. 52/18.05.2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul formulat de OMU BUCEGI S.R.L., a admis apelul reclamanţilor şi a modificat în parte sentinţa nr. 623/2006, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea principală formulată de pârâta din prezenta cauză.

Curtea de Apel Ploieşti a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie, lucrare efectuată de către expert B..

Drept urmare, pe baza îndrumărilor instanţei supreme şi a obiectivelor stabilite de instanţa de apel şi de părţile din proces, expertul a efectuat două rapoarte, iniţial şi completare, din ambele expertize rezultând cu claritate că suprafeţele de teren menţionate în contractul de asociere în participaţiune se suprapun cu terenurile restituite A., în baza Hotărârii nr. 4617/10.08.2006.

Pârâta OMU BUCEGI S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/18.05.2011, care a fost respins ca nefondat de instanţă supremă prin decizia nr. 2383/29.05.2012.

La data de 27 martie 2012, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, iar, pe cale reconvenţională, a solicitat obligarea reclamanţilor, în solidar, la plata sumei de 38.625.561 USD, cu titlu de daune, reprezentând beneficiul nerealizat pe perioada 2005-2012, ca urmare a neexecutării culpabile de către reclamanţi a obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2000 şi a actului adiţional nr. x/09.04.2001.

La data de 8 mai 2013, pârâta OMU BUCEGI S.R.L. a formulat cerere precizatoare la întâmpinare, arătând că înţelege să invoce excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea acţiunii în principal ca fiind tardiv formulată, adică după trecerea termenului general de prescripţie de 3 ani de la naşterea pretinsului drept subiectiv dedus judecăţii şi, respectiv de la data la care reclamanţii-pârâţi au cunoscut cauza de nulitate sau de încetare a contractului, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, deoarece nu îndeplineşte în mod cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege pentru a formula o cerere de chemare în judecată, în raport de temeiul de drept invocat, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanţii ORAŞUL BUŞTENI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL BUŞTENI au formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea excepţiilor şi apărărilor pârâtei, respectiv a cererii reconvenţionale.

Prin sentinţa nr. 440 din 17 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2013, s-a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi s-a constatat perimată acţiunea civilă introdusă de reclamanţii-pârâţi reconvenţional UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL BUŞTENI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL BUŞTENI împotriva pârâtei-reclamante reconvenţional OMU BUCEGI S.R.L., privind constatarea caducităţii contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2000 şi a actului adiţional nr. x/09.04.2001 încheiate între CONSILIUL LOCAL BUŞTENI şi OMU BUCEGI S.R.L.

Prin decizia nr. 739/R-C din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul formulat de OMU BUCEGI S.R.L., a casat sentinţa nr. 440 din 17 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013 şi, în rejudecare, a respins excepţia perimării, cu consecinţa continuării judecăţii la instanţa de fond, fiind anulat ca netimbrat recursul formulat de recurentul ORAŞUL BUŞTENI.

Pe rolul Tribunalului Vâlcea dosarul înaintat de către Curtea de Apel Piteşti a fost reînregistrat sub nr. x/2013*.

La data de 25 ianuarie 2022, C. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului fără număr încheiat la data de 13 martie 2000 între reclamantul CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BUŞTENI şi pârâta OMU BUCEGI S.R.L. privind realizarea unor obiective economice şi turistice în localitatea Buşteni - zonă turistică Valea Cerbului, a anexei nr. 1 la contractul susmenţionat, a procesului-verbal de predare primire încheiat la data de 3 mai 2001 între Primăria Buşteni şi OMU BUCEGI S.R.L., a actului adiţional nr. x din 9 aprilie 2001 la contractul de asociere în participaţiune. Totodată, a solicitat să se constate inexistenţa unui drept de folosinţă al pârâtei OMU BUCEGI S.R.L. asupra terenului adjudecat de către intervenientă, precum şi radierea din Partea a III-a a cărţii funciare nr. x (CF veche 6698) deschisă pentru imobilul adjudecat de către intervenientă a sarcinii referitoare la notarea dreptului de folosinţă al pârâtei OMU BUCEGI S.R.L. pentru o perioadă de 49 de ani cu privire la imobilul adjudecat de către intervenientă.

Prin sentinţa nr. 1046/2022 din 9 noiembrie 2022, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia netimbrării cererii de intervenţie principală formulate de C. S.R.L., invocată din oficiu şi a anulat cererea de intervenţie principală, ca netimbrată. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii-pârâţi reconvenţional ORAŞUL BUŞTENI şi CONSILIUL LOCAL BUŞTENI; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional OMU BUCEGI S.R.L.

Observând motivele de fapt şi de drept invocate de reclamanţii-pârâţi reconvenţional şi probele administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea a apreciat că nu poate reţine intervenţia caducităţii drept cauză de ineficacitate a contractului nr. x/13.03.2000, nefiind îndeplinită condiţia ca împrejurarea ulterioară încheierii valabile a contractului să fie independentă de voinţa părţilor.

Prin decizia nr. 52 din 18 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2832 din 29 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că anumite suprafeţe de teren dintre cele care au făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000, de asociere în participaţiune, au făcut obiectul unor tranzacţii sau au fost acordate cu titlu de folosinţă gratuită, respectiv Consiliul Local Buşteni a vândut către GURA DIHAM S.R.L. 821 mp în tarlaua x, 550 mp în tarlaua x, 550 mp în tarlaua x. De asemenea, Consiliul Local Buşteni a atribuit în folosinţă gratuită lui D. 500 mp în tarlaua x, E. 442 mp în tarlaua x. Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care rezultă faptul că unele suprafeţe de teren dintre cele avute în vedere la realizarea obiectului contractului nr. x/13.03.2000 au făcut obiectul unor tranzacţii, iar altele al retrocedării, fiind emise titluri de proprietate .

