Lost profits from suspended architect signing rights fail cassation review for lack of valid grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecţilor din Romania - Filiala Teritorială Timiş, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000 EURO, cu titlu de prejudiciu/beneficiu nerealizat (lucrum cessans), derivat din convenţiile profesionale: Contractul cadru de prestări servicii nr. x/13.03.2017 şi Contractul de proiectare nr. x/04.04.2017 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ordinul Arhitecţilor din Romania - Filiala Teritorială Timiş a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, respingerea cererii ca inadmisibilă, prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 20 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Timiş, invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Timiş, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş.

Pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2020

Prin încheierea din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscala fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale, invocată de reclamantă, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Timiş, în favoarea secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Timiş.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 16 din 4 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - secţiei de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2020, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Tribunalului Timiş.

Pe rolul Tribunalului Timiş, cauza a fost înregsitrată sub număr de dosar x/2020

Prin sentinţa civilă nr. 396/PI din 22 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de pârâtă; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtului Ordinul Arhitecţilor din Romania - Filiala Teritorială Timiş; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40.443,85 RON şi contravaloarea în RON a sumei de 297,13 euro reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 690/A din 7 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 396/PI din 22 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Timiş; a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva deciziei civile nr. 690/A din 7 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, au formulat cereri de recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâtul Ordinul Arhitecţilor din Romania - Filiala Teritorială Timiş.

Prin decizia nr. 205 din 8 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de renunţare la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 690/A din 17 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

A fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 690/A din 17 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

S-a respins cererea formulată de recurentul-pârât Ordinul Arhitecţilor din Romania - Filiala Teritorială Timiş privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

S-a respins recursul declarat de recurentul-pârât Ordinul Arhitecţilor din Romania - Filiala Teritorială Timiş împotriva deciziei nr. 690/A din 17 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Prin sentinţa civilă nr. 994/PI din 17 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârât; a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 61490,84 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel prin care a solicitat modificarea integrală a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Timiş a depus întâmpinare faţă de apelul reclamantei şi apel incident.

Pe calea apelului incident, apelantul-pârât a solicitat, în principal, schimbarea în parte a sentinţei atacate, şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind (i) formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi (ii) lipsită de interes legitim; în subsidiar, a solicitat completarea considerentelor sentinţei cu restul motivelor privind fondul cauzei, indicate în întâmpinarea formulată de acesta în primă instanţă şi neanalizate de Tribunalul Timiş; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi în dosarul nr. x/2020, a fost respins apelul principal declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 994/PI din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, având ca obiect pretenţii.

S-a respins apelul incident declarat de apelantul-pârât Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 994/PI din 17 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2020, având ca obiect pretenţii.

În termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt şi un scurt istoric al cauzei, în argumentarea recursului, reclamanta A. S.R.L. a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu este motivată şi cuprinde motive străine de natura pricinii.

Astfel, în opinia sa, Curtea de Apel Timişoara a recurs la o motivare extrem de lapidară care, raportat la complexitatea problematicii supuse dezbaterii, la apărările invocate de părţile litigante şi la volumul probatoriului administrat, context în care, hotărârea atacată devine criticabilă din perspectiva legalităţii, neoferind garanţia de transparenţă asupra silogismului judiciar care explicitează şi validează dispozitivul, neindicând parcursul logic al concluziei exprimate.

Redând paragrafele 2 şi 3 de la pagina 27 din decizia atacată, conchide că instanţa de apel a soluţionat calea de atac, fără a proceda la un examen analitic efectiv, real şi consistent 1) al argumentelor, apărărilor, mijloacelor şi elementelor de probă invocate de reclamantă în stadiul procesual precedent, care au fost reactualizate şi expuse exhaustiv şi sistematic în cuprinsul Concluziilor scrise, acestea fiind omise cu desăvârşire; 2) precum şi al temeiurilor de drept incidente în speţă.

O asemenea abordare superficială, profund subiectivă a problematicii complexe supuse dezbaterii ilustrează lipsa de disponibilitate de a aprofunda fondul cauzei şi de a recurge la o judecată imparţială, justă, creând premizele unei verdict arbitrar.

Într-o altă exprimare, susţine recurenta, Curtea de Apel Timişoara nu şi-a exercitat efectiv prerogativele controlului judiciar.

