Inadequate reasoning of appellate court on applicability of energy price caps under O.U.G. 27/2022

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 17.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Municipiul Focşani, prin reprezentanţi legali, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. (în prezent B.), ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună: obligarea A. S.A. la anularea/stornarea următoarelor facturi emise în sarcina Municipiului Focşani: 1. Factura fiscală seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022- 30.09.2022; 2. Factura fiscală seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022-30.09.2022; 3. Factura fiscală seria x nr. x din 06.01.2023 pentru 01.09.2022-30.11.2022. Obligarea pârâtei A. S.A. la calcularea facturilor fiscale seria x nr. x din 14.12.2022, seria x nr. x din 14.12.2022 şi seria x nr. x din 06.01.2023 pentru 01.09.2022-30.11.2022 şi stabilirea preţului în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. (c) şi (e) din O.U.G. nr. 27/2022, cu modificările şi completările ulterioare. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 99 din 29.11.2023, Tribunalul Vrancea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Focşani în contradictoriu cu pârâta B. (fosta A.) având ca obiect anulare act şi obligaţie de a face. A fost obligată pârâta la anularea/stornarea facturilor fiscale: seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022-30.09.2022, seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022-30.09.2022 şi seria x nr. x din 06.01.2023 pentru 01.09.2022-30.11.2022, precum şi la calcularea acestor facturi fiscale şi stabilirea preţului în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. (c) şi (e) din O.U.G. nr. 27/2022, cu modificările şi completările ulterioare. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 40 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel B.

Prin decizia nr. 149/2024 din 22 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 99 din 29.11.2023 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs B.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că decizia recurată încalcă prevederile art. 5 alin. (3), art. 22 alin. (2) şi (7) şi art. 480 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit autoarei recursului, instanţa de apel a soluţionat calea de atac ţinând seama de cerinţele echităţii şi nu prin aplicarea dispoziţiilor legale incidente. Recurenta susţine că instanţa de apel a confundat puterea de apreciere asupra cauzelor cu care este învestită instanţa, cu puterea de apreciere la care fac referire dispoziţiile art. 22 alin. (7) C. proc. civ.. În speţă, instanţa de apel nu avea o marjă de apreciere asupra aplicării sau nu a dispoziţiilor legale, ci trebuia să aplice prevederile legale la situaţia de fapt, conchide recurenta.

Sub un alt aspect, recurenta redă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi susţine că soluţia pronunţată în cauză de curtea de apel nu este în concordanţă cu considerentele. Astfel, deşi instanţa de apel arată că este de acord cu criticle acesteia din cererea de apel, referitoare la imposibilitatea aplicării preţului plafonat pentru lunile septembrie şi octombrie 2022 din culpa operatorului de reţea, curtea de apel respinge integral apelul, susţine recurenta. Prin urmare, decizia recurată este nelegală, întrucât dispozitivul hotărârii nu se poate întemeia pe motivele de fapt şi de drept expuse în considerente, acestea fiind inconsecvente, potrivit recurentei.

Printr-o altă critică, autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. II din O.U.G. nr. 119/2022 şi prevederile art. 31 din Regulamentul privind furnizarea de ultimă instanţă a energiei electrice din 23.06.2022, parte integrantă din Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 91/2022.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-pârâte prin care arată că soluţia pronunţată în cauză de curtea de apel nu este în concordanţă cu considerentele, precum şi cele prin care susţine că instanţa de apel nu a aplicat prevederile legale la situaţia de fapt, vor fi analizate din prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi nu art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, indicat în memoriul de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligaţia instanţei de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătoreşti între altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunţate, conform art. 175 C. proc. civ.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menţionate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Înalta Curte constată că instanţa de apel, în motivarea deciziei recurate, s-a rezumat la a reda prevederile art. 23 alin. (3) din Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 91/2022, precum şi dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2022, care au modificat O.U.G. nr. 27/2022, fără a proceda la o analiză efectivă privind aplicabilitatea acestor norme materiale la situaţia de fapt, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei-pârâte prin care susţine că soluţia pronunţată în cauză de curtea de apel nu este în concordanţă cu considerentele, întrucât instanţa de prim control judiciar face trimitere la o necorelare legislativă, deşi se impunea completarea considerentelor cu argumente care să reflecte mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului astfel încât să determine soluţia din dispozitiv.

Astfel, se observă că, deşi instanţa de apel arată că este de acord cu unele critici din cererea de apel, respectiv cele referitoare la imposibilitatea aplicării preţului plafonat pentru lunile septembrie şi octombrie 2022 din culpa operatorului de reţea, respinge integral apelul, fără a expune cu claritate motivele în susţinerea soluţiei pronunţate.

Totodată, instanţa supremă constată că din considerentele deciziei recurate prin care a fost examinat apelul formulat de societatea B., nu rezultă că instanţa de apel a analizat care este temeiul de drept aplicabil în cauză şi pentru care a respins calea de atac, din considerente lipsind examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aşadar, instanţa de apel nu a procedat la o analiză efectivă a prevederilor legale incidente, iar în acest context apare cu evidenţă faptul că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul indicat clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, la probatoriul administrat, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Mai mult decât atât, instanţa are obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Or, prin nemotivarea hotărârii, recurentei-pârâte i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, revenind instanţei de apel, în rejudecare, rolul reexaminării depline a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 149/2024 din 22 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai analiza criticile exprimate prin cererea de recurs subsumate pct. 5 şi 8 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza temeiurile legale invocate raportat la apărările recurentei şi va pronunţa o hotărâre prin care va răspunde acestor apărări într-o formă clară şi precisă. Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 149/2024 din 22 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2024.