Aşadar, având în vedere că unele dintre suprafeţele de teren ce au făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000, de asociere în participaţiune, au făcut obiectul unor tranzacţii în sens de contracte de vânzare-cumpărare sau atribuire a folosinţei cu titlu gratuit, instanţa nu a reţinut incidenţa caducităţii drept cauză de ineficacitate, aceasta nefiind o împrejurare străină de voinţa părţilor ci, dimpotrivă, tocmai o manifestare a voinţei uneia dintre părţi - Consiliul Local Buşteni - de a transmite dreptul de proprietate sau doar dreptul de folosinţă a unor suprafeţe de teren dintre cele incluse în contractul nr. x/13.03.2000.

Aşa cum s-a explicitat în cuprinsul sentinţei, caducitatea trebuie să intervină independent de voinţa părţilor, ceea ce nu se poate reţine în cauza dedusă judecăţii.

Mai mult, dispoziţiile art. 1523-1531 din C. civ. de la 1864 reglementează cazurile de încetare a contractului de societate (contract de asociere în participaţiune), unele dintre acestea fiind pierderea/epuizarea fondului social sau chiar când scopul a devenit imposibil de realizat.

Or, nu se poate asimila un caz de încetare a contractului de societate cu o cauză de ineficacitate, respectiv caducitatea contractului, aceasta distingându-se de încetarea contractului.

Este adevărat că, drept consecinţă a constatării caducităţii, reclamanţii-pârâţi reconvenţional au solicitat şi desfiinţarea contractului pentru lipsa obiectului, raportat la art. 948 din C. civ. de la 1864.

Potrivit textului legal anterior evocat, condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, sunt: 1. Capacitatea de a contracta; 2. Consimţământul valabil al părţii ce se obligă; 3. Un obiect determinat; 4. O cauză licită.

Însă, art. 948 din C. civ. de la 1864 reglementează condiţiile pentru încheierea valabilă a unui contract, ceea ce presupune că acestea trebuie îndeplinite cumulativ la data încheierii convenţiei, neîndeplinirea uneia dintre acestea constituind cauză de nulitate, iar nu de caducitate.

Or, reclamanţii-pârâţi reconvenţional invocă inexistenţa obiectului contractului, însă ca urmare a unor împrejurări ulterioare încheierii contractului, nefiind incident, aşadar, art. 948 din C. civ. de la 1864 raportat la motivele de fapt invocate de reclamanţii-pârâţi reconvenţional.

De remarcat este şi faptul că instanţa nu a fost învestită cu un petit având ca obiect nulitatea sau încetarea contractului nr. x/13.03.2000.

Pe de o parte, pierirea obiectului contractului de societate ulterior încheierii acestuia reprezintă o cauză de încetare conform art. 1525 din C. civ. de la 1864, iar nu de caducitate. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din întregul material probator, obiectul contractului nu a pierit în totalitate, doar o parte dintre suprafeţe fiind retrocedate, respectiv vândute ori cedată folosinţa cu titlu gratuit.

Nu se poate dispune desfiinţarea contractului ca urmare a caducităţii acestuia, aşa cum s-a solicitat, desfiinţarea (în altă formulare, revenirea la situaţia în care contractul nu ar fi fost încheiat) putând fi dispusă pentru o cauză contemporană încheierii contractului, nu ulterioară. De asemenea, desfiinţarea nu echivalează nici cu încetarea contractului în situaţia în care se constată vreunul dintre cazurile de încetare prevăzute de art. 1523-1531 din C. civ. de la 1864, acestea fiind cauze ulterioare momentului încheierii contractului.

Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a ajuns la concluzia că nu poate reţine incidenţa art. 129 din C. proc. civ. de la 1865 privind temeiurile de drept invocate de reclamanţii-pârâţi reconvenţional, faţă de motivele de fapt invocate. Acestea reprezintă cauza juridică a acţiunii care, spre deosebire de motivele de drept, nu pot fi recalificate de instanţă. Or, motivele de drept invocate de reclamanţii-pârâţi reconvenţional sunt corespunzătoare motivelor de fapt expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.

Constatând că reclamanţii-pârâţi reconvenţional nu au probat intervenirea unei cauze care să lipsească contractul de efecte juridice ulterior încheierii contractului nr. x/13.03.2000, independent de voinţa părţilor, sarcina probei incumbându-le în acord cu art. 1169 din C. civ. de la 1864, vânzarea unor suprafeţe de teren din suprafaţa ce a făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000 nefiind o astfel de împrejurare, Tribunalul Vâlcea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii-pârâţi reconvenţional Oraşul Buşteni şi Consiliul Local Buşteni.

Prin decizia nr. 118/A-COM din 24 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială - Oraşul Buşteni - prin primar şi Consiliul Local al Oraşului Buşteni, împotriva sentinţei nr. 1046/2022 din 9 noiembrie 2022 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă OMU BUCEGI S.R.L. şi intimata-intervenientă C. S.R.L.

Curtea de Apel Piteşti a reţinut că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, întrucât, pe de o parte este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie pentru părţile litigante, o garanţie împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Argumentarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă şi un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a pretenţiilor deduse judecăţii, dispoziţiile legale incidente şi probele administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare unui raţionament logico-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Trebuie menţionat că instanţa supremă a arătat că motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar şi să răspundă exigenţelor condiţiilor prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

În speţă, instanţa de fond a motivat în fapt şi în drept în mod clar, concis şi concret hotărârea pronunţată, aceasta nefiind una pur formală.

Nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil nu au fost încălcate de tribunal prin hotărârea pronunţată, având în vedere că sentinţa atacată a examinat argumentele părţilor în raport de probele de la dosar şi de dispoziţiile legale în materie.

Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că în speţă nu a intervenit caducitatea contractului cu F., aşa cum greşit susţin apelanţii. Aceştia au apreciat că nu se poate executa în mod valabil contractul cu OMU BUCEGI S.R.L., întrucât a intervenit caducitatea contractului cu F.. În raport de probele care au fost administrate şi care au fost coroborate, s-a statuat în mod corect de instanţa de fond, că prin contractul nr. x/15.03.2000, de asociere în participaţiune, încheiat între Consiliul Local Buşteni şi OMU BUCEGI S.R.L., părţile au înţeles să colaboreze în temeiul art. 251-256 din Codul comercial, art. 1491 şi art. 1492 alin. (2) şi art. 1513 C. civ., art. 20 lit. v) şi art. 90 din Legea nr. 69/1991, în scopul realizării exploatării unor obiective economice, turistice, de interes local în Buşteni-zona Valea Cerbului, Munticelu, Valea Comorilor, Poiana Costilei, prin amenajarea şi exploatarea de hoteluri, minihoteluri, vile, cabane, disco-baruri şi a altor obiective, captarea şi exploatarea apelor. Părţile au semnat contractul nr. x la data de 13 martie 2000.

Cu privire la participarea la realizarea obiectivelor, părţile au convenit ca reclamantul-pârât reconvenţional Consiliul Local Buşteni să atribuie în folosinţă, libere de orice sarcini, terenurile necesare pentru amenajarea şi exploatarea obiectivelor conform proiectelor ce vor fi întocmite de societate şi care vor constitui anexe-părţi componente ale contractului, iar pârâta-reclamantă reconvenţional OMU BUCEGI S.R.L. să asigure fondurile şi asistenţa tehnică la realizarea obiectivelor propuse, urmând ca acestea să rămână în proprietatea sa.

Părţile au încheiat actul adiţional nr. x/09.04.2001 pentru modificarea contractului de asociere în participaţiune din 13 martie 2000, prin care, în esenţă, au detaliat obiectul contractului şi evaluarea aportului părţilor.

Conform art. 13 din actul adiţional nr. x/09.04.2001, evaluarea terenurilor, determinate ca suprafeţe şi cu vecinătăţile stabilite potrivit schiţelor PUZ, urma să fie făcută conform normelor legale în vigoare, luând ca bază de calcul valoarea de circulaţie a terenurilor exprimată în USD la data obţinerii autorizaţiei de construire, pentru fiecare obiectiv. Aportul OMU BUCEGI S.R.L. urma să fie evaluat la terminarea, pe obiective, de către expert autorizat, pe baza documentelor contabile şi a situaţiilor de lucrări, minima asigurată prin finanţare fiind estimată la 36.970.000 USD.

Instanţa de apel a menţionat că în C. civ. de la 1864 nu există o definiţie legală a instituţiei caducităţii, aceasta fiind dată de doctrina juridică care a definit caducitatea ca fiind acea cauză de ineficacitate ce implică lipsirea de efecte juridice a unui act juridic valabil încheiat din cauza unei împrejurări ulterioare încheierii acestuia şi independente de voinţa părţilor sau a părţii actului juridic în cauză, în cazul actelor unilaterale. Ţinând cont de dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/20099 privind C. civ., contractul de asociere în participaţiune încheiat la data de 13 martie 2000, se supune incidenţei dispoziţiilor C. civ. de la 1864.

Rezultă, în raport de această definiţie, că actul juridic a îndeplinit la momentul încheierii sale toate cerinţele legale edictate pentru perfectarea sa conform legii, însă, ulterior, a intervenit fără voinţa şi fără culpa părţilor o împrejurare care duce în mod automat la desfiinţarea actului juridic, fără ca partea sau părţile să poată împiedica această încetare a raportului juridic care are la bază actul juridic în cauză.

Condiţiile cumulative care trebuie îndeplinite pentru a opera instituţia caducităţii sunt următoarele:

- un act juridic valabil încheiat;

- această instituţie produce efecte numai pentru viitor;

- presupune o cauză ulterioară încheierii actului juridic;

- împrejurarea care determină caducitatea este întotdeauna străină de voinţa părţilor actului juridic;

Curtea de Apel Piteşti a constatat că în mod legal s-a statuat de tribunal că instituţia caducităţii nu este echivalentă cu imposibilitatea totală şi definitivă de executare a contractului şi că aceasta nu afectează şansele concrete de a pune în executare clauzele convenţiei, ci transformă respectivul contract dintr-un act juridic valid, astfel cum era la momentul perfectării sale, într-un act juridic nevalid, care nu mai poate produce de acum încolo efecte juridice între părţi.

Trebuie precizat şi faptul că această instituţie a caducităţii nu are legătură cu executarea actului juridic civil de către părţi, ci doar cu validitatea acestuia, în sensul că pe parcursul executării acestuia, dispare una dintre premisele faptice de care norma civilă legală priveşte validitatea actului juridic civil în cauză.

În raport de criticile formulate în apel de către Unitatea Administrativ Teritorială - Oraşul Buşteni - prin primar şi Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi anume intervenirea instituţiei caducităţii, ca urmare a expirării termenului de 5 ani prevăzut în expunerea de motive a Legii nr. 599/2001, a imposibilităţii realizării contractului conjugat, ca urmare a caducităţii contractului F., precum şi a radierii societăţii înfiinţate cu Consiliul Judeţean, Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în urma probatoriului administrat în cauză, ce a fost coroborat şi a condiţiilor cumulative referitoare la instituţia caducităţii, că nu este îndeplinită cerinţa ca împrejurarea ulterioară încheierii valabile a contractului nr. x din 13 martie 2000, să fie independentă de voinţa părţilor.

