Negative jurisdictional conflict over social security contribution penalties: special law vests jurisdiction in first-instance tribunals, overriding general central-authority appellate rules

S-a luat în examinare, în camera de consiliu, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în cauza privind pe Societatea Națională a Petrolului „PETROM” SA în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Bihor.

În absența părților a căror citare nu a fost dispusă.

C U R T E A

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SNP „Petrom” SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția Generală de Solidaritate Socială Bihor, solicitând anularea deciziei nr.3/172 din 20 aprilie 2002 și a procesului verbal de control nr.690 din 12 martie 2002 prin care s-au stabilit obligații bugetare de plată în sumă de 186.953.243.474 lei.

Tribunalul Bihor – Secția comercială și contencios administrativ a dispus prin sentința nr.370 din 26 noiembrie 2002 declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă, actele administrative emise de autoritățile și instituțiile centrale pot fi contestate la curțile de apel.

Cum în cauză actul administrativ atacat este decizia emisă de Comisia pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, rezultă că instanța competentă material este Curtea de Apel Oradea.

La rândul său, această instanță, prin sentința nr.76 din 4 februarie 2003 a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor, completele specializate pentru asigurări sociale.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța s-a referit la prevederile art.36 alin.4 din O.U.G. nr.96/2001, modificate prin O.U.G. nr.189/2001, potrivit cărora decizia emisă în calea administrativă de atac, poate fi atacată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.

S-a apreciat că în cauză este competentă instanța prevăzută de art.154 și 155 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit acestor texte de lege tribunalul soluționând litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, înregistrarea, evidența și certificarea acesteia, modul de stabilire a majorărilor de întârziere, precum și litigiile referitoare la alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul aceleiași legi.

Asupra conflictului negativ de competență;

Din actele dosarului rezultă că prin actele administrative contestate emise conform procedurii prevăzute de O.U.G. nr.96/2001 s-au stabilit în sarcina reclamantei debite, majorări și penalități de întârziere la bugetul asigurărilor sociale de stat și la fondul pentru plata ajutorului de șomaj.

Curtea de Apel Oradea a reținut în mod întemeiat că obiectul ordonanței susmenționate, în baza căreia s-a desfășurat controlul finalizat prin procesul-verbal nr.690/2002 și decizia nr.3/172/2002 îl constituie verificarea încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor privind contribuțiile de asigurări sociale datorate de contribuabilii prevăzuți de Legea nr.19/2000 cu privire la sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Dispozițiile art.36 alin.4 din O.U.G. nr.96/2001 privind controlul contribuțiilor de asigurări sociale și soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control întocmite de organele Casei Naționale de Pensii și caselor teritoriale de pensii, potrivit cărora decizia emisă poate fi atacată la instanța competentă potrivit legii, trebuie interpretate prin referire la prevederile Legii nr.19/2000 care constituie legea specială în materia asigurărilor sociale.

Reglementând jurisdicția asigurărilor sociale care se realizează, conform art.154 prin tribunale și curți de apel, și dispunând organizarea de secții sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale, legiuitorul a urmărit să creeze un cadru unitar pentru soluționarea tuturor litigiilor în materie de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Astfel, în art.155 din Legea nr.19/2000 sunt enumerate litigiile ce urmează a fi soluționate de tribunale în primă instanță, printre care modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, modul de stabilire a majorărilor de întârziere, înregistrarea, evidența și certificarea contribuției de asigurări sociale, plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție conform aceleiași legi, precum și alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul Legii nr.19/2000.

În lipsa unor dispoziții exprese privind competența instanței de contencios administrativ, rezultă că au aplicabilitate prevederile art.155 și 156 din Legea nr.19/2000, astfel încât Curtea va stabili că Tribunalul Bihor este instanța competentă să judece acțiunea formulată de SNP „Petrom” SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea Națională a Petrolului „PETROM” SA în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Bihor, în favoarea Tribunalului Bihor.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.