Pension recalculation revision rejected as inadmissible for lack of identity of subject matter

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la 24 mai 2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 2124 din 26.04.2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 3311 din 26.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. de dosar x/2024 la 30.07.2024.

În motivarea cererii, revizuentul susţine în esenţă că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 2864 din 11.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare. Revizuentul arată că cele două cauze sunt pronunţate de către instanţe de acelaşi grad, fiind îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri judecătoreşti definitive.

Astfel, revizuentul arată că prin decizia nr. 2864/11.05.2023 a fost respins apelul formulat de către pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 5067/20.07.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de către acesta, a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul în care a fost obligată pârâta ca la emiterea deciziei prin care se va recalcula pensia, să valorifice sporul de vechime inclusiv pentru perioada 01.04.1992-01.11.1997, potrivit menţiunilor din adeverinţa nr. x/07.12.2021 şi să plătească sumele rezultate din această recalculare efectuată, începând cu data de 01.02.2022. Mai arată revizuentul că celelalte dispoziţii ale sentinţei nr. 5067/20.07.2022 au fost păstrate prin decizia nr. 2864/11.05.2023, respectiv anularea deciziei de pensie nr. x/16.03.2022 şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei de pensie prin care să recalculeze pensia începând cu data de 01.02.2022 cu valorificarea şi a veniturilor suplimentare reprezentând spor de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2021, precum şi a sporului de condiţii grele în procent de 10% calculat la salariul tarifar pentru perioada august 1990- octombrie 1997, potrivit menţiunilor din adeverinţa nr. x/07.12.2021.

Totodată, revizuentul susţine că prin decizia nr. 2124 din 26.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi care face obiectul prezentei cereri de revizuire, se înlătură dispoziţiile de valorificare a sporului de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 şi a condiţiilor deosebite/grele din perioada 01.08.1990-01.01.1998, încălcându-se ceea ce s-a statuat, cu putere de lucru judecat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia nr. 2864/11.05.2023.

De asemenea, revizuentul arată că prin verificarea deciziei de pensie nr. x/16.03.2022, anulată cu caracter definitiv prin decizia nr. 2864/11.05.2023 şi a deciziei de pensie nr. x/10.10.2022, nu există nicio menţiune cu privire la valorificarea la calculul pensiei pentru limită de vârstă a celor două sporuri, a sporului de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 şi a sporului pentru condiţii deosebite/grele din perioada august 1990- octombrie 1997.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Prin art. 431 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a consacrat în mod explicit şi efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, aceste considerente să tranşeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecăţii.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că, în speţă, revizuentul a solicitat instanţei să constate că decizia civilă nr. 2124 din 26.04.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2864 din 11.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Instanţa supremă reţine că prin decizia nr. 2864/11.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 5067/20.07.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul, a fost admis apelul formulat de către A., a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul în care a fost obligată pârâta ca la emiterea deciziei prin care se va recalcula pensia, să valorifice sporul de vechime inclusiv pentru perioada 01.04.1992-01.11.1997, potrivit menţiunilor din adeverinţa nr. x/07.12.2021 şi să plătească sumele rezultate din această recalculare efectuată, începând cu data de 01.02.2022. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, respectiv anularea deciziei de pensie nr. x/16.03.2022 şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei de pensie prin care să recalculeze pensia începând cu data de 01.02.2022 cu valorificarea şi a veniturilor suplimentare reprezentând spor de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2021, precum şi a sporului de condiţii grele în procent de 10% calculat la salariul tarifar pentru perioada august 1990- octombrie 1997, potrivit menţiunilor din adeverinţa nr. x/07.12.2021.

Totodată, prin decizia civilă nr. 2124 din 26.04.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, a fost admis apelul formulat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 5268/04.10.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile de valorificare a sporului de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 şi a sporului pentru condiţii deosebite/grele din perioada 01.08.1990-01.01.1998 din adeverinţa nr. x/77.12.2021. A fost păstrată în rest sentinţa, respectiv anularea deciziei de pensie nr. x/10.10.2021 şi obligaţia pârâtei de a emite începând cu 01.02.2022 a unei noi decizii de recalculare a pensiei cu valorificarea sporului de vechime pentru perioada 01.04.1992-01.11.1997.

Instanţa supremă constată că în dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia a fost pronunţată decizia nr. 2864/11.05.2023 şi a cărei putere de lucru judecat se invocă, revizuentul a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. x din 16.03.2022, iar în prezentul litigiu, în care a fost pronunţată decizia nr. 2124/26.04.2024, care face obiectul cererii de revizuire, acesta a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. x din 10.10.2022.

Înalta Curte arată că, în condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni sunt diferite, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, având în vedere că cele două de decizii de pensionare, deşi au acelaşi numar, nu sunt emise la aceeaşi dată, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat este exclusă.

Mai mult decât atât, se observă că pentru a pronunţa această din urmă hotărâre, curtea de apel a reţinut că singurele venituri nevalorificate potrivit hotărârii judecătoreşti învestite cu autoritate de lucru judecat, sunt cele obţinute cu titlu de spor de vechime în perioada 1.04.1992-01.11.1997, în limita cărora poate fi atrasă răspunderea casei de pensii, altfel neexistând temei pentru a fi obligată la o dublă valorificare a sporurilor care fac obiectul pretenţiilor reclamantului.

Aşadar, se constată că instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile de valorificare a sporului de vechime pentru perioada 1.03.1999-1.04.2001 şi condiţii deosebite/grele din perioada 1.08.1990-1.01.1998 din adeverinţa nr. x/7.12.2021, cu motivarea că acestea au fost valorificate, iar nu pentru inexistenţa dreptului, recunoscut prin hotărâre definitivă.

În condiţiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acţiuni civile sunt diferite, reiese că între cele două cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, nu se poate reţine existenţa contrarietăţii între considerentele celor două hotărâri judecătoreşti, întrucât această cerinţă presupune ca a doua instanţă să ignore faptul că o chestiune litigioasă şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze contrar primei judecăţi, ceea ce nu este cazul în speţă.

Dimpotrivă, decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire valorifică tocmai împrejurarea că pretenţiile revizuentei au fost deja tranşate printr-o hotărâre judecătorească.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 2124 din 26 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2124 din 26 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2024.