Acest aspect a rezultat şi în raport de decizia nr. 52/18.05.2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2832/29.05.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut, cu putere de lucru judecat (aşa cum corect a statuat şi tribunalul), că anumite suprafeţe de teren dintre cele care au făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000, de asociere în participaţiune, au făcut obiectul unor tranzacţii sau au fost acordate cu titlu de folosinţă gratuită, respectiv Consiliul Local Buşteni a vândut către S.C. Gura Diham S.R.L. 821 mp în tarlaua x, 550 mp în tarlaua x, 550 mp în tarlaua x. S-a reţinut ca situaţie de fapt în mod corect de prima instanţă, că de asemenea, prin aceeaşi hotărâre judecătorească sus-menţionată că, Consiliul Local Buşteni a atribuit în folosinţă gratuită numiţilor D. 500 mp în tarlaua x şi E. 442 mp în tarlaua x. Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care a rezultat faptul că unele suprafeţe de teren dintre cele avute în vedere la realizarea obiectului contractului nr. x/13.03.2000 au făcut obiectul unor tranzacţii, iar altele al retrocedării, fiind emise titluri de proprietate.

Aşadar, în raport de aceste statuări, s-a constatat că în mod temeinic şi legal tribunalul a apreciat că unele dintre suprafeţele de teren ce au făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000, de asociere în participaţiune, au făcut obiectul unor tranzacţii în sens de contracte de vânzare-cumpărare sau atribuire a folosinţei cu titlu gratuit.

Rezultă că în mod legal tribunalul nu a reţinut incidenţa caducităţii drept cauză de ineficacitate, aceasta nefiind o împrejurare străină de voinţa părţilor, ci, dimpotrivă, tocmai o manifestare a voinţei uneia dintre părţi - Consiliul Local Buşteni - de a transmite dreptul de proprietate sau doar dreptul de folosinţă a unor suprafeţe de teren dintre cele incluse în contractul nr. x/13.03.2000, astfel că lipsind una din cerinţele cumulative ale caducităţii, această instituţie rămâne neaplicabilă.

Apărarea apelanţilor cum că aceştia nu au culpă în imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor contractuale în urma dispunerii retrocedării terenurilor către persoana îndreptăţită în baza legilor fondului funciar, a fost înlăturată de Curtea de Apel Piteşti, deoarece instituţia caducităţii operează, aşa cum s-a arătat în considerente, prin îndeplinirea celor patru condiţii legale şi anume faptul că la încheierea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare ori de atribuire a folosinţei cu titlu gratuit a unor suprafeţe de teren, Consiliul Local Buşteni şi-a manifestat voinţa la încheierea acestor convenţii, care au produs efecte juridice şi au intrat în circuitul civil, astfel că acestea nu pot fi ignorate sub aspectul manifestării de voinţă.

Celelalte aspecte menţionate în motivele de apel de către apelanţii-reclamanţi privind imposibilitatea obiectivă a intimatei OMU BUCEGI S.R.L. de a realiza investiţii de milioane de euro, de aplicare a condiţiilor din prezent ale parteneriatului public privat, de lipsă de fezabilitate a proiectului OMU BUCEGI, de inexistenţa unei fuziuni în prezent între OMU BUCEGI şi F., de imposibilitate obiectivă de a obţine documentele de autorizare în domeniul urbanism-construcţii, de imposibilitatea executării contractului sus-citat şi de inexistenţă a unui interes public în continuare în realizarea proiectului, au fost înlăturate de instanţa de apel, deoarece invocarea acestor aspecte nu conduce la operarea instituţiei caducităţii, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus în considerente, nu este îndeplinită cerinţa ca împrejurarea ulterioară încheierii valabile a contractului nr. x/13.03.2000, să fie independentă de voinţa părţilor. Această convenţie este cea care stă la baza tuturor aspectelor precizate mai sus în apel, iar executarea acestui contract trebuia să se facă conform voinţei părţilor, iar o eventuală împrejurare ulterioară încheierii acesteia, care să conducă la o ineficacitate a contractului nr. x/13.03.2000, trebuia să fie independentă de voinţa acestora.

Or, încheierea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau atribuirea folosinţei cu titlu gratuit a unor suprafeţe de teren din convenţie, au condus la probarea manifestării de voinţă a Consiliului Local Buşteni, care nu poate fi considerată o împrejurare ulterioară încheierii valabile a convenţiei independentă de voinţa părţilor, astfel că nerealizările ulterioare menţionate mai sus în apel, au avut la bază şi aceste manifestări de voinţă ulterioare.

În speţă, nu se analizează contractul nr. x/2000 încheiat cu F. S.R.L., ci contractul în participaţiune nr. x/13.03.2000, încheiat cu OMU BUŞTENI S.R.L., respectiv dacă faţă de această ultimă convenţie operează instituţia caducităţii sau nu. Invocarea convenţiei nr. 1630/2000 de către apelanţi nu conduce automat la constatarea intervenirii caducităţii pentru a contractul nr. x/2000, ci doar îndeplinirea condiţiilor cumulative a acestei instituţii, care, aşa cum s-a arătat în considerente, nu operează pentru neîndeplinirea tuturor cerinţelor.

Împotriva deciziei nr. 118/A-COM din 24 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, recurenţii-reclamanţi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAŞUL BUŞTENI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BUŞTENI au declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2013*, la data de 19 iulie 2023.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat, în principal, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. de la 1865 raportat la art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din acelaşi cod, admiterea recursului şi să se constate nulitatea hotărârii recurate faţă de lipsa motivării, respectiv a nepronunţării şi a neanalizării motivelor de apel invocate de apelanţi. În subsidiar, au solicitat să se dispună modificarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând în apel, în temeiul art. 296 din C. proc. civ. de la 1865, admiterea apelului formulat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAŞUL BUŞTENI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BUŞTENI, schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată şi constatării caducităţii contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2000 şi a actului adiţional nr. x/09.04.2001, încheiate între CONSILIUL LOCAL BUŞTENI şi OMU BUCEGI S.R.L.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nemotivată, ceea ce atrage nulitatea acesteia, întrucât nu s-a analizat cauza prin prisma tuturor motivelor de apel invocate de către apelanţi. Totodată, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal în condiţiile în care există o serie de motive de caducitate ale contractului de asociere în participaţiune nr. 1629 din 13.03.2000 şi a actului adiţional nr. x din 09.04.2001, încheiate între Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi OMU BUCEGI S.R.L., motive asupra cărora niciuna dintre instanţele anterioare nu s-a pronunţat.