Or, în jurisprudenţa în materie s-a statuat fără echivoc că, motivarea sumară şi fragmentară a hotărârii echivalează deopotrivă cu o nemotivare.

Totodată, subliniază recurenta, admiţând, pur ipotetic, că cele două paragrafe ar putea fi interpretate ca reprezentând o veritabilă motivare a soluţiei de respingere a apelului declarat de reclamanta A. S.R.L., o asemenea "expunere de argumente" s-ar dovedi a fi pe deplin străină de natura cauzei.

Implicit se acreditează teza utopică conform căreia pârâta ar putea fi răspunzătoare pentru producerea eventualelor prejudicii decurgând din nerealizarea proiectelor profesionale subsecvente lunii martie 2019 din culpa sa exclusivă, prin neacordarea dreptului de semnătură, însă nu şi pentru prejudiciile cauzate prin nerealizarea proiectelor aferente anului 2017, epocă la care arhitectul B. era privat de dreptul de semnătură.

Este prilejul de a semnala o omisiune suplimentară, maia rată recurenta, având în vedere că reacordarea dreptului de semnătură a fost dispusă prin Ordonanţa preşedinţială, anterior momentului pronunţării sentinţei civile nr. 1309/P.I. din 25 septembrie 2018.

Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că, litigiul anterior, înregistrat sub nr. x/2017 a avut loc între B., arhitectul lipsit de dreptul de semnătură şi recurentul-pârât Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Timiş, reclamanta din prezenta cauză nefiind parte în acel dosar.

Motivarea instanţei de apel este străină de natura pricinii, pe considerentul că recurenta-reclamantă nu şi-a întemeiat demersul judiciar pe o pretinsă încălcare a hotărârârilor judecătoreşti, ipoteză în care aceasta ar fi avut deschisă calea executării silite, cu solicitarea de penalităţi pentru întârziere, ci pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de intimata-pârâtă, constând în suspendarea ilegală şi abuzivă a dreptului de semnătură. în momentul emiterii de către Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială Timiş a Adresei nr. x/07.04.2017, care a fost anulată prin hotărâre judecătorească definitivă, în consideraţia caracterului ilegal, abuziv al actului administrativ respectiv.

Cu referire la argumentele, apărările şi probele, care nu au fost analizate de instanţa de apel, sub un prim aspect, recurenta apreciază ca fiind întrunite condiţile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv, fapta ilicită ca cauzatoare de prejudicii, vinovăţia autorului faptei ilicite prejudiciabile, prejudiciul cauzat prin fapta ilicită şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Fapta ilicită comisă de către intimatul-pârât, arată recurenta, constă în restricţionarea prerogativelor dreptului legal al domnului B. de a-şi exercita profesiunea de arhitect în cadrul formei oficiale de exercitare: A. S.R.L., fiind materializată în actul administrativ abuziv: Adresa nr. x/07.04.2017.

Relativ la vinovăţia intimatului-pârât este necesar a ne raporta la prevederile art. 1 357 alin. (2) C. civ.:

"Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă", or, această culpă este evidentă în condiţiile în care autoritatea judiciară a constatat încălcarea prevederilor legale incidente în materie.

Cu privire la prejudiciu, în condiţiile în care domnul arhitect B. nu a beneficiat de dreptul de semnătură ca urmare a conduitei nelegale a intimatului-pârât, recurenta a fost privată de sumele de bani pe care le-ar fi încasat ca urmare a executării obligaţiilor contractuale.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, contractele pe care societatea recurentă nu le-a operaţionalizat din culpa intimatului vizau prestaţii pentru care calitatea de arhitect cu drept de semnătură constituie o condiţie fundamentală şi indispensabilă, prevăzută atât de legea specială, cât şi de clauzele contractuale.

Motivarea instanţei contrastează cu principiile care guvernează exercitarea profesiei de arhitect, principii consacrate de legislaţia în materie.

Infirmând caracterul ilicit al conduitei/faptei intimatului-pârât şi implicit vinovăţia acestuia, instanţa invocă aceleaşi raţionamente pentru a invalida legătura de cauzalitate dintre fapta intimatului şi prejudiciul produs în patrimoniul recurentei-reclamante.