Hotărârea atacată nu cuprinde o motivare proprie, instanţa de control nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra niciunuia dintre motivele de apel invocate. Nu au fost analizate motivele de caducitate invocate de apelanţii-reclamanţi şi asupra cărora s-a susţinut, prin cererea de apel, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat, ci s-a pronunţat doar asupra celor reţinute de instanţa de fond, instanţă care, la rândul ei, nu a analizat în totalitate argumentele reclamanţilor.

Instanţa de judecată nu s-a pronunţat şi nu a analizat celelalte motive de apel invocate şi care constituie cauze privind caducitatea contractului, pe care nici măcar nu le menţionează în cuprinsul hotărârii recurate.

Apelanţii-reclamanţi nu au susţinut faptul că invocarea Convenţiei nr. 1630/2000 conduce automat la constatarea intervenirii caducităţii pentru contractul nr. x/2000. Instanţa a interpretat într-o manieră proprie motivele de apel. Ceea ce s-a invocat şi nu s-a analizat este faptul că acest contract cu OMU BUCEGI S.R.L. nu se poate realiza fără contractul încheiat cu F. S.R.L., întrucât proiectul a fost conjugat şi interdependent.

Având în vedere că deja s-a constatat caducitatea contractului încheiat cu F., prin decizia nr. 197/2014 din 7 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, se impune constatarea caducităţii şi acestui contract. În caz contrar, s-ar încălca scopul iniţial al Legii nr. 599/2001.

Instanţa de judecată nu a procedat nici la analizarea Legii nr. 599/2001 şi a expunerii de motive, pe care le-a ignorat. Nu a fost analizată intervenirea caducităţii, ca urmare a expirării termenului de 5 ani prevăzut în expunerea de motive a Legii nr. 599/2001 şi a radierii societăţii înfiinţate cu Consiliul Judeţean - ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. şi F. S.R.L. a fost înfiinţată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Buşteni conform Legii nr. 599/2001, care însă a fost radiată. Asupra acestor aspecte niciuna dintre instanţele anterioare nu s-a pronunţat, omiţând cu desăvârşire motivele invocate. Instanţa nu s-a pronunţat asupra motivului privind imposibilitatea obiectivă a OMU BUCEGI S.R.L. de a realiza investiţii de milioane de Euro. În acest sens, s-a învederat că OMU BUCEGI S.R.L. este o societate fără activitate, active şi angajaţi, cu o cifră de afaceri 0, care nu a înregistrat niciodată profit.

Încheierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2000 nu a fost urmată de executare efectivă din partea părţilor. OMU BUCEGI S.R.L. nu a investit în concret nicio sumă de bani în vederea executării contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2020. Instanţa de judecată nu a analizat nici acest motiv de caducitate.

De asemenea, nu au fost analizate argumentele referitoare la faptul că în prezent legea interzice în mod expres asocierea în participaţiune între un privat şi o instituţie publică, orice parteneriat public - privat trebuind să fie realizat doar în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 39/2018 privind parteneriatul public - privat şi cu Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.

Un alt motiv invocat şi neanalizat îl constituie lipsa de fezabilitate a proiectului. Sub acest aspect, apelanţii au învederat că Proiectul OMU BUCEGI nu mai este fezabil, a depăşit termenul până la care trebuia executat şi s-au scurs deja 21 de ani din cei 49 de ani pentru care s-au dat în folosinţă terenurile proprietatea UAT Buşteni.

Din expunerea de motive ce a stat la baza derulării proiectului şi transferului terenurilor către UAT Buşteni rezultă că societăţile F. S.R.L. şi OMU BUCEGI S.R.L. trebuiau să fuzioneze şi să realizeze proiectul împreună cu consiliul judeţean în maximum 5 ani de la data încheierii contractului. Este adevărat că ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. şi F. S.R.L. a fost înfiinţată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Buşteni conform Legii nr. 599/2001, însă aceasta a fost radiată - nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au analizat acest motiv de caducitate.

Reclamanţii au invocat lipsa documentelor de autorizare în domeniul urbanism - construcţii şi imposibilitatea obiectivă de a mai fi obţinute. Totodată, au învederat că nu se mai pot realiza construcţiile, întrucât certificatul de urbanism a expirat şi nu poate fi eliberat un nou certificat, de vreme ce terenurile nu mai sunt în proprietatea integrală a UAT Buşteni, însă nici acest motiv nu a fost analizat.

Un alt motiv neanalizat de instanţa de judecată îl constituie inexistenţa unui interes public în continuare în realizarea proiectului. Astfel, s-a arătat că nu mai există interes public în realizarea proiectului, deoarece, în prezent, este amenajat domeniul schiabil Kalinderu, iar proiectul iniţial nu poate fi realizat din cauza retrocedărilor de pădure şi teren.

Instanţa de apel nu a analizat niciunul dintre înscrisurile depuse de reclamanţi în faţa instanţei de fond şi despre care aceştia au făcut vorbire în cuprinsul motivelor de apel. Acele înscrisuri nu au fost avute în vedere, deşi fac dovada susţinerii tuturor motivelor de caducitate invocate.

Nu în ultimul rând, instanţa de apel nu s-a pronunţat nici cu privire la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 284/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a deciziei nr. 52/2011 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei nr. 197/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia (dosar nr. x/2012).

O altă critică se referă la faptul că a fost încălcat principiul rolului activ. Astfel, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa de apel nu a exercitat un rol activ în sensul art. 22 din C. proc. civ., nu a analizat în baza dispoziţiilor legale aplicabile, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

Dacă instanţa nu era lămurită, trebuia să pună în discuţie toate aspectele pe care le considera necesare în vederea lămuririi şi aflării adevărului în cauză, iar nu să preia copy - paste motivarea instanţei de fond, fără a explica astfel apelanţilor-reclamanţi pentru care anume considerente a apreciat neîntemeiate toate motivele de apel invocate. În aceste condiţii, instanţa a pronunţat o soluţie ce încalcă dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. şi, deci, a principiului rolului activ al judecătorului care are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, pentru stabilirea situaţiei de fapt şi pronunţarea unei hotărâri legale.

Motivarea instanţei care trebuia să se raporteze la toate cererile părţilor, respectiv la toate motivele de apel este inexistentă, sens în care recurenţii au solicitat să se constate nulitatea hotărârii atacate pentru lipsa totală a deliberării şi, implicit, a motivării. Instanţa nu a analizat practic obiectul dedus judecăţii în integralitate.

Hotărârea recurată este lovită de nulitate. Instanţa nu a motivat soluţia dispusă şi nu s-a pronunţat asupra susţinerilor şi apărărilor formulate de reclamanţi. Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 5 din C. proc. civ. şi, implicit, dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind încălcat, totodată, principiul legalităţii procesului civil.

Întrucât apelul reclamanţilor a fost respins fără o minimă motivare din partea instanţei de apel în raport de motivele invocate, prin preluarea copy - paste a considerentelor instanţei de fond, s-a ajuns în situaţia de a se încălca dreptul la liberul acces în justiţie prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi Constituţia României.

În mod nelegal instanţa de apel a considerat că transmiterea dreptului de proprietate sau doar a dreptului de folosinţă a unor suprafeţe de teren dintre cele incluse în contractul de asociere în participaţiune reprezintă o manifestare de voinţă din partea părţii, respectiv a Consiliului Local al Oraşului Buşteni, astfel încât nu poate constitui o cauză de ineficacitate şi nu poate fi reţinută incidenţa caducităţii, nefiind o împrejurare străină de voinţa părţilor.

Raţionamentul instanţei de apel nu poate fi primit, întrucât s-a făcut abstracţie de modalitatea în care aceste terenuri au ieşit din proprietatea unităţii administrativ teritoriale, independent de voinţa reclamanţilor, din motive obiective şi străine de voinţa părţilor implicate în contractul de asociere în participaţiune.

Recurenţii-reclamanţi consideră că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal în condiţiile în care există o serie de motive de caducitate ale contractului de asociere în participaţiune nr. 1629 din 13 martie 2000 şi a actului adiţional nr. x din 9 aprilie 2001, încheiate între Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi OMU BUCEGI S.R.L., motive asupra cărora instanţele anterioare nu s-au pronunţat.

Au criticat decizia instanţei de apel din perspectiva faptului că aceasta a analizat ca şi motiv de caducitate doar încheierea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau atribuirea folosinţei cu titlu gratuit a unor suprafeţe de teren din convenţie, fără a examina şi celelalte motive invocate de apelanţii-reclamanţi şi care constau în:

1. Intervenirea caducităţii contractului cu F., fără de care nu se putea executa în mod valabil contractul încheiat cu OMU BUCEGI S.R.L.

Apelanţii-reclamanţi au învederat că acest contract cu OMU BUCEGI S.R.L. nu se poate realiza fără contractul F., întrucât proiectul a fost conjugat şi interdependent. OMU BUŞTENI S.R.L. şi F. S.R.L. sunt societăţi înrudite, iar domnul G. deţine direct sau indirect ambele societăţi, care au fost înfiinţate cu scopul de a realiza obiectivul turistic în zona Valea Cerbului. Pentru contractul încheiat cu F. s-a constatat irevocabil caducitatea prin decizia nr. 197/2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2012. Dacă contractul F. este caduc, contractul OMU BUŞTENI S.R.L. nu se poate realiza fără acesta din urmă, devenind caduc şi el.

Potrivit contractului de asociere în participaţiune din 13 martie 2000, OMU BUCEGI S.R.L. trebuia să realizeze amenajarea şi exploatarea de hoteluri, minihoteluri, vile, cabane, disco-baruri şi a altor obiective similare, iar F. S.R.L., potrivit contractului de asociere în participaţiune nr. 1630/2000 trebuia să amenajeze şi să exploateze pârtii pentru sporturi de iarnă şi de vară, montarea şi exploatarea unor telecabine, teleschiuri.

Aşadar, cele două contracte sunt în strânsă legătură, ceea ce înseamnă că unul nu se poate realiza în absenţa celuilalt.

Amenajarea de pârtii schiabile generează necesitatea de a exista hoteluri, cabane, vile, etc. De asemenea, hotelurile, cabanele, vilele de amploarea celor prevăzute în contractul de participaţie din data de 13 martie 2000 cu sute de locuri nu îşi găsesc justificarea în condiţiile în care pe Valea Cerbului nu sunt realizate atracţii turistice suplimentare, nu sunt realizate pârtiile pe care F. S.R.L. trebuia să le amenajeze. În absenţa acestor pârtii, telecabine, teleschiuri în zona Valea Cerbului nu este necesară construirea de hoteluri, cabane, vile. Prin decizia nr. 197/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a admis apelul declarat de Oraşul Buşteni prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi s-a constatat caducitatea contractului de asociere în participaţiune nr. 1630/2000, modificat prin actul adiţional nr. x/09.04.2011, încheiat între Consiliul Local Buşteni şi pârâta F. S.R.L.

În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti se reţin următoarele:

"Încheierea valabilă a Contractului de asociere în participaţiune nr. 1630/2000, modificat prin Actul adiţional nr. x/9.04.2001, între reclamantul Consiliul Local al Oraşului Buşteni, prin Primar, şi pârâta S.C. F. S.R.L., precum şi neîndeplinirea de către asociatul reclamant a obligaţiei de a contribui la realizarea obiectului propus, prin atribuirea în folosinţă, libere de sarcini a terenurilor necesare amenajării sporturilor de iarnă şi vară, montarea şi exploatarea instalaţiilor de transport cablu, în zonele stabilite expres, reprezintă aspecte necontestate în cauză.