Totodată, recurenta expune contraargumente în raport cu apărările invocate în apel de partea adversă prin întâmpinare şi face referiri la apărările/probele invocate în raport cu înscrisurile probatorii exhibate de intimatul-pârât.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara.

Prin adresa emisă la 20 august 2024 Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante să precizeze dacă prin recursul formulat înţelege să formuleze critici şi din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în caz afirmativ să achite taxa de timbru aferentă.

La 3 septembrie 2024, recurenta-reclamantă a învederat instanţei că nu înţelege să-şi întemeieze recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Intimatul-pârât ORDINUL ARHITECTILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA TERITORIALĂ TIMIŞ a depus întâmpinare la recursul reclamantei şi recurs incident.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în argumentarea recursului incident, apreciază ca fiind nelegală soluţia instanţei de apel cu privire la apelul incident vizând excepţia lipsei calităţii procesuale active a A. şi excepţia lipsei de interes.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului principal, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, se cuvine a fi subliniat faptul că autorul recursului (nefiind vorba despre o cale de atac devolutivă), trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată pretins săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina decât acele critici privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ. şi sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanţei de recurs.

Deşi prin memoriul de recurs se reclamă nelegalitatea deciziei recurate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu referire la lipsa motivelor din cuprinsul hotărârii, precum şi la faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, recurenta nu dezvoltă niciun argument susceptibil de a fi încadrat în una dintre aceste situaţii, motiv pentru care invocarea acestui caz de casare apare ca fiind formală.

Se constată că în argumentarea acestui motiv de casare înţelege să procedeze la prezentarea stării de fapt, ceea ce constituie un aspect de netemeinicie şi la expunerea unor consideraţii teoretice referitoare la noţiunea motivării unei hotărâri judecătoreşti, însă nu indică, în mod concret, în ce măsură instanţa de apel nu a respectat exigenţele motivării hotărârii pronunţate, afirmând la modul general aspecte legate de ipoteza nemotivării, pe care nu le individualizează în mod concret.

Recurenta nu a indicat argumente de nelegalitate care să susţină ipoteza nemotivării sau a motivării străine de natura pricinii şi nici nu a arătat în ce modalitate hotărârea instanţei de judecată nu este conformă legii.

În realitate, recurenta-reclamantă critică modalitatea în care instanţa de apel a evaluat starea de fapt pe care s-a întemeiat decizia atacată pe baza probelor administrate, într-o manieră pe care aceasta o consideră incorectă deoarece nu corespunde cu propria sa viziune asupra temeiniciei acţiunii.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, în sensul că nu pot fi susţinute, în mod valabil, critici prin care se tinde la schimbarea situaţiei de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Stabilirea culpei, existenţa faptei ilicite, vinovăţia autorului faptei ilicite pe care le aduce în discuţie recurenta, sunt chestiuni de fapt, care aparţin în mod suveran instanţei de fond sau de apel, faţă de caracterul devolutiv al căii de atac.

Recurenta-reclamantă a redat paragrafe din considerentele deciziei recurate, însă susţinerile sale nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate, întrucât simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată şi la argumentele care au format convingerea instanţei, fără a reclama vreun viciu de legalitate considerentelor reţinute de instanţa de prim control judiciar în justificarea soluţiei pronunţate, simpla reluare a aspectelor particulare ale litigiului şi prezentarea, din nou, a unor argumente expuse la instanţele de fond, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către reclamantă nu răspund exigenţelor legale care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurentul-pârât ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA TERITORIALĂ TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, este de reţinut că, potrivit art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., dacă recursul principal (în speţă recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.) este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect.

Astfel, în condiţiile în care soluţia este aceea de anulare a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de pârât ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA TERITORIALĂ TIMIŞ apare ca fiind rămas fără efect, în raport cu prevederile menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-pârât ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA TERITORIALĂ TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

În condiţiile în care recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. va fi anulat în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar recursul incident declarat de recurentul-pârât ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA TERITORIALĂ TIMIŞ se va constata ca rămas fără efect, instanţa apreciază că nu se pot acorda cheltuieli de judecată pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-pârât ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA - FILIALA TERITORIALĂ TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 258/A din 28 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2025.