În lipsa acestui aport esenţial, asocierea în participaţiune nu a produs, până la momentul investirii instanţei, nici un efect, actele normative adoptate în vederea realizării trecerii terenurilor din domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor în proprietatea publică, iar, ulterior privată, a Oraşului Buşteni şi în administrarea Consiliului Local Buşteni, precum şi în scopul implementării unui program naţional în turism montan, la fel ca şi accesarea unor fonduri Phare, nefiind de natură a proba punerea în executare a acordului, contrar susţinerilor intimatei.

De asemenea, aspectul privind lipsa unei suprapuneri între terenurile, a căror folosinţă trebuia adusă în asociere, şi cele retrocedate A., invocată de intimată şi în acest dosar, inclusiv prin inexistenţa vreunei probe în acest sens, a fost tranşat în mod irevocabil, fiind validate concluziile expertizei în specialitatea topografie, efectuată de către expert B., în al doilea ciclu procesual, în dosarul nr. x/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, în urma rejudecării dispuse de ÎCCJ, prin decizia nr. 2197/30.09.2009.

Raportat la conţinutul deciziei nr. x/27.01.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a stabilit, cu putere de lucru judecat, caracterul obiectiv al motivelor pentru care apelanţii reclamanţi sunt în imposibilitate să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale, în urma dispunerii retrocedării terenurilor către persoana îndreptăţită în baza legilor fondului funciar, Curtea apreciază că, în mod greşit, s-a reţinut de către prima instanţă culpa reclamanţilor, prin previzibilitatea împrejurării retrocedării.

În condiţiile în care contractul de asociere, modificat prin actul adiţional, a devenit ineficace în urma imposibilităţii, ulterior încheierii sale, a îndeplinirii obligaţiei contractuale de aducere a aportului de către reclamanţi, sancţiunea caducităţii intervine datorită unei împrejurări independente de voinţa autorului, în cauză, în limita investirii cu acţiunea de fond, nepunându-se problema suportării riscului contractual".

Între situaţia contractului de asociere în participaţiune nr. 1630/2000 încheiat cu F. S.R.L. şi situaţia contractului de asociere în participaţiune din data de 13 martie 2000 există numeroase similitudini, acestea fiind interconectate şi încheiate în vederea îndeplinirii aceluiaşi scop - dezvoltarea turistică prin pârtiile de schi şi hoteluri (a se vedea expunerea de motive a Legii nr. 599/2001).

2. Nu mai pot fi alocate proiectului toate terenurile ce au fost avute în vedere la încheierea contractului din cauze neimputabile reclamanţilor, iar proiectul nu se poate realiza prin punerea în posesie parţială a terenurilor care încă mai sunt în proprietatea reclamanţilor.

În acest sens, recurenţii au amintit că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2832/29.05.2012 (dosar nr. x/2006), a respins recursul declarat de reclamanta OMU BUCEGI S.R.L., cu motivarea că s-a stabilit pe baza probelor administrate în cauză că executarea contractului a devenit imposibilă din cauze independente de voinţa părţilor, ca urmare a faptului că terenurile pe care urmau să fie realizate obiectivele au intrat sub incidenţa legilor fondului funciar fiind puse la dispoziţia comisiilor abilitate să efectueze retrocedarea.

3. Intervenirea caducităţii ca urmare a expirării termenului de 5 ani prevăzut în expunerea de motive a Legii nr. 599/2001, a imposibilităţii realizării contractului conjugat, în condiţiile în care s-a constatat caducitatea contractului încheiat cu F., a radierii societăţii înfiinţate cu consiliul judeţean.

Potrivit expunerii de motive privind proiectului de Lege privind exceptarea de la plata taxei pentru ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier naţional şi transmiterea acestora în proprietatea publică a oraşului Buşteni şi în administrarea Consiliului Local Buşteni.

Expunerea de motive relevă conexiunea celor două societăţi, OMU BUCEGI S.R.L. şi F. S.R.L., precum şi între cele două proiecte ale acestora. OMU BUCEGI S.R.L. şi F. S.R.L., la finalul proiectelor, trebuia să fie transformate în singură societate pe acţiuni.

Ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. şi F. S.R.L. a fost înfiinţată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Buşteni conform Legii nr. 599/2001, care însă a fost radiată.

4. Imposibilitatea obiectivă a intimatei OMU BUCEGI S.R.L. de a realiza investiţii de milioane de euro. Încheierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2000 nu a fost urmată de executare efectivă din partea părţilor. OMU BUCEGI S.R.L. nu a investit în concret nicio sumă de bani în vederea executării contractului de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2020. Mai mult decât atât, OMU BUCEGI S.R.L. nu a făcut dovada faptului că avea resursele financiare, materiale, logistice, umane, ş.a. pentru a putea executa obiectivele stabilite prin contractul de asociere în participaţiune nr. x/13.03.2000 şi a actului adiţional nr. x/09.04.2001.

5. Condiţiile parteneriatului public-privat, cu referire la faptul că în prezent legea interzice în mod expres asocierea în participaţiune între un privat şi o instituţie publică, orice parteneriat public - privat trebuind să fie realizat doar în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 39/2018 privind parteneriatul public - privat şi cu Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii. Din anul 2000 şi până la momentul declarării recursului au apărut modificări legislative semnificative în ceea ce priveşte parteneriatul public - privat, iar contractul de asociere în participaţiune a căzut în desuetudine.

6. Lipsa de fezabilitate a proiectului OMU BUCEGI constituie, de asemenea, o cauză de caducitate, neanalizată de instanţa de judecată, întrucât s-a depăşit termenul până la care trebuia executat şi s-au scurs deja 21 ani din cei 49 de ani pentru care s-au dat în folosinţă terenurile proprietatea UAT BUŞTENI.

7. Inexistenţa unei fuziuni între OMU BUCEGI şi F.. Din expunerea de motive ce a stat la baza derulării proiectului şi transferului terenurilor către UAT Buşteni rezultă că ambele societăţi (F. S.R.L. şi Omu Bucegi S.R.L.) trebuiau să fuzioneze şi să realizeze proiectul împreună cu Consiliul Judeţean în maximum 5 ani de la data încheierii contractului. Este adevărat că ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. şi F. S.R.L. a fost înfiinţată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Buşteni conform Legii nr. 599/2001, însă aceasta a fost radiată.

8. Lipsa documentelor de autorizare în domeniul urbanism - construcţii. Astfel cum s-a învederat, nu se mai pot realiza construcţiile, întrucât certificatul de urbanism a expirat şi nu poate fi eliberat un nou certificat, de vreme ce terenurile nu mai sunt în proprietatea integrală a UAT Buşteni.

În plus, certificatul iniţial de urbanism a fost eliberat cu mai multe condiţii: (i) obţinere Aviz Academia Română; (ii) obţinere Aviz Romgaz; (iii) rezolvarea situaţiei juridice a terenului;

Aceste condiţii nu pot fi îndeplinite pentru ca autorizaţia de construire să fie emisă. Intimata nu a depus dovada obţinerii tuturor avizelor şi nici dovada întocmirii PUZ-ului conform certificat de urbanism.

Este adevărat că terenurile în cauză au fost transferate în proprietatea publică a oraşului Buşteni şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Buşteni, însă terenurile nu au un regim derogator de la dispoziţiile legale incidente, fiind în continuare supuse regimului Codului silvic.

9. Inexistenţa unui interes public în continuare în realizarea proiectului. Sub acest aspect, s-a învederat că nu mai există interes public în realizarea proiectului, întrucât în prezent este amenajat domeniul schiabil Kalinderu, iar proiectul iniţial nu poate fi realizat din cauza retrocedărilor atât cele de pădure, cât şi de teren.

10. Nu în ultimul rând, instanţa de apel nu s-a pronunţat nici cu privire la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 284/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a deciziei nr. 52/2011 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei nr. 197/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii-reclamanţi este fondat şi se impune a fi admis, pentru următoarele considerente:

În mod expres, recurenţii-reclamanţi au invocat două motive de recurs, respectiv cele reglementate de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora hotărârea atacată va fi modificată atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii sau atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Examinând, cu prioritate, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia hotărârea atacată va fi modificată când aceasta este nemotivată sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Înalta Curte constată că motivarea deciziei atacate nu satisface cerinţa unui proces echitabil.

Astfel, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, hotărârea se dă în numele legii şi trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt. Obligaţia de motivare impune o apreciere întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, stilul judiciar şi tipologia actului de justiţie. Motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte - nici ignorarea lor, însă -, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Or, instanţa de apel, respingând calea de atac, nu a înlăturat susţinerile apelanţilor şi nici nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa încât hotărârea pronunţată nu creează transparenţa asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar.

Examinarea motivării deciziei de apel prin raportare la considerentele de principiu anterior expuse conduce Înalta Curte către concluzia că instanţa de apel nu a răspuns criticilor invocate în calea ordinară de atac, prin intermediul cărora s-au formulat mai multe motive de caducitate.

Înalta Curte constată că există o serie de motive de caducitate ale contractului de asociere în participaţiune nr. 1629 din 13.03.2000 şi a actului adiţional nr. x din 09.04.2001, încheiate între Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi OMU BUCEGI S.R.L., motive asupra cărora niciuna dintre instanţele anterioare nu s-a pronunţat.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat nici cu privire la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 284/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a deciziei nr. 52/2011 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei nr. 197/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia (dosar nr. x/2012), aşa cum în mod just au observat şi recurenţii.

Având în vedere că deja s-a constatat caducitatea contractului încheiat cu F., prin decizia nr. 197/2014 din 7 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, instanţa de apel trebuia să motiveze de ce nu a intervenit caducitatea contractului de asociere în participaţiune nr. 1629 din 13 martie 2000 şi a actului adiţional nr. x din 9 aprilie 2001, încheiate între Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi OMU BUCEGI S.R.L., prin raportare la considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie anterior indicate.

De altfel, încălcarea puterii de lucru judecat a constituit un motiv de apel pe care instanţa nu l-a analizat.

Este întemeiată şi critica potrivit căreia instanţa de apel a preluat motivarea tribunalului, fără a argumenta de ce a apreciat neîntemeiate toate motivele de apel invocate. Instanţa de judecată nu s-a pronunţat şi nu a analizat celelalte motive de apel invocate şi care constituie cauze privind caducitatea contractului, pe care nici măcar nu le menţionează în cuprinsul hotărârii recurate.

O atare conduită echivalează lipsei complete a motivării, întrucât lipseşte nu doar un examen al afirmaţiilor prezentate de părţi în calea ordinară de atac, dar şi o cenzură a hotărârii primei instanţe; lipsesc, practic, propriile considerente ale curţii de apel, al cărei control judiciar asupra sentinţei apare ca fiind făcut doar formal.

Aşadar, instanţa de apel nu s-a pronunţat în limitele cererii de apel, aşa cum prevede art. 295 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, ci dimpotrivă, le-a ignorat, o asemenea situaţie fiind echivalentă necercetării fondului.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (3), art. 313 teza întâi, art. 304 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 261 alin. (1) pct. 5 coroborat cu art. 304 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAŞUL BUŞTENI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BUŞTENI, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, apreciind că, în lipsa unei motivări care să răspundă criticilor efectiv formulate, instanţa nu a intrat în cercetarea fondului apelului, iar hotărârea pronunţată nu permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac a recursului.

Cu ocazia rejudecării, instanţa va examina şi celelalte critici din cererea de recurs, care nu au primit o dezlegare în cadrul prezentei decizii, soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare făcând de prisos examinarea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAŞUL BUŞTENI PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BUŞTENI împotriva deciziei nr. 118/A-COM din 24 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.